Peste poiana verde apare Luna plină,
Un cerb vine la râu setea să-și potolească,
Coarnele rămuroase au început să crească,
Apa de la rău este rece și atât de cristalină.
Peste pădurea verde altă toamnă o să vină,
Când vede ciuta, cerbul începe să se liniștească,
Numai ea, mama, știe bine să-l păzească,
Întunecimea pădurii de brazi curând se termină.
S-au afundat în codrii neumblați vreodată de om,
Vine după el speriată tare ciuta mai bătrână,
Călcau printre stâncile de pe marginea prăpastiei.
Rupe cu botul câteva mere dintr-un mic pom,
Aici pe munte printre brazi vrea să rămână,
Lângă ciute , cerbi viguroși și mama dinastiei.
-->
Răspunsuri
Din nou tabloul descris este superb, îmi place, dar la prozodie mai trebuie lucrat serios aici. Nota mea este 7
Am apăsat "Mi-a plăcut" deşi nu e sonet! Nu sună a sonet! Mi se poate spune "băi chibiţule, tu vezi numai paiul din ochii altora, nu şi bârna din ochiul tău?" N-aş putea să-i combat prea mult, dar eu nu scriu sonete. Scriu în vers alb şi acolo pot fi făcut cu ou şi cu oţet. Dar n-aş vrea să transform eu acest concurs într-un concurs de "politeţuri"... Mai bine îi spui omului negru pe alb ce simţi. Dacă acceptă înseamnă că te înţelege şi sunteţi prieteni. Dacă nu acceptă dar nu are argumente contra înseamnă că nu puteţi fi prieteni, nu puteţi avea ceva în comun...
Dnă Nicoleta, eu vă apreciez dârzenia şi ambiţia, lucrând şi la reviste vă văd numeroase alte creaţii şi unele într-adevăr au valoare literară (după nivelul meu de apreciere), dar acum am ajuns la al 10 sonet şi parcă cobor nu nurc o scară... Nota mea este 7 (curat)
.
Pentru asortarea cu numărul sonetului, trec și peste „mama dinastiei” și peste merele care apar între... brazi și ofer nota zece, în spiritul prieteniei, nu al valorii.