Doar mama vitregă, plictisită de ei,
A insistat la tatăl lor să-i gonească
Pe ai săi copii din casa părintească.
Băiatul s-a-ncurcat în magia apei?
Foamea și setea vor să-l ademenească
Și cade în capcană, fiind ziua hibei.
Într-un cerb de aur, fratele fetiței
S-a transformat. Puștioaica să pălească?
Trăit-au în pădure, până când un prinț
Sosit la vânătoare-o vede pe fată.
Iubirea prinde aripi pentru ei
Statornicindu-se într-al domniei jilț,
Până-ntr-o zi, când o țigancă famată
Se încurcă dur între cerb și-nsurăței.
Răspunsuri
Am trăit să citesc o legendă sub forma asta despre Cerbul de Aur.
Nota mea este 9
Cam încâlcită legenda asta, Dorina. Începe frumos, dar finalul nu e nici neaşteptat dar nici aşteptat. E un pic fără (fără final). Nota mea este 8 ().
Încâlcit a fost și concursul. Inițial nici n-am vrut să particip, însă pofta de creație m-a determinat să-mi alung gândurile conservatoare despre timpul care mă trage și acum de mânecuță.
Îți mulțumesc, dragă Rodica, pentru popas și pentru notă.