Ce monument e in poza de mai jos?
Ieri am prezentat Mănăstirea Stânișoara - VÂLCEA.
Mănăstirea Stânișoara este situată în Munții Cozia, la zece kilometri nord de gara Călimanești - Jiblea. Aici se poate ajunge atât dinspre Călimanești, cât și dinspre Mănăstirea Turnu, pe poteci ce șerpuiesc prin pădure. Dinspre Mănăstirea Turnu, distanța este de șase kilometri, mai scurtă decât din Călimanești, dar mai grea, cu drumul mai abrupt. Dinspre Turnu se fac aproximativ două ore. În jurul anului 1671 călugării sihaștri Meletie, Neofit, Isaia și alții, veniți aici de la Mănăstirea Cozia, au format un schit numit Nucet. În timpul domniei lui Mihail Racoviță, în anul 1747, pe când Mănăstirea Cozia era condusă de Arhimandritul Ghenadie, prin osârdia lui Gheorghe Cluceru și a altor boieri din Pitești s-a făcut Biserica cea veche cu hramul "Sfântul Gheorghe" și chiliile mănăstirești. În anul 1788 războiul austro-ruso-turc de pe Valea Oltului cu lupte lângă Mănăstirea Cozia, a atins prin armatele turcești și Schitul Nucet. Biserica distrusă și chiliile transformate în ruine au adăpostit timp de 20 de ani păstori munteni, după care a apărut sub denumirea de Stânișoara (stână mică de oi). În anul 1807 doi călugări de la Sfântul Munte Athos, un sârb - Sava și celălalt român - Teodosie, au venit în Țara Românească, aducând cu ei și cărți de ritual ce se păstrează și astăzi în Mănăstire și au înființat din nou schitul, zidind o altă biserică în locul celei din 1747. Pana in anul 1864, noua Manastire Stanisoara a fost metoc al Manastirii Cozia, iar dupa aceasta data manastirea a devenit independenta. Actuala biserica din piatra a fost construita intre anii 1903-1908, sub ctitoria episcopului Gherasim Timus, staret fiind Nicodim Manu. Întreg complexul mănăstiresc a fost mistuit de flăcări în anul 1850. Din această perioadă se păstrează și câteva icoane care poartă semnătura pictorului Belzoire I. Pascu din Pitești. Înmulțindu-se numărul călugărilor, în anul 1903, în timpul Episcopului de Argeș Gheorghe Timiș, starețul Mănăstirii Stânișoara - Arhimandritul Micandru Manu, ajutat de soborul mănăstirii, pune bazele Bisericii pe care o vedem astăzi. Este, deci, a patra biserică argumentată istoric în Sfânta Mănăstire Stînișoara, care a fost terminată și sfințită în anul 1907. Pisania bisericii marturiseste urmatoarele: "Intru slava Sfintei Treimi si a Sfantului Mucenic Gheorghe s-a ridicat din temelie aceasta sfanta biserica, punandu-se temelia la anul 1904 august 7 si s-a sfintit la anul 1909, aprilie 23 in zilele prea inaltatului nostru rege Carol I si cu binecuvantarea PS episcop de Arges, dr. Gherasim Timus, prin osteneala si staruinta staretului arhimandrit Nicandru Manu, impreuna cu tot soborul manastirii si cu alti ctitori." Biserica cea mare, inchinata Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, este o constructie masiva din piatra, avand o turla mare, pe naos; naosul si pronaosul formeaza un singur spatiu mare; pridvorul este deschis, fiind sustinut de patru coloane din piatra, sculptate in partea superioara; biserica este acoperita cu tabla. Arhitectul bisericii de astăzi este italianul Debona Apolino. Tot el a creat, în jurul anului 1901, terasa dinspre miazănoapte pe care s-a clădit un frumos pavilion, în stil românesc, folosit drept chilii pentru călugări. În anul 1917, din cauza unui incendiu, s-au distrus toate chiliile. În locul lor, între anii 1936 - 1940, a fost ridicat frumosul paraclis în forma de navă, care stă la dispoziția monahilor din mănăstire pentru slujbele de iarnă. Cu râvna Prea Cuviosului Stareț Ilarion Dumitrache și binecuvântarea Episcopilor Emilian Grigore si Iosif Galaton, Biserica s-a pictat în anul 1948 de către maistrul pictor Dumitru Belizan și elevul său. Rânduiala slujbelor se oficiază de trei ori pe zi, după tipicul vechilor tradiții mănăstirești așezate de-a lungul veacurilor creștine de Sfinții Părinți, cu predilecție de Sfântul Sava cel Sfințit
Vizualizări: 45
-->
Răspunsuri
ora 12.11 - 5 raspunsuri
Casa memorială „Avram Iancu”, Incești , Alba
Casa memorială Avram Iancu, comuna Avram Iancu, Alba
Avram Iancu (în trecut Vidra de Sus în maghiară Felsővidra) este o comună în județul Alba, Transilvania, România, formată din satele Achimețești, Avram Iancu (reședința), Avrămești, Bădăi, Boldești, Călugărești, Căsoaia, Cândești, Cârăști, Cârțulești, Cocești, Cocoșești, Coroiești, Dealu Crișului, Dolești, Dumăcești, Gojeiești, Helerești, Incești, Jojei, Mărtești, Orgești, Pătruțești, Plai, Pușelești, Șoicești, Ștertești, Târsa, Târsa-Plai, Valea Maciului, Valea Uțului, Verdești și Vidrișoara. Orașul cel mai apropiat este Câmpeni. Este un punct de plecare spre Muntele Găina.
Are în componență 33 de sate, situate de o parte și de alta a Arieșului Mic și a drumului județean DJ 762.
„Ultima mea voință !
Unicul dor al vieții mele e, să-mi văd Națiunea mea fericită, pentru care după puteri am și lucrat până acuma, durere fără mult succes, ba tocmai acuma cu întristare văd, că speranțele mele și jertfa adusă, se prefac în nimica.
Nu știu câte zile mai pot avea; un fel de presimțire pare că mi-ar spune, că viitorul este nesigur. Voesc dară și hotărât dispun ca, după moartea mea, toată averea mea mișcătoare și nemișcătoare să treacă în folosul Națiunii, pentru ajutor la înființarea unei academii de drepturi, tare crezând, că luptătorii cu arma legii vor putea scoate drepturile Națiunii mele. ”
Acesta este testamentul lui Avram Iancu.
Casa Memorială Avram Iancu este locul unde a crescut și a trăit Avram Iancu. O casa în care a trăit unul din românii cu care ne putem mândrii. O casă plină de istorie, o casa pe care ar trebui sa o vadă toți românii.
Complexul muzeal cuprinde în centrul său casa memorială construită de părinții lui Avram Iancu: Alexandru și Maria Iancu. Aceasta este înconjurată de construcții anexe ridicate la 100 de ani după nașterea lui Iancu de către Asociația ASTRA din Sibiu. La deschiderea muzeului în 1924 a participat și regele României, Ferdinand.
Casa memorială Avram Iancu a fost construită în 1801. Este construită din bârne de brad, lipite și văruite în alb, pe o temelie de piatră. O casă moțească cu acoperiș țuguiat și foarte înalt pentru ca zăpada să cadă cât mai repede de pe șindrilă. Construcția are 2 încăperi și un târnaț (prispă, pritvor) cu arcade circulare. Prima cameră este camera familiei în care se sta zi de zi (se dormea, se făcea mâncare etc).
Casa Memorială "Avram Iancu", comuna Avram Iancu, sat Inceşti, jud. Alba
După ce în 1849, fiind la Viena pentru susținerea drepturilot naționale, refuză să primească o decorație imperială zicând: „Națiunii să i se dea drepturile pormise, atunci voi primi, alcum nu”, iar în 1852 refuză să se întâlnească cu împăratul Franz Iosef, în vizită prin Transilvania, Avram Iancu este suspectat, și în toamna lui 1852 arestat la Albă Iulia unde fusese atras prin vicleșug.
Cu sănătatea șubrezită, Iancu își petrece ultimii ani ai vieții rătăcind prin munți, apoi pe valea Arieșului, la Lupșa dar mai cu seama la Baia de Cris unde se adăpostește la covrigarul Ioan Stupina supranumit Liber. Stand pe prispă casei acestuia, cânta serile la fluierul de paltin meșteșugit cu multă măiestrie de el, în prezența mulțimii de oameni care vine să-l asculte. În dimineață zilei de 10 septembrie 1872, stăpânul caseil-a găsit pe Avram Iancu, vestitul Crai al Munților, pe prispă, mort cu fluierul alături…
Așa s-a încheiat existența eroului moților, a aceluia care în testamentul sau din 20 decembrie 1850 scria: „Unicul dor al vieții mele e să-mi văd națiunea fericită, pentru care după puteri am lucrat până acum, durere fără mult succes, ba tocmai acum cu întristare văd că speranțele mele și jertfă adusă să prefac în nimica”.
Avram Iancu a fost înmormântat la Țebea, lângă Brad, în prezența a peste 10.000 de oameni.
Chipul și personalitatea lui Avram Iancu – pe care scriitorii străini îl aseamănă cu Empeciando, eroicul apărător al țărănimii spaniole în luptele cu Napoleon , ori cu Andreass Hoffer, țăranul luptător din Alpii Tirolezi – au fost obiect de inspirație în pictură (B. Iscovescu) și chiar în dramaturgia românească (Lucian Blaga).
În muzeul memorial din comună care-i poartă numele, sunt strânse laolaltă obiecte de port popular și de uz caznic, arme proclamații, documente referitoare la revoluția din 1848 și fotografii. Casă în sine – o construcție tipic mocănească – atrage atenția vizitatorului, ea fiind declarată monument de arhitectură.
...
Casa memorială „Avram Iancu” este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul satului Incești din comuna Avram Iancu, județul Alba, România
Casa Casa Memorială ”Avram Iancu”, monument de arhitectură populară, este casa natală a lui Avram Iancu (1824-1872) supranumit “Crăișorul Munților”, figură legendară și lider al Revoluției din 1848-1849 în Transilvania.
Aflată în satul Incești din județul Alba, este o casă tipic moțească, construită din bârne de brad, lipite și văruite în alb, pe o temelie de piatră. Acoperișul este țuguiat și terminat cu patru arcade semicirculare, iar ferestrele sunt extrem de mici. Construită în jurul anului 1800 de părinții lui Avram Iancu, Alexandru și Maria, casa a fost lăsată de Avram Iancu, prin testament, în 1850, “în folosul națiunii române” împreună cu toată averea sa spre a se întemeia o Academie de drept.