Ce monument e in poza de mai jos?
Ieri am prezentat clădirea fostului Hotel Victoria din SATU MARE.
Construit la sfârşitul secolului al XIX-lea, Hotel Victoria a fost unul dintre primele edificii cu această destinaţie din oraşul Satu Mare. Clădirea şi-a păstrat funcţionalitatea şi pe parcursul perioadei interbelice, însă ulterior a devenit un simplu spaţiu de locuit, cu apartamente la etaj şi puncte comerciale la parter. Edificiul dispus pe trei niveluri este decorat prin lezene la extremităţile faţadei şi creneluri folosite pentru ornamentarea cornişei şi a balcoanelor de la etajul I, dispuse simetric în registrele verticale 2 şi 5. Considerat ca fiind unul dintre cele mai moderne hoteluri din municipiul Satu Mare, Victoria (Viktória), situat pe actuala stradă Horea, nr.6, în zilele noastre a devenit unul dintre cele mai rău famate locuri din oraș. Hotelul a fost inaugurat în decembrie 1910, fiind construit după planurile arhitectului Heinrich Viktor. Hotelul avea două etaje, 60 de camere, la care se adăugau un restaurant și o cafenea, situate la parterul imobilului. Încă înainte de primul război mondial, hotelul a ajuns în proprietatea Băncii Comerciale, iar apoi a fost cumpărat de Schwartz Izrael, un om de afaceri din zona Maramureșului. După cel de-al doilea război mondial, în clădire au stat chiriași, iar mai târziu, pe unele apartamente au pus stăpânire tot felul de persoane dubioase. În prezent, locația cunoscută sub denumirea de Horea 6, este unul dintre cele mai rău famate locuri din oraș. În zilele noastre, clădirea se află într-o stare greu de imaginat. După evacuarea totală a fostului Hotel Victoria, conducerea Primăriei încearcă să găsească o soluție pentru reabilitarea imobilului monument istoric. Problema este că administrația locală deține circa 60% din imobil, restul fiind aflat în proprietatea a șase persoane, respectiv cinci foști chiriași, care au reușit să cumpere mai multe apartamente, iar cea mai mare parte, circa 25%, aparține unui cetățean canadian, care este moștenitorul unui fost proprietar sătmărean. În acest moment, administrația locală încearcă să cumpere celelalte proprietăți, astfel încât să devină proprietar integral al ansamblului. După ce se va reuși acest demers, urmează să se identifice resursele financiare în vederea reabilitării.
-->
Răspunsuri
ora 11.05 - 5 raspunsuri
Mănăstirea Suceviţa, Suceava
Istoria mănăstirii
Mănăstirea Suceviţa încheie suita mănăstirilor din nordul Moldovei ridicate în veacurile XV-XVI, deosebindu-se de acestea prin faptul că reprezintă rezultatul unei sume de ctitori – familia Movileştilor, şi nu a unuia singur cum se întâmplă în celelalte cazuri. Această familie de boieri are un loc aparte în istoria ţării noastre, din ea ivindu-se un mitropolit şi doi domnitori.
Despre ctitorii mănăstirii Suceviţa aflăm din diverse documente, aici nepăstrându-se nici o pisanie care să precizeze numele celor ce au ridicat-o sau data construcţiei. Aşadar aflăm că iniţiativa înălţării aşezământului monahal se datorează lui Gheorghe Movilă, care de tânăr s-a dedicat vieţii monahale, îmbrăcând hainele de călugăr la Mănăstirea Probota. Acesta a urcat treptele ierarhiei bisericeşti până la episcopatul Rădăuţilor, devenind ulterior mitropolit al Moldovei. Perioada sihăstriei de călugări a fost organizată în jurul unei biserici de lemn, ridicată la începutul secolului al XIV-lea, locul acesteia fiind amintit astăzi de o cruce (pe locul Sfântului Altar) pe muntele Furcoi din faţa actualei mănăstiri. De asemenea s-a perpetuat sărbătorirea hramului ei – Schimbarea la Faţă a Domnului (6 august) – ca hram al Mănăstirii Suceviţa (deşi biserica mare din incintă are hramul Învierea Domnului).
Lucrările de înălţare a ansamblului monahal se desfăşoară în perioada anilor 1582-1586, când fraţii Movilă ajung sfetnicii de încredere ai voievodului Petru Şchiopul (1582 – 1591), şi întruchipează măsura pretenţiilor şi posibilităţilor unor boieri foarte bogaţi si conştienţi în acelşi timp de ascendenţa lor princiară.
Principalul ctitor al construcţiei de piatră a mănăstirii, al casei domneşti, al chiliilor călugăreşti, precum şi iniţiatorul pictării interioare şi exterioare a bisericii este considerat Ieremia Movilă, fost vornic în divanul lui Petru Şchiopul şi domn al Moldovei din 1595 până la moartea sa, în 1606. Alături de acesta, într-un tablou votiv de o factură mai specială, aflat în naosul bisericii, este înfăţişat un ctitor mai puţin cunoscut al Mănăstirii Suceviţa - Teodosie Barbovschi. Frate de călugărie al lui Gheorghe Movilă la Probota, Teodosie Barbovschi îi va urma acestuia în calitate de mitropolit al Moldovei.
MĂNĂSTIREA SUCEVIȚA
Începuturile monahale pe aceste meleaguri pornesc de la o sihăstrie, primii membri fiind probabil ucenici ai lui Daniil Sihastrul. Aceștia aveau să ridice lângă cursul râului Sucevița, undeva la începutul anilor 1500, o mică biserică de lemn.
Abia la finalul secolului, în 1581, se ridică biserica din piatră, prin dorința fraților Movilă: Gheorghe, Ieremia și Simion. Avea să fie prima biserică de acest gen din Moldova, ce nu era ridicată de domnitor. Cu toate că le curgea prin vene sângele lui Ștefan cel Mare, fiind nepoți ai lui Petru Rareș.
Totuși, se pare că ridicarea acestui monument i-a ajutat, dacă ținem cont ca la scurt timp Ieremia ajungea domnitor al Moldovei, Simion domnitor al Țării Românești (și al Moldovei pentru foarte scurt timp), iar Gheorghe, îndreptat mai mult spre religie, ajunge Mitropolit al Moldovei. Mai mulți reprezentanți ai Movileștilor aveau să devină apoi domnitori ai Moldovei, sau ai Țării Românești. Chiar dacă nu au sfârșit toți tocmai bine.
...
Mănăstirea Suceviţa, com. Sucevița, jud. Suceava
Prima mențiune documentară este legată de familia Movilă și de așezământul ridicat aici, și este din 6 august 1582.
Mănăstirea Sucevița
Mănăstirea Sucevița, cu hramul Învierea Domnului, a fost construită în ultimele decenii ale secolului al XVI-lea, cu cheltuiala familiei de boieri Movilă. Tradiția așează pe valea răului Sucevița, între dealuri, o biserica din lemn și o schivnicie de pe la începutul veacului al XVI-lea.
Mănăstirea Sucevița - veche vatra sihastreasca
Primii sihaștri de pe valea pârâului Sucevița au fost ucenici ai Sfântului Daniil Sihastrul. Acești sihaștri se nevoiau sub Muntele Obcina Mare, unde mai târziu și-au făcut o mică biserica de lemn cu hramul "Schimbarea la Față". Locul se numește până astăzi "La Pustnici".
La începutul secolului al XVI-lea întâlnim aici pe Calistrat Sihastrul, un alt ucenic al Sfântului Daniil de la Voroneț. Acest mare isihast a adunat în jurul sau mai mulți ucenici și a înnoit prima sihăstrie, cunoscută în tradiție sub numele de "Sihăstria lui Calistrat", transformată spre sfârșitul secolului al XVI-lea în actuală Mănăstire Sucevița.
Cei mai renumiți sihaștri, după Cuviosul Calistrat, au fost Pangratie arhimandritul (+1615) și Cuviosul Isachie (secolul al XVIII-lea). Primul s-a nevoit cu câțiva ucenici pe o culme, numită până azi "Dealul lui Pangratie", iar al doilea a sihăstrit pe dealul Furcoiului. După desființarea mănăstirii (în anul 1786), viață de sihăstrie a început să se stîngă.
Mănăstirea Sucevița - mărturia evlaviei lui Ieremia Movilă
Legendă spune că, mai târziu, după secolul al XVI-lea, pentru răscumpărarea a cine știe căror păcate, o femeie a adus cu carul ei tras de bivoli, timp de treizeci de ani, piatră necesară actualei construcții. Documentar, Mănăstirea Sucevița este atestată la anul 1586, că rezultat al inițiativei mitropolitului Gheorghe Movilă.
După venirea pe tronul Moldovei, în anul 1595, Ieremia Movilă adaugă bisericii două pridvorase, amplasate la intrare, zidurile și turnurile de incinta, care conferă mănăstirii înfățișare de cetate medievală, o casă domnească, ale cărei ruine se mai văd și astăzi pe latura de nord, precum și chilii pentru călugări.
Tot în timpul domniei lui Ieremia Movilă se pictează biserica în interior și exterior. Pictură, realizată în frescă, a fost executată de doi pictori moldoveni, Ioan Zugravul și fratele sau Sofronie, și se păstrează în formă originală. Această are o valoare artistică, culturală, istorică și duhovnicească incontestabile în întreagă lume.
În camera mormintelor își dorm somnul de veci frații voievozi Ieremia și Simion Movilă ale căror lespezi funerare din marmură de Ruschita sunt, în tradiția inaugurată de Ștefan cel Mare, valoroase obiecte de artă medievală românească.
Monumentul este în realitate ctitorie comună a familiilor Movilestilor - mari boieri, cărturari și chiar domnitori ai Moldovei și Țării Românești între secolele XVI-XVII.
Tabloul votiv înfățișând familia lui Ieremia Movilă, se desfășoară în partea stânga a ușii naosului, în partea opusă aflându-se al doilea tablou votiv reprezentând pe mitropolitul Gheorghe Movilă, inițiatorul construirii bisericii, și pe tatăl fraților Movilă, Ioan Movilă (fost logofăt, călugărit la bătrânețe cu numele de Ioanichie).
Mănăstirea Sucevița - arhitectură unei bijuterii moldave
Construită în stilul arhitecturii moldovenești - îmbinare de elemente de artă bizantină și gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură ale vechilor biserici de lemn din Moldova - Mănăstirea Sucevița, de mari proporții, păstrează planul trilobat și stilul statornicit în epoca lui Ștefan cel Mare, cu pridvorul închis.
Notă aparte fac celelalte două mici pridvoare deschise - stâlpi legați prin arcuri în acoladă - plasați mai târziu pe laturile de sud și de nord. Prin excelență "muntenești", pridvoarele constituie un evident ecou al arhitecturii din Țară Românească. Se mențîn firidele absidelor, chenarele gotice din piatră și ocnitele numai la turla, inclusiv pe baza ei stelată.
Incinta mănăstirii este un patrulater cu laturile de 100 și 104 metri, înconjurat de ziduri înalte de 6 metri și groase de 3 metri, prevăzute cu contraforturi, metereze, drum de straja, patru turnuri de colț și unul cu paraclis peste gangul întrării - stema Moldovei.
În incinta mănăstirii se mai află încăperi ale vechii case domnești și beciuri unde ar fi fost ascunsă o fabuloasă avere, conform mărturiei lui Ion Neculce.
Mănăstirea Sucevița - pictură în frescă recunoscută mondial
Mănăstirea Sucevița, ultima biserica moldavă zugrăvită în exterior, este un "testament al artei vechi moldovenești". Tradiția și inovația se împletesc original și pitoresc într-o desfășurare multicroma dominată de un verde crud, plin de viață.
Programul iconografic al picturii interioare și exterioare respectă tradiția constituită în epoca lui Petru Rareș (prima jumătate a sec. al XVI-lea), dar introduce teme noi, cu caracter teologico-dogmatic, cum este scenă din concă naosului reprezentând imnul liturgic "Unul născut.." și alte reprezentări ale Sfintei Treimi.
O trăsătură caracteristică a picturii de la Sucevița este înclinația spre narațiune, configurând cicluri complete din viețile unor sfinți (Sfântul Pahomie, Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, Sfântul Ierarh Nicolae, Sfântul Mucenic Gheorghe, Viață lui Moise etc), prezentate cu scop educativ.
Știință și măiestria pictorilor se descifrează mai ales în abordarea perspectivelor studiate, a popularii fundalurilor cu peisaje sau arhitecturi specifice spațiului artistic post-bizantin din această zona a Europei.
Pictură murală de la Mănăstirea Sucevița, considerată de cercetătorul de artă francez Paul Henry drept "testamentul artei moldovenești", încheie epoca de mari creații care a fost secolul al XVI-lea, ale cărei monumente cu pictură exterioară de la Humor, Moldovița, Arbore și Voroneț constituie capodopere ale artei universale.
Mănăstirea Sucevița - pictură interioară "între tradiție și inovație"
Pictură interioară este repartizată pe toată suprafață disponibilă conform schemelor tradiționale, îmbogățită însă prin subiecte mai puțîn obișnuite în Moldova, dar familiare pentru Muntenia - spre exemplu: reprezentarea Cortului Mărturiei, în altar. Iconostasul Mănăstirii Sucevița este sculptat în lemn de tisa, în stil baroc-rococo și datează din anul 1801.
Pridvorul întâmpină, că de obicei, cu Judecată de Apoi și o foarte pamânteana relatare istorică: Întâmpinarea moaștelor Sfântului Ioan cel Nou la curtea lui Alexandru cel Bun.
Naosul cuprinde un mozaic miniatural de întâmplări din Viață lui Iisus, trei imagini ale Genezei unde natură și peisajul ies în prim plan - sunt tratate cu generozitate și semnificativ, zugravii plasând fără sfială în ambianța persano-mediteraneeană maci, garofițe și vită de vie - și "tabloul votiv", care este și el bogat în personaje.
Unică în pictură noastră este iconografia ocniței - Viață lui Moise - tot miniaturizată, unde apar și căței, purcei, ba chiar evrei cu căciuli țuguiate, elemente laice de sorginte locală, în timp ce Maică Domnului - pe boltă - are flori în nimb și este încorporată unui peisaj montan.
Alte sute de scene descriu, în pronaos, Viață Sfântului Gheorghe, Calendarul, Sinoadele, imagini din Viață Sfântului Nicolae ce se desfășoară în ambianța marina.
Mănăstirea Sucevița - pictură exterioară.. "testament al vechii arte moldovenești"
Sucevița, ultima biserica din Bucovina zugrăvită pe fațade (în anul 1596), monumentul cu cel mai mare număr de imagini religioase din țară, este un "testament al artei vechi moldovenești" (Paul Henry). Tradiția și inovația se împletesc original și pitoresc într-o desfășurare multicroma dominată de verdele cu "intensitatea smaraldului și vigoarea ierbii proaspete după ploaie".
Zugravii, frații moldoveni Sofronie și Ion, s-au dovedit buni cunoscători ai rânduielilor iconografice, dar și ai arhitecturii italiene (Imnul acatist - la sud) sau rusești (Pocrovul - între ferestrele gotice).
Pictură exterioară a Mănăstirii Sucevița este cea mai bine păstrată din grupul bisericilor moldovenești cu pictură exterioară, fiind totodată se singură care-și păstrează latura de nord, unde este reprezentată scenă "Scară virtuților", cea mai impresionantă scenă, prin amploarea și contrastul dintre ordinea îngerilor și haosul iadului.
Din tematică picturii mai amintim: Rugăciunea tuturor sfinților, Arborele lui Iesei, cicluri complete din viață unor sfinți: Sfântul Ioan cel Nou, Sfântul Ierarh Nicolae, Sfântul Mucenic Gheorghe, friza profeților și filosofilor antichității, între care regăsim pe David și Solomon, Homer, Sofocle și Aristotel.
Fațada sudică este decorată cu "Arborele lui Iesei", având la baza filosofii antici, "Acatistul Maicii Domnului", "Rugul în flăcări" și "Acoperamantul Maicii Domnului". Scenele și personajele din Arborele lui Iesei apar cel puțîn la fel de importante că peisajul (element de prim plan la Moldovița ori Voroneț).
Pe pereții celor trei abside, în șapte registre pe orizontală, este redată "Rugăciunea tuturor sfinților", "Cinul", tema unică în lumea creștin-ortodoxă, creație a școlii de pictură din Moldova. Această reprezentare iconografică se impune prin puterea de sugestie și colorit.
Revelatoare și definitorie pentru Sucevița rămâne însă Scară Sfântului Ioan Climax (la nord), cea mai vastă interpretare iconografică românească a credinței într-o prima judecată imediat după moarte și una din cele mai valoroase compoziții ale picturii medievale românești. Aici, Vămile văzduhului nu mai dau nici o șansă păcătoșilor. Este redată lupta dintre bine și rău, încercarea omului de a pași spre perfecțiune pentru a-și redobândi chipul pierdut prin căderea în păcat.
Peretele de vest nu are pictură - se spune că zugravul, care lucra în paralel la Mănăstirea Sucevița a Movilestilor și la Mănăstirea Teodoreni din Burdujeni, a căzut de pe schelă Mănăstirii Suceviței și a murit.
La Mănăstirea Sucevița s-au făcut între anii 1958-1969 importantă lucrări de restaurare.
Mănăstirea Sucevița - muzeul mănăstirii
În complexul cultural-artistic de la Mănăstirea Sucevița, vizitatorul dornic de a cunoaște artă medievală a secolului al XV-lea și al XVI-lea găsește, reunite, arhitectură religioasă, de apărare și civilă, monastică, pictură, sculptură în lemn și piatră, broderii, manuscrise miniate și argintarie.
Muzeul mănăstirii este în posesia uneia dintre cele mai bogate și mai prețioase colecții de artă medievală din Moldova: acoperămintele de morminte ale domnitorilor Ieremia (datând din 1606) și Simion Movilă (1609), capodopere ale broderiei, totodată printre cele mai reușite portrete laice din epoca: epitaful cu 10.000 de mărgăritare (1597), casetă de argint cu părul doamnei Elisabeta, soția lui Ieremia Movilă.
Printre exponatele păstrate cu grijă și evlavie în muzeul Mănăstirii Sucevița se remarcă broderiile de valoare excepțională, datând din secolele al XV-XVI-lea, din vremea lui Ștefan cel Mare și Ieremia Movilă, lucrate cu fir de aur, argint, mătase și perle.
Cele mai importante piese sunt portretele lui Ieremia și Simion Movilă, un epitaf cu perle, tetraevangheliarele ferecate în argint aurit, un chivot donat de Mitropolitul Gheorghe Movilă. Remarcabile sunt și pietrele tombale din gropnița ale celor doi Movilești, cu unele influențe muntenești în decorația cioplită.
Datorită valorii sale și a rolului educativ, religios și cultural, Mănăstirea Sucevița, perla a ortodoxiei românești, face parte din patrimoniul universal.
Mănăstirea Sucevița - localizare și date de contact
Mănăstirea Sucevița se află în Comună Sucevița, județul Suceava.
Accesul la mănăstire se face de pe Drumul Național 17A dinspre Rădăuți, spre Sud-Vest până la localitatea Marginea (aflată la o distanță de 11 kilometri), iar de aici se ajunge imediat la Sucevița (după alți 5 kilometri).
Mănăstirea Suceviţa, Suceava -- 1582