Ce monument e in poza de mai jos?
Ieri am prezentat Mănăstirea Rudi - REP. MOLDOVA
Manastirea Rudi este situată nu departe de Nistru - la o distanta de 15 kilometri de oraselul Otaci. In complexul monaha toate constructiile manastirii formeaza un ansamblu incantator, centrul caruia este biserica Sfanta Treime, care a fost zidita in anul 1777, dupa vechile traditii ale arhitecturii moldovenesti. Manastirea Rudi - numita uneori si Manastirea Rughi - este asezata pe cursul unui rau ce strabate, prin mijloc, padurea ce se intinde pe un mare petic de pamant. Manastirea Rudi este locul unde simpletea, bunatatea si credinta coexista. Drumul spre acest lacas sacru serpuieste printre peisajele incantatoare de pe malul Bulboacei, un afluent al Nistrului. La poarta manastirii se gasesc instructiunile pentru vizitatori: nu se permite fumatul, nu se intra fara binecuvantare, pentru femei se cuvin fuste sau rochii decente, precum si broboade. La inceput maicele erau tolerante fata de multimea de vizitatori, dar uneori deveneau martorii unui comportament greu de suportat. Cei veniti sunt rugati sa se conformeze, pentru un scurt timp, statutului monastic. Biserica Sf.Treime a manastirii Rudi a fost construita in 1777, pe mosia fratilor Andronache si Teodor Rudi, cu mijloacele lor si ale negustorului Donciul din Movilau-Podolia. Ea a fost finisata in anul 1828. Biserica a fost construita pe timpul slavitului domn Alexandru Ghica-Voda si cu binecuvantarea preasfintitului episcope al Hușilor, Chir Inochentie, fiind manastire de calugari. Primul staret a fost ieromonahul Macarie, urmat de Arsenie, Ionichie, Teofil. Localnicii sunt tentati sa lege aparitia bisericii Sf.Treime " si a manastirii Rudi de existenta in preajma a unui izvor, apa caruia, se zice, poate face adevarate minuni. Anume aici veneau de pretutindeni oamenii sa-si intremeze trupul si anume pe acest loc s-a si hotarat edificarea unui templu pentru purificarea duhului. In anul 1828 calugarii de aici au fost mutati la manastirea Calaraseuca, iar in locul lor au sosit maicele din manastirea Saratura, judetul Hotin, ele, conform documentelor pastrate pana in prezent, luand in primire "mult pamant arabil, pasuni vaste, livada care se afla in deal de padure, via ce se intinde de la manastire pana la Nistru, si pamant din padure". Aceasta mosie a apartinut fratilor Andronache si Teodor Rudi, despre care documentele glasuiesc precum ca "au fost fericitii ctitori ai sfantului locas". Se zice ca la moartea lor, trupurile le-au fost zidite in peretii din partea stanga a intrarii in biserica. Un al treilea ctitor este numitul negustor Donciul din Movilau. Dar nu mult timp dupa trecerea calugaritelor, prin anul 1835, mosia fratilor a fost acaparata cu forta de catre un oarecare proprietar Mihail Bobus, care, hain din fire, ravnea la pamanturile manastiresti. Intre sfintele ziduri s-au mutat sa traiasca apropiatii lui Bobus, ca si el - oameni fara frica de Dumnezeu. Maicele, una cate una, s-au vazut nevoite sa plece in alte manastiri. In anul 1846 manastirea Rudi a fost oficial inchisa. Se spune ca localnicii l-au blestemat pe noul stapan al mosiei, astfel ca in scurt timp a murit fiica lui, apoi, unul dupa altul, i s-au imbolnavit si toate rudele. Activitatea manastirii a fost reluata peste 75 de ani, la 24 octombrie 1921 la insistenta lui Visarion Puiu. Tot acest timp, acest loc ramasese de izbeliste si doar in 1921 la Rudi s-a redeschis manastirea de calugari, in frunte cu staretul Gherontie Guta, care s-a straduit din rasputeri sa reduca din pierderile provocate Sfantului Locas. Intre anii 1930-1935 aici a fost ridicata o scoala de teologie. Afara de bisericile de vara si de iarna existente deja, in aceasta perioada se construise 8 chilii pentru frati, o bucatarie, depozite, un bloc de piatra cu trei balcoane, o scoala pentru dascali, care in anul 1940 a fost transferata la Balti. Din anul 1940, cand manastirea a fost inchisa de sovietici, pana in anii 1990 pe acest teritoriu a functionat mai intai o casa de copii, apoi - un sanatoriu pentru copiii. In anul 1992, dupa o minutioasa si costisitoare reparatie, manastirea si-a redeschis portile pentru calugari, ca mai pe urma, din anul 1999, la Manastirea Rudi sa revina calugaritele. Biserica "Sfanta Treime" a Manastirii Rudi este una deosebita, prin arhitectura ei de un caracter moldovenesc bine pronuntat, care aminteste de bisericile Moldovei medievale din secolele XVI-XVII. Planul bisericii este treflat, peretii ei avand grosimea de aproape un metru. Tinda se afla in partea sudica a bisericii, iar turla este sustinuta prin sistemul de arcuri semicirculare suprapuse, numit uneori "bolta moldoveneasca". Prima restaurare a Bisericii Sf.Treime a fost facuta in anul 1925. In anul 1994, cand administrator la manastirea Rudi a fost numita maica Antonina s-a inceput restaurarea repetata a bisericii Sfanta Treime. In acelasi an a fost sfintit altarul bisericii. In anii 1997-1998 parintele Donat a izbutit sa repare corpul de chilii si trapeza manastirii.
-->
Răspunsuri
ora 10.44 - un raspuns
Cazinoul Eforie Sud. Cazinoul își începe istoria în anii 1930. Construit între 1931 și 1935, acesta făcea parte dintr-o serie de imobile cu destinație estivală și se înscrie printre celelalte cazinouri construite în aceeași perioadă, cel mai reprezentativ fiind poate cel din Mamaia (1935). Acesta este parte a unui ansamblu urban început de Ioan Movilă la 1899 și destinat a fi o stațiunea balneo-climaterică – viitoarele Băi Movilă. Acest lucru se reflectă și prin desemnarea arhitectului care avea să proiecteze imobilul, Arta Cerchez, același arhitect care a creat Hotelul Movilă și Băile calde (dărâmate în perioada comunistă pentru a face loc căii ferate care se extindea spre Mangalia). Cerchez era de asemenea ginerele lui Ioan Movilă, fiind căsătorit cu una dintre fiicele acestuia, Felicia. Importanța imobilului constă în arhitectura sa, fiind considerat una dintre clădirile reprezentative pentru stilul Art Deco de pe întreg litoralul românesc.
Conform Centrului Național de Informare și Promovare Eforie Sud, „Cazinoul își începe istoria în anii 1930. Construit între 1931 și 1935, acesta făcea parte dintr-o serie de imobile cu destinație estivală și se înscrie printre celelalte cazinouri construite în aceeași perioadă, cel mai reprezentativ fiind poate cel din Mamaia (1935).” Arhitectul, ca și în cazul altor clădiri emblematice din Eforie Sud (Hotelul Movilă și Băile calde) a fost Arta Cerchez, ginerele boierului Movilă, cel care a pus bazele stațiunii Eforie sud.
Grupul de lucru internațional pentru documentarea și conservarea clădirilor, siturilor și vecinătăților imobilelor moderne – DoCoMoMO România, a realizat în anul 2003 o fișă de studiu a clădirii. „Clădirea cazinoului din Eforie Sud este un obiectiv reprezentativ pentru arhitectura maritimă în stil Art Deco; împreună cu Cazinoul din Mamaia construit în aceeași perioadă simbolizează una din formele modernismul european prezente pe litoralul românesc. Clădirea este reprezentativă pentru perioada interbelică.”, spun specialiștii.
Același studiu încadrează construcția în tipologia „Palatului urban”, de înălțime medie şi cu o dezvoltare predominant orizontală, cu rezolvări spaţial-volumetrice în varianta blocul bordat de străzi pe două laturi paralele (bloc cu dublă orientare), în așa fel încât să fie posibilă amenajarea de galerii şi pasaje comerciale, simplu liniare, în cazul de față o circulație între malul mării și strada comercială din spatele cazinoului. Toate detaliile descrise sunt frecvent întâlnite în arhitectura Art Deco.
„Arhitectura la care a aderat ca stil clădirea de față utilizează terasa ca acoperire datorită retragerilor în trepte a ultimelor niveluri, formulă care generează o siluetă complexă şi dinamică. Motivul în trepte este prezent la cele două turnuri simetrice care flanchează volumul orizontal al edificiului. Volumul orizontal este terminat cu o terasă. Registrele fațadelor sunt decorate prin simple Mulurile liniare care însoţesc şi conturează întotdeauna silueta clădirilor, a registrelor principale, a retragerilor sau decroşurilor acestui stil. Indiferent de amplasament, retragerea în terase a etajelor superioare apare ca un leitmotiv care atenuează întotdeauna volumetria în general masivă, cu forme simplificate, specifice palatului urban”, mai spun cei de la DoCoMoMO România.