Ce monument e in poza de mai jos?
Ieri am prezentat CASA AVRAMIDE – în prezent Casa Colecțiilor - TULCEA
Parte componentă a Complexului muzeal de patrimoniu cultural nord dobrogean din cadrul Institutului de cercetări eco-muzeale ”Gavrilă Simion” Tulcea, CASA AVRAMIDE – în prezent Casa Colecțiilor a fost construită la finele secolului al XIX-lea de Alexandru Avramide, un prosper întreprinzător local, proprietar de mori, ateliere, spații comerciale, al unei fabrici de cherestea, precum și al unor întinse suprafețe agricole. Alexandru Avramide sosea în orașul Tulcea pe la mijlocul sec. al XIX-lea, fiind animat de o ambiție și o tenacitate ce aveau să facă din el unul din cei mai înstăriți oameni din regiune. În jurul anului 1890, Avramide aduce doi meșteri italieni și le încredințează construcția casei pe care și-o dorea a fi un simbol al prosperității familiei. În scurt timp, casa amplasată în centrul orașului Tulcea, în fața Bisericii Sf. Nicolae, va deveni cea mai frumoasă clădire din oraș. Considerată locuință de lux, Casa Avramide se remarca prin încăperile de la nivelul parterului bogat decorate cu stucatură pictată, plafoane pictate și prevăzute cu uși în două canate, cele două fațade principale, dintre care una cu o scară monumentală din mozaic de marmură. După anul 1944, Casa Avramide devine sediul Comitetului Democratic Grec. Naţionalizată în anul 1947, clădirea a suferit transformări urâte. Frumuseţea i-a fost ştirbită iar farmecul elegant s-a piedut sub straturile de vopsea ieftină. Culmea este că tocmai acest lucru a salvat-o. Comuniştii ordonaseră demolarea clădirii, dar cum aparteneța ei la un sistem ale cărui valori trebuia șterse de pe fața pământului nu mai era vizibilă, planul a fost anulat. În data de 14 noiembrie 1949 se semnează actul de naștere al Muzeului „Delta Dunării”, a cărui deschidere va avea loc pe 1 mai 1950. Muzeul va ocupa două camere din actuala clădire, având în patrimoniul său 872 de obiecte și materiale complementare. În perioada 1952-1953, în cadrul imobilului a funcționat și Inspectoratul Școlar al Județului Tulcea. Anul 1957 este anul primei reorganizări a muzeului, după care, în 1959, se dă în folosință demisolul, unde se deschide o secție de arheologie și una de etnografie, ce vor funcționa până în anul 1962. La începutul anului 1964, după construirea la demisolul clădirii a bazinelor pentru acvariu, alături de o colecție formată din 1500 de piese biologice și un ierbar voluminos, casa funcționează în totalitate ca muzeu de științe ale naturii. Recent reabilitată în cadrul proiectului Restaurarea și reabilitarea a două clădiri de patrimoniu din muncipiul Tulcea incluse în circuitele turistice regionale, derulat de Consiliul Județean Tulcea și finanțat din Fondurile Structurale prin Programul Operațional Regional 2007-2013, Casa Avramide oferă în prezent, într-o viziune expozițională modernă, elemente legate de istoria modernă a orașului Tulcea, povestea familiei Avramide și pune în valoare spectaculoase obiecte de patrimoniu din colecțiile Institutului de Cercetări Eco-Muzeale ”Gavrilă Simion” Tulcea.
-->
Răspunsuri
ora 11.26 - 5 raspunsuri
Bucureşti - Casa Universitarilor
Casa Universitarilor Bucureşti
Casa Universitarilor din București
Clădirea care găzduiește astăzi Casa Universitarilor București a fost construită după planurile arhitectului dalmat Luigi Lipizer, în deceniul al șaptelea al secolului XIX pentru directorul Poștelor din vremea lui Alexandru Ioan Cuza, Cezar Librecht.
Casa Librecht-Filipescu a fost ridicată după planurile arhitectului dalmat Luigi Lipizer şi prezintă o serie de elemente arhitecturale romantice şi neogotice. La exteriorul clădirii pot fi observate creneluri stilizate şi o curte generoasă.
După abdicarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza (1866), Cezar Librecht (1820 – 1890) este acuzat de diferite fapte de corupţie. Astfel locuinţa este confiscată de stat şi cumpărată la licitaţie de către mareşalul Palatului Regal, Gheorghe C. Filipescu (1840-1902), profesor şi latifundiar din Moldova. De aici provine şi denumirea completă a imobilului „Casa Librecht-Filipescu”. După 1870, el extinde proprietatea prin adjudecarea la licitaţie a 8 loturi din zonă. FIlipescu cumpără apoi şi restul de 11 loturi de la ceilalţi proprietari. Dintr-o imagine de epocă, realizată de fotograful vremii Franz Duschek, putem observa că locuinţa a fost vizitată chiar de regele Carol I.
Carol I alături de soţii Filipescu pe terasa dinspre grădina casei/ Franz Duschek, fondul Bibliotecii Academiei Române
Filipescu a amenajat grădina casei într-un stil liber, specific grădinilor din România ale secolului XIX. Filipescu era un mare moşier după cum regăsim din descrierea exponatelor prezentate de acesta la Esposiţiunea Agricolă şi Industrială de la Bucureşti ce a avut loc în 1882: „G. C. Filipescu a expus o colecţie de fructe din cele mai impozante, atât prin număr, cât şi prin alegerea varietăţilor… este mare moşier, să fie excelent cultivator”. În grădina lui erau cultivate diferite soiuri de pere, mere, struguri, smochine, zmeură şi cantalupi.
Soţia sa Lydia Filipescu (1864-1943), o blondă cu ochii albaştri, mai tânără cu 24 de ani decât mareşal, creştea diverse flori în grădină, din care trimitea reginei Maria, la Palat, unde era deseori invitată la ceai.
După moartea Lydiei din 1943, casa este lăsată moştenire Eforiei Spitalelor Civile din Bucureşti, ce trasformă locul în cămin pentru copii.
Din 1947, clădirea adăposteşte Casa Universitarilor Bucureşti, în perioada comunistă fiind sediul cu regim închis al profesorilor universitari. Tot atunci fiecare spaţiu de la parterul imobilului primeşte o denumire specifică: Sala de lectură, Sala de şah, Sala de marmură. După 1990, în clădire este înfiinţat un restaurant. Din 2007, clădirea intră în proprietatea Universităţii din Bucureşti.
Casa Universitarilor din București