Ce monument e în poza de mai jos?
Ieri am prezentat Biserica de lemn din satul Goiești, com.Vidra, jud. ALBA
Biserica de lemn din satul Goieşti, datează din secolul al XVIII-lea și are hramul „Sfinţii Trei Ierarhi” fiind cea mai înaltă clădire din comuna Vidra, județul Alba. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice din județul Alba, fiind vizibilă de la mare distanță deoarece are turla foarte înaltă. Biserica este un lăcaş de cult înălţat în anul 1712, construit după un plan simplu, cu naos și pronaos dreptunghiular şi o absidă poligonală, decroşată, cu cinci laturi. Dacă naosul şi altarul au fost acoperite cu o boltă semicilindrică, pronaosul a fost tăvănit, deasupra lui înălţându-se un turn zvelt, cu fleşă. Pictura interioară a fost realizată în anul 1791, an consemnat pe bolta naosului. Pictura bisericii și a icoanelor împărătești a fost realizată de Simion Silaghi din Abrud, meșter al picturii transilvănene, supranumit „zugravul Apusenilor”. Contribuția lui Silaghi e vizibilă în toate detaliile, în special în unitatea și coerența picturilor, iar faptul că lăcașul a rămas în picioare, în integralitatea sa, face ca totul să pară și frumos și mai trainic decât este. Interiorul se remarcă prin extraordinarul caracter narativ al picturii murale. Compozițiile impresionează în așa măsură prin naturalețea personajelor încât îl absorb pe privitor în mijlocul acțiunii, dând senzația de participare directă. În altar, sub arcade susținute pe coloane ingenios unite cu ajutorul diferențelor de culoare, te întâmpină Sfinții Părinți ai Bisericii. Registrele de la nașterea bolții sunt ocupate, unul, de o ceată de îngeri, celălalt de prooroci, care împreună o slăvesc pe Fecioara Maria, așezată pe un tron de nouri, cu Pruncul în brațe. Candelabrul bisericii este realizat din lemn tot în anul 1791. Aici se păstrează o icoană a Mântuitorului, ciobită de trăsnet, prin 1960. O femeie a pierit atunci, în timpul slujbei. Acum biserica are paratrăsnet. Fiecare credincios are scaunul său, primit moștenire din tată-n fiu, pe care se află inscripţionat numele. Accesul femeilor şi bărbaţilor în biserică se face pe uşi separate. Toaca bisericii e din fier. Clopotele bisericii, tot din fier, sunt turnate la Sibiu în 1923, pe banii donați de românii plecați să caute visul american dincolo de ocean.
-->
Răspunsuri
ora 11.06 - 4 raspunsuri
Gara Regală, Curtea de Argeş, Argeş (spate)
Gara Regală, Curtea de Argeş, Argeş (faţă)
O adevărată bijuterie arhitectonică, Gara Regală Curtea de Argeș a fost construită în mai puțin de un an, la cererea primului rege al României, Carol I și după planurile arhitectului francez Andre Lacomte. A fost inaugurată la 27 noiembrie 1898 și face legătură între Curtea de Argeș, Pitești și capitala București. A primit numele de “gară regală” pentru că toți regii României, înmormântați la Curtea de Argeș, au fost aduși cu trenul.
Arhitectul italian Giulio Magni a primit, în același an 1898, o comandă pentru realizarea a două gări (aproape identice) și a unei halte pe liniile Pitești - Curtea de Argeș și Adjud - Comănești - Ghimeș, ambele linii executate sub coordonarea inginerului român Elie Radu. Gările gemene din Curtea de Argeș și Comănești reprezintă o ilustrare a viziunii lui Magni asupra stilului național, el combinând elemente cu certe filiații în arhitectura romanică cu motive și materiale de tip oriental, asimilate pe filieră bizantină.
Destinată să servească linia Pitești – Curtea de Argeș, în lungime de 38,4 kilometri, gara a fost inaugurată pe 27 noiembrie 1898, dată la care s-a dat în folosință și linia de cale ferată.
Decorațiile exterioare sunt realizate cu brâuri de ceramică smălțuită executate de meșteri italieni, iar ancadramentele ușilor și ferestrelor sunt făcute tot din cărămidă smălțuită. Pentru învelitoarea acoperișului s-au folosit solzi de ardezie. Dimensiunile mici ale solzilor au permis urmărirea conturului nervurilor bolților.
Din cauza neglijenței autorităților, gara se găsește într-o avansată stare de degradare. Tencuiala de pe pereți este în multe locuri căzută, plouă prin acoperiș, ceasul Paul Garnier amplasat pe fațada dinspre peroane, asemănător celui din Gara Centrală din Paris, nu mai funcționează, maiestuosul candelabru de cristal care lumina sala de așteptare, încăpere în care se țineau odinioară cele mai frumoase baluri ale acelor vremuri, a fost transferat la Regionala CFR Craiova, Gara din Curtea de Argeș pierzând astfel un element decorativ excepțional.
Construită într-un singur an Gara datează din 27 noiembrie 1898, când a fost dată în folosinţă calea ferată Piteşti - Curtea de Argeş. Cu excepţia lui Carol al II-lea, al cărui sicriu a fost adus în februarie 2003 cu un vehicul militar, toţi regii înmormântaţi în necropola regală de la Mănăstirea Curtea de Argeş au fost transportaţi cu trenul. Gara regală a fost construită la dorinţa lui Carol I, care se îndrăgostise de zona Curtea de Argeş şi stabilise ca loc de veci al familiei sale Catedrala Mănăstirii de la Curtea de Argeş. Planurile gării i-au aparţinut arhitectului francez André Lecomte du Noüy, cel care restaurase şi Mănăstirea Curtea de Argeş.
Parlamentul României aprobase în 1885 construirea a nouă linii de cale ferată în ţară, printre care se găsea şi aceea care urma să lege Piteştiul de Curtea de Argeş. Materializarea proiectului a întârziat însă din lipsa de bani. Decretul Regal nr. 1050/29 martie 1895 declara însă gara de utilitate publică şi lucrurile au început să se mişte din loc. Construcţia gării s-au încheiat în mai puţin de un an, iar inaugurarea s-a făcut pe 27 noiembrie 1898. Costurile de construcţie au însumat 7.887.846 lei aur, potrivit documentelor vremii. Pe traseul Piteşti-Curtea de Argeş şi retur circulă zilnic, în momentul de faţă, şase trenuri.
Gara din Curtea de Argeş (Regală)
Gara Regală din Curtea de Argeş
Gara fost construită în mai puţin de un an, la cererea Regelui Carol I, după planurile arhitectului francez care a restaurat şi Mănăstirea Curtea de Argeş. A fost dată în folosinţă în 1899.