Ce monument e in poza de mai jos?
Ieri am prezentat Biserica "Toți Sfinții" - RM. VÂLCEA
Aşezată în centrul municipiului Râmnicu Vâlcea, Biserica parohială cu hramul „Toţi Sfinţii” se află în cartierul cu cele mai vechi şi reprezentative instituţii ale judeţului: Prefectura, Tribunalul, Casa Simian, Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul” şi Muzeul de Istorie, fiind un impresionant monument istoric, de clasa A, cu valoare de patrimoniu naţional şi universal, inclus pe lista primelor 150 de monumente istorice. A fost ridicată pe un frumos platou ce străjuieşte Calea lui Traian, între anii 1762-1764, și prăznuiește hramul „Tuturor Sfinţilor” şi al „Sfântului Mare Mucenic Mina”. Ctitoria s-a dorit a fi o replică misionară dată austriecilor după ocuparea Olteniei din 1717-1738, care distruseseră Biserica „Buna Vestire” şi construiseră pe ruinele schitului franciscan din Râmnicu Vâlcea Biserica Băreţiei „Sfântul Anton de Padova”. Episcopul Grigorie al Râmnicului a construit Biserica „Toţi Sfinţii”, îmbinând stilul neobizantin cu stilul brâncovenesc, preluând elemente arhitecturale de la Mănăstirea Curtea de Argeş, Mănăstirea Dealu şi Mănăstirea Hurezi. Biserica s-a impus în conştiinţa râmnicenilor, atât prin vechimea şi importanţa sa ca monument de arhitectură religioasă, dar şi prin activitatea spiritual-culturală, pastoral-misionară şi educaţională pe care au desfăşurat-o, veac după veac, vrednicii săi slujitori, devenind axă spirituală a Râmnicului, datorită integrării sale organice în toate sferele vieţii oraşului. Primul hram a fost rânduit de episcopul Grigorie Socoteanu în dorinţa de a obţine iertarea păcatelor, dăruind în schimb divinităţii un locaş sau podoaba lui, după formula antică ,,dăruieşte şi ţi se va dărui”. Cel de-al doilea hram al bisericii, în cinstea Sfântului Mucenic Mina, ajutătorul celor păgubiţi, a fost rânduit de Hagi Constantin Malake, negustorul râmnicean care a finanţat construcţia sfântului locaş. După incendiul din anul 1847, care a devastat Râmnicul, inclusiv Centrul Eparhial, Biserica „Toţi Sfinţii” a devenit catedrală a oraşului şi centru religios pentru întreaga Oltenie. Sub bolţile ei, la 1848, s-au sfinţit şi binecuvântat steagurile armatei revoluţionare din Bucureşti şi a pandurilor conduşi de generalul oltean Gheorghe Magheru şi s-a celebrat la 20 iunie 1848 Constituţia Tării Româneşti. Reparaţii capitale şi restaurări s-au făcut periodic, ultima finalizându-se în 2004, când, la 5 septembrie, a fost resfinţită, odată cu aniversarea a 240 de ani de la târnosire. Cu acest prilej s-a emis o medalie de aur şi una de argint de către Monetăria de Stat a Băncii Naţionale a României, consemnând acest moment istoric. Biserica este de proporţii grandioase, în formă de cruce grecească, întrecând ca mărime şi eleganţă multe biserici voievodale. Cu tot cu turle, înălţimea bisericii ajunge la 27 metri. Construită în stilul arhitectural specific secolelor trecute, biserica este de formă planimetrică, trilobală, pronaos supralărgit, naos cu abside laterale decroşate. Spre deosebire de turlele altor biserici, acestea sunt sprijinite pe un arc interior masiv, în formă de cruce. Zidurile au o grosime de 1,5 m, iar în interior biserica este decorată cu o excesivă bogăţie picturală, în stil bizantin, tehnica fresco. Faţada de la intrare este împodobită cu o valoroasă pictură murală, în formă de medalion, cu un diametru de cel puţin 2,30 m, înfăţişând icoana „Tuturor Sfinţilor”. Aici se găsesc moaştele: Sfântului Haralambie (10 februarie), Sfântul Ioan Hrisostom (13 noiembrie), Sfântul Mina (11 noiembrie) şi Sfânta Parascheva (26 iulie), depuse într-o raclă de argint aurit. În pronaos la intrare găsim portretele votive ale ctitorilor Grigorie Socoteanu, Hagi Constantin Malake, Ioan şi Gheorghiţa Ristea şi Bica Lahovari. Pe faţa din altar a tâmplei Bisericii „Toţi Sfinţii” este reliefată, contrar tradiţiei, scena jertfei lui Melchisedec, reprezentare iconografică de o frumuseţe excepţională, preluată din tradiţia religioasă ortodoxă coptă. Această scenă este redată alături de jertfa lui Avraam. Arhitectura, pictura, icoanele şi sfintele moaşte sunt mărturia unui sfânt lăcaş ridicat să dureze şi să poarte cu el „prin timp” semnul biruinţei. Pe lângă frumuseţea ei arhitecturală, biserica aceasta are o importanţă istorică deosebită, fiind primul lăcaş ortodox ce a construit o unitate de învăţământ preşcolar, nu numai din Râmnicu Vâlcea sau Oltenia, ci din România antebelică, acum peste un veac, în anul 1908.
-->
Răspunsuri
ORA 11.05 - 4 RASPUNSURI
M-a bucurat popasul, mai ales că ni se relevă semnificative crâmpeie ale monumentalității... O singură dată am fost la Râmnicu Vâlcea. Era noapte și aveam un eveniment artistic pe acolo. Superbă zonă, înconjurată de păduri și munți!
Biserica Proorocul Samuil, fosta mănăstire Roman
Ctitorie voievodală reprezentativă pentru oraşul Focşani, este fosta Mănăstire ’’Proorocul Samoil’’ a cărei biserică se află acum în partea de nord a oraşului.
Cea dintâi biserică a fost construită din lemn de către Constantin Racoviță Cehan (1749-1753) în prima sa domnie.
Pe parcurs în locul bisericii de lemn s-a ridicat alta de piatră primind destinația de mănăstire. Şi această mănăstire s-a bucurat de grija domnitorului care a înzestrat-o cu vase sfinte, candele de argint, vii şi moşii.
Acest aşezământ independent la început, a devenit metoc al Mănăstirii din Roman prin hrisovul din 1757. În anul 1767 domnul muntean Ştefan Racoviță a închinat mănăstirea spitalului mănăstirii Sf.Spiridon din Iaşi, iar mai târziu domnitorul Alexandru Ghica printr-un hrisov a redat dreptul de independență mănăstirii.
Aşezământul monahal ’’Proorocul Samoil’’ reprezintă un punct strategic întrucât a fost înconjurat de ziduri înalte în care în anul 1789 se adăposteau armatele turco – române, ținând piept armatelor ruso-austriece. Între timp, după ruinarea clădirilor anexă şi a zidului de incintă, acest sfânt lăcaş şi-a încetat existența ca aşezământ monahal devenind biserică de enorie din 1863.
A început să fie reparat şi îngrijit mai mult şi i s-au făcut unele transformări şi adăugiri dar s-au păstrat formele ei inițiale. Datorită cutremurelor din 1977-1979-1986, s-au efectuat lucrări de restaurare şi consolidare.
Biserica Prorocul Samuel din Focșani
Focşani - Biserica Profetul Samuil, ilustrată din colecţia Petru Mincu
Biserica Prorocul Samuel - Focșani
Prima biserica zidită pe acest loc, din lemn, a fost construită la jumătatea secolului al XVIII-lea, în prima domnie (31 august 1749 - 3 iulie 1753), de către domnitorul Constantin Racoviță al Moldovei.
Nu după multă vreme, pe locul bisericii din lemn a fost construită o altă biserica, din piatră, că parte integrantă a Mănăstirii Sfântul Samuil. Domnitorul va avea grijă de această mănăstire și o va înzestra cu daruri deosebite: obiecte liturgice, păduri și moșii. În anul 1757, această mănăstire a devenit metoc al unei mănăstiri din orașul Român.
În anul 1767, la hotărârea domnitorului Ștefan Racoviță al Țării Românești, mănăstirea din Focșani a fost închinată Spitalului de lângă Mănăstirea Sfântul Spiridon, din Iași. Puțîn mai târziu însă, în vremea domnitorului Alexandru Ghica, printr-un hrisov domnesc, mănăstirea și-a recăpătat independența.
În anul 1789, ansamblul monahal al Mănăstirii Sfântul Proroc Samuil, era încă fortificat. Zidurile împrejmuitoare erau suficient de puternice pentru a găzdui armatele turco-române, în luptele lor contra rușilor și austriecilor.
Între timp, clădirile s-au ruinat, iar zidurile s-au surpat. Începând cu anul 1863, biserica a fost folosită pe post de locaș de cult parohial. Au avut loc mai multe lucrări de reparație și restaurare, dar s-a păstrat arhitectură originală. După cutremurele din anii 1977-1986, biserica a fost reparată și consolidată de câteva ori.