Ce monument e în poza de mai jos?
Ieri am prezentat Clădirea Poliției municipiului Giurgiu
În timpul primului război mondial, în această clădire din municipiul Giurgiu s-a instalat, temporar firesc, Comandamentul militar german. În acea vreme orașul era reședința județului Vlașca. Comandantul Comandamentului militar german era Generalul Zach, care se autointitula General al Bavariei și Comandant al județului Vlașca XI. Această clădire poate fi încă văzută, ea adăpostind în regimul comunist Miliția Giurgiu, iar în prezent Poliția municipiului Giurgiu. Se știe o istorie foarte interesantă legată de această clădire:
***
Aici s-au păstrat pentru scurt timp moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou. Este cunoscut că în februarie 1918, un grup de soldați bulgari bine înarmați (precizez că erau aliați ai nemților) a furat moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou de la Patriarhia Română, deoarece avea credinţa că ele aparţin de drept Bulgariei. La cererea Mitropolitului Conon, germanii, sub ocupaţia cărora se afla România atunci, au intervenit operativ. În timp ce militarii bulgari căutau să transbordeze sicriul de argint cu moaștele sfântului dintr-un automobil într-o căruță, pentru a li se pierde urma, au fost surprinși, opriți prin somare cu armamentul din dotare și verificați. Sicriul și sfintele odoare au fost confiscate și păstrate sub pază în incinta clădirii Comandamentului. În data de 19 februarie 1918, toate bunurile confiscate au fost predate autorităților române civile și religioase, astfel că și astăzi moaștele sunt în locul tradițional de păstrare de la Patriarhia Română, în București.
-->
Răspunsuri
ora 11.39 - 3 raspunsuri
Biserica Sfântul Nicolae Vlădică - Bucureşti
Prima biserică ce a purtat denumirea de "Biserica Sf. Nicolae din Prund” îşi are originea între anii 1778-1787, zidită cu râvnă şi ajutorul material al protopopului Stoica cu preoteasa Ilinca şi fiica lor Bălaşa, pe moşia Vlădichii din vatră mitropoliei, care pe la anul 1668 cuprindea "locul de la Crucea Doamnei Mircioaia pe dreapta până la piatra de hotar drept calici (calea Rahovei) şi de acolo în sus sub deal în gura Văii (rotunde de pe bulevardul Maria din Gramot) iar de acolo la stânga pe lângă puţul Calicilor, pe lângă lac sub deal până în drumul Giurgiului”, perimetru în care se afla şi "ţigănia Vlădicii", care se întindea pe strada Libertăţii, Egalităţii, Emancipata, Chindia.
Biserică veche nu era mare, dar aşa cum era, timp de un veac şi jumătate a fost locaş de închinare pentru locuitorii din mahalaua Vlădichii, care contribuiseră şi ei cu ajutorul lor material la ridicarea edificiului.
În actele începutului sec. al XIX-lea se precizează că unii negustori dăruiesc casele lor de pe podul Calicilor, din ţigănie şi de pe moşia Mitropoliei, bisericii Sf. Nicolae. Dintre aceştia sunt: Kir Stoian, în 1813, dăruieşte bisericii casele sale de pe podul Calicilor; Maria lui Stoica dulgheru, la 1820, şi Stoian Sin Dumitru în 1839, de asemenea fac casele lor danii bisericii amintite.
După anul 1820 biserica a avut o seamă de "boieri epitropi" dintre care cităm pe stolnicul Petrache Arion, care devenind căminar, a cumpărat în 1826 nişte case de la preotul Sava şi soţia sa Anca preoteasa, pe care văduva Marghioala, soţia căminarului Petrache Arion, în 1846 le dăruieşte bisericii Sf. Nicolae din Prund.
Murind căminarul Petrache Arion, administrarea averilor a fost preluată de Marghioala soţia sa care păstrează această cinste până la moartea sa. După trecerea din viaţa a caminaresei Marghioala, administraţia averilor bisericii este luată de Clucerul Costache, care a ajutat-o pe caminareasa şi în ultimii ani ai vieţii sale.
Stingându-se clucerul Costache Falcoianu, administraţia este preluată de trei epitropi aleşi de enoriaşi în 1871 în persoanele: Nicolae Nicolau, N. Roseanu şi Grigore Luchescu. În chiar anul alegerii cei trei epitropi demisionează şi fac presiuni să fie realeşi prin primărie, spre a uzurpa drepturile de ctitora ale Marghioalei Arion.
Marghioala Arion susţine că drepturile sale decurg din dania unor case şi ajutorul pe care soţul său l-a dat peste 50 de ani bisericii şi primăria o împuterniceşte să exercite drepturile ctitoriceşti până la moartea sa care a vut loc în 1877.
Odată cu moartea acesteia, biserica nu a mai avut ctitori, ci s-a administrat de o epitropie, conform Regulamentului Comunal din 1876, regulament ce a fost abrogat în 1894. Se citează că preşedinţi destoinici şi cu râvnă pentru binele bisericii: Gheorghe Goga - senator (1876-1884), Dimitrie Paltineanu - şeful diviziei administrative la primărie (1884-1888).
După anul 1888 urmează o seamă de preşedinţi şi epitropi şterşi că activitate, care se certau, demisionau şi în mod practic nu realizau mare lucru. Până în anul 1896 se remarcă totuşi Pr. Marin Popescu şi un comerciant D.I. Ionescu care au pus temelie pangarului şi au construit casele preoţilor.
În anul 1899, epitropia se constituie sub preşedinţia lui Mariu Teodorian, avocat al primăriei şi mare proprietar, D.I. Ionescu ales de enoriaşi şi preotul paroh. În perioadă anterioară, datorită slabei administrări, biserica ajunge o ruină, lefurile preoţilor nu se plătiseră pe un an şi jumătate şi nouă epitropie cauta să remedieze lipsurile din urmă.
În acelaşi an, 1899, epitropia solicita primarului Delavrancea sprijinul ca să încuviinţeze desfiinţarea bisericii din prund, şi cu avutul sau să se alimenteze fondurile pentru zidirea bisericii Sf. Nicolae Vlădică, realizare ce începu să se înfăptuiască din septembrie 1899, când se dărâma biserica protopoului Stoica, ascunsă în înfundătura dintre Ospiciul Brâncovenesc şi Casa Nierischer (vechiul han al Golescului, prăpădită de vreme şi mâncată de igrasie).
La această dată biserica din Prund avea un han în calea Rahovei care era supus dărâmării că insalubru în totalitate, şi nişte case pe Bd. Maria, care prin construirea bulevardului erau şi acestea supuse retragerii şi ca atare nu mai puteau dăinui multă vreme. În anii 1901-1902 se petrece un episod destul de neplăcut pentru epitropia bisericii din Prund, deoarece epitropia bisericii Sf. Ilie prevăzuse că din fondurile realizate de epitropia din Prund să se ia 40.000 lei pentru reparaţia bisericii Sf. Ilie.
Se iniţiază o acţiune puternică de protest în frunte cu Mitropolia, astfel că încercarea primăriei de secularizare nu se poate aplica şi se stabileşte definitiv că toate fondurile realizate să se efectueze numai pentru construirea bisericii Sf. Nicolae Vlădica.
În decembrie 1901 este ales epitrop Teodor Petrescu fost judecător de ocol, substituit de procuror şi grefier al tribunalului, în locul epitropului D.I.Ionescu. Ales epitrop Teodor Petrescu îşi pune toată energia şi priceperea pentru clădirea unei biserici frumoase şi încăpătoare. În vederea realizării acestui ideal încredinţează întocmirea planurilor cunoscutului arhitect de origine belgiană Eduard Leboef şi intervine cu toată energia ca primăria să cedeze locul ce-l avea în Bulevardul Maria, în schimbul sumei de 6.000 lei, plătită în acest scop de I.I.Sabareanu agricultor şi mare proprietar. Ca urmare, la 1 iulie 1902 se pune piatra fundamentală şi lucrarea de construcţie se încredinţează antreprenorului L.Forebesc şi la 7 noiembrie 1904, edificiul este complet terminat.
Construirea bisericii, pictură şi mobilierul au costat 179.083 lei, suma ce a fost acoperită din fondul bisericii din Prund, din dobânzi capitalizate şi donaţiile Sf. Sinod din Rusia, a d-lui Teodorian, a Mariei Romanov şi Anica Georgescu şi din alte câteva legate şi donaţii mai mici. Turnarea clopotelor, diferite veşminte preoţeşti şi alte podoabe necesare, au fost dăruite de diferiţi drept credincioşi creştini.
Pictură este executată de pictorul Voinescu şi D.R.Ginolamo în stilul renaşterii. De remarcat că pictorul Voinescu a fost consul general, prefect şi medaliat că pictor la Pariş pentru tablouri marine... În cariera de pictor a pictat biserica din Medgidia, Catedrala din Turnu-Măgurele şi biserica Sf. Nicolae Vlădica.
Mobilierul este din nuc sculptat şi a fost lucrat în atelierul de la Mislea, constituind o operă unitară, de mare valoare artistică şi măiestrie deosebită, executată la începutul sec. XX în ţara noastră. În ziua de 7 noiembrie 1904, biserica Sf. Nicolae s-a sfinţit cu mare fast de către P.S. Nifon Ploiesteanu, dându-se astfel credincioşilor un nou lăcaş de închinare, demn de începuturile sec. XX, în schimbul celui vechi. La sfinţire au luat parte: I.G. Saită prefectul poliţiei, St. Teodoreanu şeful de cabinet al Ministrului de Interne, D. Meseidov secretar la legaţia Imperială Rusă şi D.I. Cornoiu
Dintru început au fost rânduiţi la această biserică trei preoţi: economul M. Popescu - paroh, Hristache Popovici şi St. Iordachescu supranumerari, un diacon P. Georgescu şi un psalt. Slujbele erau înfrumuseţate de corul seminarului Nifon, pus la dispoziţie de Epitropia Seminarului, iar veniturile de 6.100 lei anual ce-i asigurau cheltuielile, proveneau din arenda moşiei Curta, prăvăliilor din Lipscani, un loc viran pe calea Rahovei şi casele de locuinţă pentru preoţi din bulevardul Maria.
Prima Epitropie a acestui aşezământ de cult a fost instituita din Mahalaua Vlădica. Erau 300 de case care adăposteau 142 enoriaşi dintre care 31 proprietari, 31 comercianţi, 39 funcţionari, 11 avocaţi, 6 preoţi, 4 ingineri, 4 pensionari şi un farmacist. Mai existau peste 60 ortodocşi străini (romani-austrieci, otomani, greci, sârbi, albanezi, bulgari).
Există şi o populaţie destul de numeroasă din alte confesiuni că: romano-catolici, protestanţi mai toţi nemţi înspre Gramot, gregorieni pe calea Rahovei şi cei mai numeroşi erau evreii, care constituiau un grup compact înspre Gramot, unde aveau şi o casă de rugăciune.
De remarcat că în curpinsul acestei parohii se mai aflau ambele seminare ale Mitropoliei Ungro-Vlahiei: Seminarul Central în locul zidit pe bulevardul Maria şi Seminarul Nifon pe str. 11 iunie în casele lui Costache Falcoianu, precum şi metocul mănăstirii Samurcasesti.
Biserica Sfântul Nicolae Vlădică din PRUND
Biserica Sfântul Nicolae Vlădică
Parohia Sf. Nicolae – „VLĂDICĂ din PRUND”
HRAM Sf. Nicolae, Sf. Ioan Botezătorul, Sf. Cosma și Damian
Adresa: Bd. Regina Maria nr. 13/Str. 11 Iunie nr. 13/ Str. Justiției nr. sector 4, București
Se află într-o vastă grădina, la poalele Patriarhiei. O biserica cu numele de Sf. Nicolae a existat în secolul al XVIII-lea în mahalaua numită a Vladichii (inițial „Țigănia Mitropoliei”), fiind probabil ctitorie a Mitropolitului Neofit I Cretanul (unul dintre marii ierarhi ctitori). Locul acestei biserici este astăzi marcat de o cruce în piatră în curtea unei case de pe Bd. Regina Elisabeta.
Lăcășul este menționat drept „Biserica Vladicai din zid” de către misionarul franciscan Blasius Kleiner în 1761, iar mai târziu, la 1794, Protopopul Stoica dăruiește bisericii noi sfinte vase.
Până în 1877, singură ctitora era cunoscută drept Marghioala Arion, sub supravegherea ei alegându-se epitropia și administrându-se averea bisericii. Între 1894-1895 s-au ridicat casele preoților, care există și astăzi, peste drum de actuală construcție. În acel timp, „vechea biserica, care (…) din trecerea vremilor și (…) de mai bine de zece ani nu se făcuse nici o reparație bisericii, sfântul lăcăș era absolut dărăpănat, iar fondurile nu erau suficiente pentru refacere”.
Cu ajutorul primarului capitalei, Barbu Ștefănescu Delavrancea, s-a obținut „concursul spre a uni avutul desfiintatei biserici din Prund cu al bisericii Vlădică, astfel că să se poată zidi o nouă biserica și a-i asigura viitorul”.
Biserica Sf. Nicolae „Din Prund” fusese ctitorită ca schit, înainte de 1682, de către boierul călugărit, Teofan Schimonah, care a închinat-o Mitropoliei. Deși era de dimensiuni mici, a servit ca lăcaș de închinăciune locuitorilor din mahala timp de un veac și jumătate. În 1899, biserica și chiliile ei sunt dărâmate pentru extinderea Așezămintelor Brâncovenești.
În 1901, primarul Procopie Dumitrescu a hotărât ridicarea noii parohii Sf. Nicolae „Vlădică”, după planul arh. belgian Eduard Leboeuf. La 7 noiembrie 1904 noul lăcaș este sfințit de P.S. Nifon Ploieșteanu.
Pictura a fost realizată în stil renascentist de către pictorii Eugeniu Voinescu și D. R. Girolamo. Mobilierul din nuc a fost sculptat la mănăstirea Mislea, iar candelele de argint în atelierele Radivan.Biserica Sf. Nicolae-Vlădică, realizată în stil neobizantin, are o cupola semisferica turtită, care acoperă pronaosul de formă pătrată. Pridvorul mic este încheiat deasupra, cu un fronton ce poartă o cruce din piatră.
Fațadele sunt împărțite într-un registru inferior cu brâuri orizontale și unul superior cu ornamente din tencuiala la turnurile scărilor, la frize și cornișă, la ancadramentele ferestrelor. Registrul superior octogonal al turnurilor de la vest anunță răspândirea acestui tip de turla în perioada imediat următoare (în stil neoromânesc).