Ce monument e în poza de mai jos?
Ieri am prezentat Cetatea Șoimoș de la Lipova - ARAD.
Cetatea Șoimoș este situată în localitatea cu același nume aparținând orașului Lipova din județul Arad, pe dealul Cioaca Tăutului, pe malul drept al răului Mureș, la 2 kilometri NE de Lipova. Cetatea a fost construită după primele invazii ale tătarilor în zonă, este atestată documentar din anul 1578, când banul Pál donează „Castrum Somos” fiilor fratelui său. și are statut de monument istoric. Rolul ei a crescut constant începând cu voievodul Ladislau Kan al II-lea care a stăpânit cetatea prin doi interpuși care erau și comiți de Arad: Alexandru (1310) și Dominic (1311). După 1315 ajunge domeniu regal, fiind reședința comiților și vicecomiților de Arad. Către mijlocul secolului al XV-lea este donată succesiv, trecând prin mâinile mai multor stăpâni, în final regele Vladislav I donând-o familiei Ország (1440-1444). În anul 1456 a intrat în posesia lui Iancu de Hunedoara, care apoi a dăruit-o căpitanului husit ceh Jan Giskra în 1471. În 1509 cetatea și domeniul au ajuns în stăpânirea lui Gheorghe Hohenzollern de Brandenburg, care a practicat o crâncenă exploatare. Ea a fost asediată în 1514 de răsculații români și maghiari conduși de Gheorghe Doja. După o scurtă rezistență, garnizoana cetății condusă de voievodul de Ciuci s-a răsculat împotriva oamenilor lui Gheorghe Hohenzollern și s-a alăturat insurgenților. Potrivit tradiției, tabăra răsculaților a fost așezată pe Dealul Ciorilor din apropiere. În 1541, când Transilvania a devenit principat autonom, Șoimoșul a fost reședința principelui minor, Ioan Sigismund și a mamei sale, regina Isabela. În aceasta perioadă cetatea a fost întărită și înfrumusețată în stilul Renașterii, fiindu-i adăugate totodată bastioanele externe. În curtea interioară se văd până azi unele profile de piatră artistic sculptate de la apartamentele princiare situate la etaj. Turcii au ocupat cetatea în anul 1552, după asedii repetate, iar în 1595 a fost recucerită de către György Borbély, căpitanul lui Ștefan Bathori, ajungând în custodia domnitorilor din Ardeal. Moise Secuiul - conducătorul luptei de rezistență împotriva ocupației austriece, întruchipate de generalul Gheorghe Basta - după ce a fost înfrânt lângă Teiuș în anul 1602, s-a refugiat în cetatea Șoimoșului. Considerând însă mult prea nesigură această așezare, el a încheiat un pact de schimb cu pașa Bektaș din Timișoara, cedând castrul în schimbul cetății din Kladovo, În 1599-1600 cetatea a trecut în stăpânirea lui Mihai Viteazu. Castrul a fost eliberat definitiv de sub dominația turcească abia în anul 1688. Stricăciunile din timpul și de după asediu nu au mai fost remediate niciodată, fortificațiile începând să se ruineze. Nu s-au mai luat măsuri nici pentru conservare. În secolul al XVIII-lea cetatea și-a pierdut treptat importanța militară ca urmare a perfecționării artileriei. În apropierea cetății s-au ciocnit în 1784 răsculații lui Horia cu forțele imperiale și nobiliare. Părăsită definitiv în 1788, cetatea s-a ruinat tot mai mult. În ultimii ani s-au efectuat unele lucrări de consolidare a zidurilor. Castelul are turnuri interioare de formă aproximativ triunghiulară, calea cea mai ușoară de acces fiind dinspre vest. Cărarea duce peste șanțul de apărare lat și adânc, pe puntea suspendată de odinioară așezată pe niște piloni uriași, spre poarta fortificațiilor exterioare, întărită cu un turn de apărare. Din cauza stării deplorabile a punții, intrarea în cetate prin acest loc este periculoasă în zilele noastre și din această cauză singura cale accesibilă este cea care duce de-a lungul șanțului spre o spărtură a zidului dinspre est. Curtea cetății interioare de dimensiuni considerabile ( 35 x 22 metri), este dominată de turnul porții și de turnul vechi, înalt de câteva etaje. Spre nord se situează Palatul reginei Izabela bogat împodobit cu sculpturi renascentiste. Remarcabil este balconul păstrat intact până în zilele noastre și care poartă tot numele suveranei de odinioară. Din cetate se deschide o priveliște minunată atât către defileul Mureșului, cât și spre câmpia Aradului. Cetatea, considerată una dintre cele mai frumoase construcții medievale din țară, se află la doar 60 de kilometri de Timișoara, pe un deal, la o înălțime de 220 metri. Conform legendei, cetatea, împreună cu cele de la Dezna și Șiria au fost construite de trei surori. Cum una dintre ele a sfidat divinitatea, spunând că va reuși să ridice cetatea cu sau fără ajutorul lui Dumnezeu, toate trei surorile au fost pedepsite. În momentul în care construcțiile au fost gata, zidurile s-au prăbușit iar fetele s-au transformat în șerpi de culoare albă. Cine le va descoperi coroanele și cheile cetăților, va rupe blestemul. O altă legendă relatează ca cele trei cetăți sunt legate prin pasaje subterane pentru ca, în caz de atac, apărătorii să aibă la îndemână o ultimă cale de refugiu. Numele cetății ar veni de la îndeletnicirea preferată a celor care o stăpâneau și care le-a adus acestora o faimă aparte: creșterea șoimilor.
-->
Răspunsuri
ora 11.09 - 5 raspunsuri
Biserica Evangelică-Luterană din Oradea
Biserica Evangelică-Luterană din Oradea
Comunitatea evanghelică – luterană a construit în anul 1811, pe strada Tudor Vladimirescu prima sa capelă. Cu timpul, ea a devenit neîncăpătoare, de aceea a fost demolată în perioada 1902-1903, fiind ridicată această biserică.
Proiectul a fost realizat de Petz Samu în stil neogotic cu rozeta deasupra intrării. Exteriorul este placat cu cărămidă.
Piatra de temelie a fost pusă în ziua de 23 mai 1902. Biserica a fost terminată, la 16 mai 1903, sub conducerea arhitectului Rimanóczy Kálmán junior, şi a fost sfinţită de către episcopul evanghelic Zelenka Pál, în data de 5 iulie 1903.
Faţada principală, spre stradă, pare masivă datorită celor trei turnuri. Cel din mijloc este acoperit cu cărămidă în formă piramidală, iar cele laterale,cu ţigle smălţuite, tot sub formă piramidală. Pe axa centrală a faţadei, este situat portalul încoronat cu un atic triunghiular. Deasupra portalului, este o fereastră circulară (rozasă), celelalte ferestre fiind cu arc frânt, specifice stilului gotic.
Coronametul navei atât pe faţadă, cât şi lateral este decorat cu un şir de arcuşoare. Efectul plastic al bisericii se evidenţiază prin ritmul creat de contraforţii exteriori ai navei, şi ai sanctuarului. Câmpul de pereţi dintre contraforţi este marcat cu ferestre în ogivă, în partea superioară având ancadramente din cărămidă aparentă. Acest material – cărămidă decorativă – s-a folosit şi pentru placarea faţadei principale.
Biserica este alcătuită din pronaos, deasupra căruia se află turnul central, din nava dreptunghiulară, şi din sanctuar, care se termină cu o absidă trapezoidală. Interiorul are o boltă în cruce pe ogive, atât nava, cât şi sanctuarul. Sanctuarul este decorat cu vitralii, ce datează din anul 1941, care sunt opere ale atelierului Palka din Budapesta. În anul 1991, biserica a fost restaurată atât în interior, cât şi în exterior.
...
Biserica evanghelică Luterană, monument istoric, de pe strada Tudor Vladimirescu 26, este o altă clădire în stil eclectic din Oradea.
În anul 1811, comunitatea evanghelică lutherană din oraş îşi construieşte o capelă mică pe terenul situat pe actuala stradă Tudor Vladimirescu. Această capelă – de fapt o casă modestă – a fost folosită până în anul 1902, când în locul ei se construieşte, după planurile arhitectului Pecz Samu, biserica actuală în stil neogotic.
Piatra de temelie a fost pusă în ziua de 23 mai 1902. Biserica a fost terminată, la 16 mai 1903, sub conducerea arhitectului Rimanóczy Kálmán junior, şi a fost sfinţită de către episcopul evanghelic Zelenka Pál, în data de 5 iulie 1903.
Faţada principală, spre stradă, pare masivă datorită celor trei turnuri. Cel din mijloc este acoperit cu cărămidă în forma piramidală, iar cele laterale cu ţigle smălţuite, tot sub forma piramidală. Pe axa centrală a faţadei este situat portalul încoronat cu un atic triunghiular. Deasupra portalului este o fereastră circulară (rozasă), celelalte ferestre fiind cu arc frânt, specifice stilului gotic. Coronametul navei atât pe faţadă, cât şi lateral este decorat cu un şir de arcuşoare. Efectul plastic al bisericii se evidenţiază prin ritmul creat de contraforţii exteriori ai navei, şi ai sanctuarului. Câmpul de pereţi dintre contraforţi este marcat cu ferestre în ogivă, în partea superioară având ancadramente din cărămidă aparentă. Acest material – cărămidă decorativă – s-a folosit şi pentru placarea faţadei principale.
Biserica este alcătuită din pronaos, deasupra căruia se află turnul central, din nava dreptunghiulară, şi din sanctuar, care se termină cu o absidă trapezoidală. Interiorul are o boltă în cruce pe ogive, atât nava cât şi sanctuarul. Sanctuarul este decorat cu vitralii, ce datează din anul 1941, care sunt opere ale atelierului Palka din Budapesta. În anul 1991, biserica a fost restaurată atât în interior cât şi în exterior.
Biserica evanghelică din Oradea – peste 200 de ani de istorie
Capela este demolată și se începe construcția unei biserici în stil neogotic, care dăinuie și astăzi. Construcția este finalizată un an mai târziu, când este și sfințită de episcopul evanghelic al acelei vremi. Fațada principală, pare atât de masivă datorită celor trei turnuri. Cel din mijloc este acoperit cu cărămidă iar cele laterale sunt acoperite cu țigle smălțuite. Toate cele trei turnuri au formă de piramidă. Întreg sanctuarul este decorat cu frumoase vitralii care datează din 1941, opere ale unui atelier din Budapesta.
Acum 25 de ani, întreaga biserică, atât interiorul cât și exteriorul, a fost restaurată.
Legenda turnurilor
Ajung în centrul frumosului oraș Oradea și mă pierd printre arhitectură și istorie. Soarele era deja sus și bănuiam că era deja ora prânzului. Înainte să merg la masă, mă opresc în fața unei biserici masive și îi privesc cu atenție turnurile piramidale.
– Pace ție, tinere! Ce-ți place cel mai mult la biserica noastră?
– Ziua bună! Turnurile mi se par foarte interesante.
– Au fost construite cu mult timp în urmă, odată cu biserica. Au și o legendă.
– Care este legenda?
– Se spune că înainte să le proiecteze, arhitectul bisericii a avut un vis. A visat că era în Egipt și o creatură misterioasă îi arăta cum au fost construite piramidele și îi spunea secretul acestora. Imediat ce s-a trezit, a schițat cum ar trebui să fie construite aceste turnuri. Și așa le vezi și tu astăzi.
– Și care este secretul piramidelor?
– Niciodată nu s-a aflat, a luat secretul cu el în mormânt. Tot ce ne-a spus e să avem credință că vor dăinui în timp mai mult decât se așteaptă orice făptură omenească. Toți de aici avem credință în spusele lui și îl binecuvântăm ori de câte ori avem ocazia.
– Cum ați aflat toate astea? L-ați cunoscut personal?
– A trăit în urmă cu mai mult de 100 de ani, bătrânii din biserică ne povestesc. Avem credință și mulțumim pentru înțelepciunea lor. Binecuvântat să fi tinere! Ține minte, mereu să ai credință în ceva!
Cu ultimele lui vorbe în minte mi-am îndreptat pașii spre un loc unde pot servi prânzul. Deși aș fi vrut să intru și să aflu mai multe, stomacul meu făcea gălăgie și își cerea dreptul.
Monument istoric
Biserica Evanghelică ce domină strada Tudor Vladimirescu, înălțându-şi turnurile deasupra acoperișurilor clădirilor dimprejur. Însă, puțini dintre noi știm că aceasta aparține comunității evanghelice lutherane din Oradea, iar lăcașul de cult a fost construit între anii 1902-1903.
Faţada principala, cea dinspre stradă, prezintă trei turnuri, conferind construcţiei o masivitate aparentă. Ferestrele bisericii sunt specifice stilului gotic, având un arc frânt, excepţie făcând fereastra rotundă de deasupra portalului de pe partea centrală a faţadei.
Înainte ca bazele actualei construcţii, operă a cunoscutului arhitect orădean Rimanoczy Kalman junior, să fie puse, pe terenul pe care se află a existat o micuţă capelă a acestei comunităţi religioase, ce data din anul 1811. Din cauza faptului că această capelă a devenit neîncăpătoare pentru credincioşii ce o frecventau, a fost construită biserica ce tronează şi azi pe strada Tudor Vladimirescu, la numărul 28.
Fosta Biserică Evanghelică Luterană Oradea, Județul Bihor
Biserica evanghelică din Oradea (str. Tudor Vladimirescu 26) - monument istoric.