Ce monument e in poza de mai jos?
Ieri am prezentat Judecătoria - SUCEAVA
Palatul de Justiție din Suceava este o clădire-monument istoric construită în stil neoclasic în anul 1885 a servi ca sediu al Tribunalului și Judecătoriei. El se află situat pe Strada Ștefan cel Mare, la nr. 58, la limita între zona centrală a orașului și cartierul Areni. Acest edificiu a fost inclus, sub denumirea de „Fostul tribunal, căpitănie districtuală și închisoare”, pe lista monumentelor istorice județene. În prezent, în această clădire funcționează Curtea de Apel, Tribunalul și Judecătoria Suceava. Edificiul este amplasat într-un triunghi format de Strada Ștefan cel Mare, Aleea Trandafirilor și Strada Anastasie Crimca. Pe latura de est, este mărginit de Parcul Trandafirilor (cunoscut și sub denumirea de Parcul Tribunalului sau Trei Bărboși). În spatele Palatului de Justiție a fost ridicată Biserica Nașterea Maicii Domnului (cunoscută și ca Biserica „In memoriam”), sfințită în anul 2004. Între anii 1850-1855, pe locul actualului Palat de Justiție, era o cazarmă militară. În anul 1885, în timpul mandatului primarului Michael von Prunkul (1884 - 1886), odată cu înființarea Tribunalului Cercual Suceava, autoritățile austriece din ducatul Bucovinei demolează clădirea cazărmii pentru a construi în locul ei un imobil nou cu scopul de a servi ca sediu al Tribunalului Cercual, al Judecătoriei Districtuale și al Cărții Funciare. Arhitectul vienez Ferdinand Fellner proiectează o nouă clădire cu demisol, parter și două etaje, care este realizată în stil neoclasic cu elemente de baroc târziu. În partea din spate a imobilului este amenajată singura închisoare din districtul Suceava. După cum atestă actul notarial din 20 februarie 1902, proprietarul clădirii care servea ca judecătorie și închisoare este Justiaz-Aerar (Înalta Curte de Justiție). Prin Hotărârea Consiliului de Miniștri (HCM) nr. 2750 din 30 decembrie 1956, Penitenciarul este mutat în municipiul Botoșani, iar spațiul rămas disponibil este atribuit admnistrației locale. În acest imobil se mută mai întâi Sfatul Popular al Regiunii Suceava, cu acest prilej efectuându-se o serie de reamenajări interioare ale clădirii cu scopul de a o adapta la necesitățile instituției. Odată cu reforma administrativă din anul 1968, când sunt desființate regiunile, clădirea devine sediul Consiliului Popular Municipal Suceava (Primăria), în unele încăperi funcționând și birouri ale Comitetului municipal Suceava al PCR, Universității Ștefan cel Mare, Oficiului Județean de Cadastru, Geodezie și Cartografie (O.C.O.T.) Suceava și Administrației Financiare a municipiului Suceava. În toată această perioadă, Tribunalul și Judecătoria Suceava au fost înghesuite în jumătate din spațiile Palatului de Justiție. În anii '80 ai secolului al XX-lea, sunt renovate fațadele cu praf de piatră, mozaic și ciment alb, sunt amenajate interioarele și se montează uși din lemn masiv la intrarea în clădire dinspre bulevard. După 1990 clădirea este revendicată de Ministerul Justiției. Spațiile ocupate de Universitatea „Ștefan cel Mare” și O.C.O.T. Suceava sunt eliberate. Hotărârea de Guvern nr. 469 din 10 iunie 1999 impune Primăriei municipiului Suceava eliberarea spațiului în care funcționează, acesta urmând să revină Ministerului Justiției. Se acordă un termen până la 20 aprilie 2000 pentru ca Primăria să se mute din clădire. La expirarea termenului, Administrația Financiară se mută într-un sediu nou de pe Strada Vasile Bumbac. Ca urmare a somației înaintate de magistrați ca Primăria să părăsească imobilul, conducerea administrației municipale achiziționează în august 2002 fostul sediu al Băncii Agricole din cartierul Areni. Imobilul este recondiționat în anul 2007 de către firma Cominco S.A., efectuându-se lucrări de consolidare și reparații capitale ale clădirii, precum și finisaje moderne. Sunt placate scările cu granit mat, nealunecos, sunt refăcute acoperișul și sistemele de captare a apei pluviale, iar aleile de acces sunt placate cu pavele. Edificiul este monumental, impresionând prin simplitate și soliditate. Imobilul are o suprafață construită de 2626 m², o suprafață desfășurată de 10064 m², o suprafață utilă de 7484 m² și este format din demisol, parter și două etaje. Clădirea are o formă dreptunghiulară, cu o curte interioară (cu alei pietonale și copaci), intrări și căi de acces de pe toate cele patru laturi. Etajele, parterul și subsolul sunt delimitate prin brâie orizontale cu mai multe profile. Subsolul clădirii este înălțat. Fațadele clădirii nu prezintă elemente arhitecturale deosebite, în afara paramentelor cu bosaje ce acoperă zidurile. Arhitectura edificiului are elemente neoclasice caracteristice clădirilor destinate să găzduiască instituții administrative austriece.
-->
Răspunsuri
ora 11.01 - 4 raspunsuri
Muzeul de Artă Tulcea
Muzeul de Artă Tulcea
Muzeul de Artă Tulcea este găzduit într-o clădire de stil neo-clasic, ridicată între anii 1863 - 1865, ca Palat administrativ al Sangeacului de Tulcea, denumit atunci și Conacul Pașei, care a cunoscut multe transformări.
După reunirea Dobrogei cu țara, devine în 1878 sediul Prefecturii județului Tulcea, având la parter Tribunalul Județului, corpul Portăreilor și Curtea de jurați. Între 1950 - 1970, a funcționat ca Sfatul Popular Raion Tulcea. Devine sediul Muzeului de Artă pe 23 august 1982.
Muzeul de Artă Tulcea se mândrește cu ocrotirea unui patrimoniu important care a crescut constant mai cu seamă în ultimii zece ani, de la 4.365 de lucrări la sfârșitul anului 1991, la 7.015 lucrări la ora actuală, astfel încât deține șapte colecții, după cum urmează: colecția de pictură modernă și contemporană, cu 932 lucrări; colecția de sculptură modernă și contemporană, cu 420 de lucrări; colecția de icoane din secolele XVIII - XX, cu 797 lucrări; colecția de grafică modernă și contemporană, cu 4.016 lucrări; colecția de plăci de gravură (unică în țară), cu 400 lucrări; colecția de artă decorativă orientală din secolele XVIII - XIX, cu 311 piese; colecția de artă decorativă din secolele XVIII - XX, cu 139 piese. La etaj o sală prezintă obiecte ce provin din transferul colecțiilor de la Muzeul de Artă Orientală. Și alte piese din expoziție reflectă aspecte de viață ale minorităților etnice.
Structurată pe tema Dobrogea oglindită în arta plastică românească, muzeul prezintă pe simezele sale din expoziția de bază, opere de mare valoare națională și internațională, care pot naște invidia marilor muzee. Ele sunt creațiile de pictură și grafică modernă și contemporană dintre cele mai alese ale unor de artiști ca: Gheorghe Petrașcu, Nicolae Tonitza, Theodor Pallady, Ștefan Popescu, Petre Iorgulescu-Yor, Jean Al. Steriadi, Francisc Șirato, Ștefan Dimitrescu, Nicolae Dărăscu, Ion Theodorescu Sion, Vasile Popescu, Samuel Mützner, Rodica Maniu, Marius Bunescu, Cecilia Cuțescu Storck, Gheorghe Sârbu, Stavru Tarasov, Leon Biju, Ion Țuculescu, Iosif Iser, Lucia Dem. Bălăcescu, Dimitrie Ghiață, Michaela Eleutheriade, Paul Miracovici.
Această școală a Mării Negre, a Dunării și a solarității dobrogene, deși preponderentă, este înscrisă în evoluția firească a artei românești, fiind precedată cronologic de opere ale marilor maeștrii ai sfârșitului veacului al XIX-lea și începutul celui de-al XX-lea: Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Ștefan Luchian, George Demetrescu Mirea, Sava Henția, Nicolae Vermont etc.
Muzeul dispune și de prestigioase sculpturi ale artiștilor reprezentativi din arta românească: Ioan Georgescu, Dimitrie Paciurea, Frederic Storck, Ion Jalea, Oscar Han, Milița Pătrașcu, Alexandru Călinescu, Constantin Baraschi, Ion Irimescu, Ioana Kassargian etc.
Nucleul de forță al acestei colecții este fără îndoială cel al perioadei de avangardă reprezentată aici de: Hans Mattis Teutsch, Max Hermann Maxy, Marcel Iancu, Corneliu Michăilescu, culminând cu cele 14 opere (10 de pictură, patru de grafică) semnate de cunoscutul artist de notorietate universală, Victor Brauner. Expoziția este încheiată de perioada contemporană reprezentată printre alții de: Corneliu Baba, Henry Catargi, Iulian Olariu, Ana Asvadurova și tulceanul Alexandru Ciucurencu, fondator de școală.
Patrimoniul mai cuprinde opere valoroase de pictură și grafică ale artiștilor contemporani.
Muzeul de Artă Tulcea, Tulcea
Parte componentă a COMPLEXULUI MUZEAL DE PATRIMONIU CULTURAL NORD-DOBROGEAN din cadrul Institutului de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea, Muzeul de Artă (Conacul Pașei), clădire monument istoric construită în perioada 1862-1865, adăpostește un patrimoniu cultural de excepție (colecții de pictură, sculptură, icoane, artă orientală, grafică și artă decorativă).
Istoricul clădirii:
- a fost ridicată între anii 1863-1865, că Palat Administrativ al Sângeacului de Tulcea, denumit atunci și Conacul Pașei;
- după reunirea Dobrogei cu țară, devine în 1878 sediul Prefecturii Județului Tulcea, având la parter Tribunalul Județului, Corpul Portareilor și Curtea de jurați;
- între 1950-1970, a funcționat că Sfatul Popular Raional Tulcea;
- devine sediul Muzeului de Artă la dată de 23 august 1982.