Săptămâna trupurilor îndrăgostite
Subciclul de poezii „Săptămâna trupurilor îndrăgostite” se remarcă prin structura sa circulară și prin abordarea inedită a intimității unui cuplu. Ciclul, intitulat „Calendar”, nu este o simplă înșiruire de șapte zile, ci un arc narativ complet care începe într-o zi de luni și se încheie într-o altă zi de luni, având un epilog ce subliniază eternitatea iubirii. Această construcție circulară sugerează că povestea de dragoste este un ciclu perpetuu, o „serenadă în dialog cotidian” care se reia la nesfârșit.
Fiecare zi a săptămânii este ilustrată printr-un dialog poetic între „el” și „ea”, aranjat în perechi de cybersonete. Această construcție în oglindă permite cititorului să pătrundă în intimitatea fiecărui personaj și să vadă cum aceeași realitate este percepută diferit, creând o dinamică subtilă și complexă.
Prima luni: marchează începutul, o zi a dorului și a absenței fizice, în care sentimentele sunt interiorizate și devin o sursă de „înviere”.
De marți până duminică: relația evoluează prin diverse stadii, de la „războiul dulce” al dorinței (marți) la comunicarea non-verbală (miercuri), la o luptă mitologică a puterii (joi), o armonie senzuală (vineri) și o meditație asupra timpului (sâmbătă), culminând cu pacea și siguranța (duminică).
A doua luni: ciclul se încheie revenind la ziua de luni, sugerând că, deși o săptămână s-a încheiat, ciclul iubirii continuă. Această repetiție subliniază caracterul continuu și mereu proaspăt al sentimentelor, chiar și atunci când se revine la o stare inițială de dor și absență.
Lucrarea se încheie cu un epilog („îmbrăţişaţi în eternul dialog”) care transcende săptămâna propriu-zisă. Aceste ultime strofe, scrise tot în dialog, sumarizează esența relației: „un război dulce fără nici o pată” și „un joc și nemurire”. Epilogul plasează iubirea în afara timpului și a ciclicității, sugerând că ea este o taină eternă, un „dialog” care continuă dincolo de zile și săptămâni.
Trupul este elementul central al volumului, fiind transformat prin metafore în „altar”, „catedrală”, „tron” și „hartă”. Această abordare fizică ancorează iubirea în realitate, conferindu-i în același timp o dimensiune sacră. Limbajul poetic este bogat, cu referințe mitologice (Marte, Jupiter, Venus, Saturn) care universalizează experiența. Antitezele (ex. „moartea-i dulce-n trupul tău aprins”) accentuează complexitatea sentimentului.
„Săptămâna trupurilor îndrăgostite” este un ciclu poetic inovator, care folosește o structură circulară și un epilog pentru a sublinia caracterul perpetuu și profund al iubirii. Prin dialogul poetic dintre „el” și „ea”, volumul reușește să creeze o poveste a intimității care transcende ciclul săptămânal și celebrează iubirea ca pe o stare eternă și transformatoare.
-->
Comentarii