Zori

Încă nu observ că pământul se-nvârte!
Posibil a fi rotund însă nu pare.
Cum au ieşit munţii ăstia din zare,
în locul lor au umplut cu apă ploile?
Să mă închin ca pământul mă are?
Nu am nici cui să mă destăinui,
n-am garanţia răului sau raiului…
trăind prin iluziile unui râu al iubirii
clădeam poduri din vise de piatră,
însă uneori spre înserare
alunecam fără şanse de salvare,
într-un fluviu cu valuri virtuale,
lovindu-mi capul de pereţii depresivi
al unui vis claustrofobic,
curgând într-un etern purgatoriu
spre o vale fără cuvinte, fără ecou.
Sunetul ştrangulat de-al nopţii embargou,
îşi anchiloza timpul  curbându-l neputincios,
de el agăţând mâinile-ncleştate,
scrâşnind în dinţi şi cu ochii închişi
aşteptam o dimineață-n  libertate,
sperând la zorii vieţii…fără de păcate.

1979327376?profile=original

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Un rod bogat al minţii...

    Felicitări!

Acest răspuns a fost șters.
Mai Mult…
-->