Ce monument e in poza de mai jos?
Ieri am prezentat Schitul Sf Maria din Techirghiol - CONSTANȚA.
În anul 1928, primul patriarh al României - Miron Cristea - cumpără în Staţiunea balneară Techirghiol o vilă modestă cu 16 camere, înfiinţând un sanatoriu preoţesc pentru clerul din întreaga ţară. Mai târziu, patriarhul Justinian, confruntându-se cu politica partidului comunist din primii ani ai epocii lui Gheorghiu-Dej - când, deşi nu se începuse încă campania de dărâmare a bisericilor, se încerca totuşi prin toate mijloacele confiscarea clădirilor care aparţineau Bisericii - a încercat să salveze printre altele şi Sanatoriul Preoţesc de la Techirghiol care era râvnit foarte tare de puterea comunuistă. Astfel, în anul 1951 aduce aici de la stâna regală de la Sinaia, o bisericuţă de lemn, înfiinţând un schit de maici şi făcând din sanatoriu o anexă a schitului. Construită de către obştea sătească din satul Maioreşti, judeţul Mureş, în secolul al XVIII - lea, bisericuţa cu hramul “Sf. Apostoli Petru şi Pavel” a fost mutată în anul 1934 de către regele Carol al II-lea la Castelul Pelişor de la Sinaia, unde însă, după instaurarea comunismului, a rămas în paragină până când patriarhul Justinian a adus-o şi a restaurat-o la Techirghiol. Iniţial, planul bisericii era de tip arhaic: dreptunghiular, cu partea de vest poligonală cu trei laturi şi absida altarului, decroşată, poligonală cu cinci laturi. După transportarea ei la Techirghiol, restauratorii adaugă un pridvor sculptat şi un turn de clopote cu foişor. Pereţii bisericii sunt alcătuiţi din bârne de stejar de grosime variabilă între 25-30 cm, suprapuse orizontal şi îmbinate printr-o tehnică specifică lăcaşurilor de lemn din Transilvania numită: “coadă de rândunică” iar în unele locuri prin cuie de lemn. Aceste bârne au un aspect natural, nefiind finisate, păstrându-se astfel caracteristicile trunchiului de stejar din care au fost tăiate. Întregul ansamblu este împrejmuit de un brâu median cu aspect de funie împletită, simbol al comuniunii sau o modalitate de delimitare simbolică a spaţiului sacru. Foişorul clopotniţei este ornat cu motive geometrice şi cruci pe fiecare din cele patru laturi. Motive populare româneşti, geometrice şi florale, se regăsesc şi la ancadramentul uşii, situată pe latura de sud. Pridvorul adăugat ulterior, pe lângă ornamente populare de felul celor amintite, prezintă un profil de maică şi unul de călugăr despărţite de o cruce, sculptate în colţul din partea de vest. Întreg edificiul a fost supraînălţat pe un postament de piatră de Techirghiol, punându-se astfel şi mai bine în valoare frumuseţea şi armonia acestei bisericuţe de lemn. Pictura s-a realizat în mai multe etape de diverşi zugravi din zonă. Supravieţuind intervenţilor succesive asupra picturii întreprinse în diferite perioade, s-a păstrat până în zilele noastre o inscripţie pe uşile împărăteşti: “Aceste dveri au plătit Maer Eremia şi cu Bota Gligore pentru iertarea păcatelor sale - 1750”. Cercetătorii în domeniu presupun că au fost pictate de Andrei de la Sunfalu, un zugrav renumit în zona de unde provine biserica. Icoanele împărăteşti sunt datate în jurul anului 1730. Pe scenele pictate pe pereţi nu s-a păstrat nici o inscripţie originală, unele din ele fiind refăcute în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Ca elemente distinctive pentru bisericile de lemn din Transilvania şi aici se întâlneşte pictat tricolorul ca semn de unitate naţională. Este una din puţinele biserici de lemn care şi-a păstrat integral pictura. Între anii 1965-1967, patriarhul Justinian a iniţiat lucrări de renovare şi de extindere a căminului (s-a lărgit şi supraetajat aripa dreaptă) iar între anii 1975-1977 s-a construit aripa stângă a complexului şi partea perpendiculară care uneşte cele două aripi, dând complexului aspectul tradiţional al mănăstirilor (mai ales al celor brâncoveneşti) - de careu deschis. În incinta mănăstirii se află şi fântâna cu statuia Sf. Pantelimon, ocrotitorul medicilor şi al celor bolnavi, sculptată în bronz de renumitul sculptor român Ion Jalea şi adusă de patriarhul Justinian de la Spitalul “Sf. Pantelimon” din Bucureşti. În anul 1999-2000 s-a amenajat în cadrul mănăstirii o bază de tratament balnear, sub ocrotirea Sf. Pantelimon care, în prezent funcţionează în cadrul Centrului Social-Pastoral “Sf. Maria”. În prezent, mănăstirea are 37 de vieţuitoare care îmbină rugăciunea cu diverse activităţi gospodăreşti şi artistice. Astfel s-a înfiinţat aici un atelier de pictură unde maicile execută icoane bizantine în tehnica tempera, si un atelier de croitorie unde, pe lângă culioane, dulame şi alte articole de îmbrăcăminte pentru personalul monahal, se brodează şi vesminte preotesti. Pentru protejarea bisericuţei care, fiind monument istoric, are nevoie de condiţii speciale de întreţinere şi adăugând faptul că este neîncăpătoare pentru obştea monahală şi credincioşii care participă la slujbe, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a înfipt crucea in anul 2000 pentru construirea unei noi biserici de zid cu acelaşi hram: “Adormirea Maicii Domnului”. Lucrările de construcţie au început în anul 2003 iar în anul 2009, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a sfinţit Paraclisul cu hramul „Sf. Pantelimon” de la demisolul noii biserici, unde în prezent se desfăşoare slujbele religioase.
-->
Răspunsuri
ora 12.05 - 2 raspunsuri
Biserica reformată (calvină), sat Tălişoara (mag. Olasztelek ), com. Brăduţ, jud. Covasna
Vizavi de Castelul Daniel se află biserica reformată (calvină) a satului Tălișoara. Cea actuală este rezultatul reconstruirii, în anul 1859, al unei biserici (catolice) mai vechi (se zice, sec. XIII-XIV), din care s-au mai păstrat, prinse în zidul celei noi, pietre cioplite; vestigii sunt un baptisteriu și un clopot datat 1489. Clopotnița a fost ridicată în 1793/1795.
Partea rămasă a sanctuarului este poligonală. Biserica a fost în mare parte reconstruită în 1858, presupusa boltă gotică a fost înlocuită de un tavan plat. Clopotul din turn datează din 1489, sugerând că Sfântul Martin a fost cândva patronul bisericii. Amintirea vechii biserici este un alt botez botezat în granit, un potir de argint din 1645, o față de masă din 1741. Satul catolic medieval a fost reformat în timpul Reformei, împreună cu biserica sa și întreaga comunitate.
Este posibil ca prima biserică din Olasztelek să fi fost distrusă în timpul invaziei tătarilor. Este posibil ca prima biserică să fi fost construită în stil romanic sau romanic târziu, care a fost reconstruită în epoca gotică. Amintirea acestei perioade este păstrată și de pietrele sculptate care au supraviețuit pe alocuri, un fragment de fereastră de cafea și un sanctuar gotic, cu mai multe arcuiri. Un font baptismal din granit din secolul al XV-lea și clopotul bisericii din 1489 au supraviețuit, păstrând amintirea acestei ere. Potirul de argint păstrat în biserică datează din 1645, iar în 1741 a fost făcută fața de masă. Turnul construit în 1795, care a evitat reconstrucțiile majore ulterioare, este considerat a fi cea mai complet conservată parte a clădirii.
Hramul bisericii era Sfântul Nicolae, dovadă fiind inscripția de pe vechiul clopot al bisericii. În timpul Reformei, împreună cu locuitorii satului, biserica a devenit și Reformată, iar în secolul al XIX-lea a fost în mare parte reconstruită. În timpul lucrărilor din 1858, fosta bolta a navei a fost înlocuită și cu un tavan plat, așa că astăzi foarte puține fragmente se referă la trăsăturile stilistice ale secolelor anterioare.
Biserica reformată (calvină) Tălişoara (mag. Olasztelek ) (com. Brăduţ, jud. Covasna) - Biserica de astăzi a fost construită în 1858 , cu un turn construit în 1795 pe zidul de piatră.