Ce monument e in poza de mai jos?
Ieri am prezentat “Monumentul Eroilor Diviziei II Cavalerie” din municipiul Iași.
“Monumentul Eroilor Diviziei II Cavalerie” din municipiul Iași, cunoscut și sub numele “Statuia Cavaleristului în atac” sau „Șarja de la Prunaru”, este un monument realizat din bronz de către sculptorul Ion C. Dimitriu-Bârlad. Statuia s-a turnat la Fabrica “Unirea” M.Ionescu-Iași în anul 1926. Este unul dintre cele mai frumoase și expresive monumente ale Iașilor, fiind situat în fața magazinului universal SuperCopou, vizavi de intrarea principală în Grădina Copou. În anul 2004 monumentul a fost inclus în lista monumentelor istorice de interes județean. Statuia a fost realizată din inițiativa ofițerilor Diviziei a II-a de Cavalerie care au luptat în războiul din 1916-1918. Fondurile au fost colectate prin subscripții, la adunarea cărora un rol important a avut soția generalului Naum, comandantul Diviziei. Monumentul amintește generațiilor de după război jertfa de sânge pentru libertatea patriei și independența țării a ostașilor Regimentului 2 Roșiori, care au purtat sîngeroasa bătălie de la Prunaru (pentru apărarea drumului către București) de la sfârșitul lui noiembrie 1916, unde din 5000 ostași au rămas în viață doar 134. Statuia reprezintă o alegorie turnată în bronz și formată din două grupuri simbolizând Victoria și Sacrificiul. Victoria este înfățișată de un cavalerist călare avântat în plină șarjă, cu cască pe cap, având în mână o suliță și în spate o carabină, însoțit de o nimfă (înger) care are în mâna întinsă o cunună de lauri. Nimfa simbolizează îngerul de pază sau mama, soția, fiica pe care eroul nu avea să le mai vadă niciodată. Soclul statuii are 6 metri înălțime, în el existând o criptă a Sacrificiului, în care se intră prin Poarta Nemuririi (confecționată și ea tot din bronz) cu basorelieful reprezentând Sacrificiul: un călăreț rănit mortal căzând în brațele unui înger care-i încununează fruntea cu lauri. În interiorul criptei se afla o candelă, iluminată electric, care veghea veșnicia celor înscriși pe listele săpate în marmură de pe părțile laterale ale soclului. Pe cele patru laturi ale soclului erau încrustate basoreliefuri de bronz cu imagini din luptele duse de către Divizia a II-a de Cavalerie la Prunaru, Măgheruș (Maghyerus), Nistru și Tisa - Budapesta. În prezent, unul dintre cele patru basoreliefuri (cel aflat în partea dreaptă spate) este dispărut. Inițial existau patru inscripții referitoare la bătăliile purtate de regimente ale Diviziei a II-a Cavalerie. În partea stângă a soclului, între cele două basoreliefuri este o placă de marmură albă pe care scrie: "În anul 1927 sub glorioasa domnie a M.S. Regelui Ferdinand I". În partea dreaptă a soclului, pe placa de marmură aflată tot între cele două basoreliefuri, scrie: "Divizia 2-a Cavalerie recunoscătoare acelor cari s'au sacrificat pentru țară în răsboiul întregirei neamului 1916-1919". Deasupra Porții Nemuririi se găsește un fronton pe care au fost inițial trecuți anii 1916-1919, apoi în anul 1947 anii au devenit 1916-1918 și după 1989 s-au reinscripționat din nou anii 1916-1919. Deasupra anilor se afla stema regală a României, care a fost și ea dată jos. Statuia a fost dezvelită în duminica zilei de 29 mai 1927 în prezența reginei Maria, a principesei Ileana (fiica regelui Ferdinand I), precum și a principesei Elena (soția principelui Carol). Absența regelui Ferdinand a fost justificată prin faptul că acesta era grav bolnav, el având să moară la 20 iulie 1927.
-->
Răspunsuri
ora 11.23 - 2 raspunsuri
Biserica Adormirea Maicii Domnului, Mizil, Prahova (1865)
Biserica Adormirea Maicii Domnului -- Mizil, Prahova
Biserica Adormirea Maicii Domnului, din piaţa oraşului a fost înălţată prin 1865 de Iordache Ruset, prin obolul locuitorilor. În patrimoniul său se păstrează o Cruce de mână din lemn şi argint filigranat, cu 24 de pietre roşii, iar lemnul este sculptat. Dateză de la sfârşitul sec. al XIX-lea şi autorul pare a fi un anonim de şcoală rusă.
Biserica Adormirea Maicii Domnului. Acestea sunt toate informațiile din monografia profesorului Gheorghe Panait referitoare la bisericile din Mizil. Pentru a ști mai multe despre aceste biserici e necesar un efort de documentare deloc ușor. Biserica Sfântul Ioan și biserica Adormirea Maicii Domnului încă au propriile arhive. Ceea ce oferă internetul, wikipedia de fapt, este extrem de sumar:
Biserica Adormirea Maicii Domnului situată în piața centrală, a fost înălțată în 1865. Pisania menționează: "Cu ajutorul lui Dumnezeu s-a zidit această biserică în zilele domnitorului Alexandru Ioan Cuza, de către Iordache Roșescu prin stăruința și cheltuiala orășenilor mizileni, târnosindu-se de câtre Episcopul Buzăului Dionisie, în anul mântuirii 1865 Nov. 30."
Din scurtul istoric tipărit și afișat la intrare se înțelege că la cutremurul din 1940 biserica a suferit grave avarii fiind în pericol de prăbușire. Pentru a putea fi salvat corpul principal al clădirii, s-a hotărât demontarea și demolarea celor trei turle (cea mare amplasată pe naos, iar celelalte două, mai mici, pe pronaos) și refacerea provizorie a acoperișului. Abia în anii 1962-1963 s-au făcut reparații capitale, turlele nemaiputându-se reface din cauza rezistenței slăbite a zidurilor. Golul turlei principale, cea de pe naos, a fost acoperit cu o calotă sferică.
Interiorul este frumos, luminos, pictat în întregime. Catapeteasma aurită dă și mai multă luminozitate lăcașului. Se spune că în patrimoniul Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Mizil se păstrează o cruce de mână lucrată în lemn și argint filigranat, cu 24 de pietre rubinii, care datează de la sfârșitul sec. XIX, autorul fiind necunoscut.