Ce monument e in poza de mai jos?
Ieri am prezentat Palatul Justitiei din CRAIOVA - azi Universitate
Palatul Justiției din municipiul Craiova, denumire și destinație actuală Universitatea din Craiova, este situată, în centrul oraşului, fiind opera arhitectului Ion Socolescu, cel care a proiectat-o în anul 1890. Edificiul este situat în centrul municipiului Craiova, pe str. Alexandru Ioan Cuza, nr. 13, lângă Teatrul Național “Marin Sorescu” și are statut de monument istoric. Pe locul unde este situată în momentul de faţă clădirea Universităţii din Craiova a existat în secolul al XVIII-lea Biserica Gănescu, ctitorită de stolnicul Barbu Zătreanu Gănescu. Lăcaşul de cult şi-a pierdut proprietăţile în anul 1863, odată cu secularizarea averilor mânăstireşti. În curtea şi vechile case arhiereşti îşi mută sediul Tribunalul din Craiova. Ulterior, în anul 1884, s-a decis demolarea aşezământului religios şi ridicarea, pe acelaşi amplasament, a unui Palat de Justiţie. Până la construirea acestuia, sediul provizoriu al tribunalului Craiova a fost mutat la Casa Băniei. Decizia de demolare a clădirilor care au aparţinut Bisericii Gănescu avea să fie pusă în aplicare în anii 1889-1890, când au început şi lucrările la noua clădire. Un rol important în construcţia noului palat l-au jucat atât Alexandru Marghiloman, atunci Ministru al Lucrărilor Publice, cât şi prefectul de Dolj, Nicu Economu, care a finanţat lucrările. Palatul Justiţiei era înconjurat de un gard cu grilaj de fier forjat fixat pe un soclu de beton, cu stâlpi din loc în loc. Forma iniţială a clădirii Palatului de Justiţie era de patrulater întretăiat pe mijloc de un corp central, care corespundea intrării principale. Aceasta era dominată de frontonul clasic, unde putea fi admirat un grup statuar reprezentând „Justiţia legată la ochi”, înlăturat după 1948. Ulterior schimbării destinaţiei clădirii, sub frontonul acesteia a fost amplasat cuvântul “UNIVERSITATEA”, scris cu majuscule în relief. Palatul Justiţiei a fost inaugurat parţial în anul 1912, iar în perioada respectivă avea patru niveluri. Ulterior, edificiul a fost extins, reparat și modernizat succesiv, ajungând să aibă 5, respectiv 6 niveluri. Proiectele privind adaosurile din perioada interbelică, prin care s-a mai construit o aripă a clădirii (prelungire a corpului central), au fost întocmite de arhitectul Iancu Atanasescu, cel care s-a ocupat, de-a lungul timpului, de proiectarea și restaurarea multor biserici și mănăstiri din Oltenia. Edificiul este caracterizat de monumentalitatea tipică academismului francez a acelor timpuri, a fost ridicat între 1894 și 1912. Încă de la început au fost vizibile, atât la exterior, cât și la interior, elemente și principii arhitecturale împrumutate din clasicism, precum frontonul triunghiular și peristilul intrării principale cu trei uși, încadrat de patru coloane compozite (cu elemente corintice și ionice). Construcția s-a pliat perfect pe terenul denivelat (mai înalt în partea din față, înspre actuala str. A. I. Cuza, atunci str. Justiției, și mai jos în partea din spate, înspre actuala Calea București, atunci str. Știrbei Vodă, zonă cunoscută ca Valea lui Opincă). Planurile pentru extinderea realizată în anii ’70 (1972-1975) a clădirii au fost realizate de arhitectul Petre Falcon. Cu acel prilej, clădirea s-a extins în spate, pe partea dinspre Calea București, prin adăugarea unei aripi destinate extinderii bibliotecii universitare, păstrând totodată planul dreptunghiular. Odată cu consolidarea întregului imobil și cu ocazia acestor extinderi, clădirea a fost lucrată pe carcasă de beton, cu planșe de beton și pereți din zidărie. Clădirea a intrat într-un proces amplu de modernizare imediat după cutremurul din data de 4 martie 1977. În anul 2002 s-a renovat Sala Albastră, holul central şi faţa clădirii. În momentul de faţă clădirea Universităţii din Craiova este una dintre cele mai frumoase din oraş, dar şi un punct de repere în rândul locuitorilor Băniei. Terenul clădirii se întinde pe 8260 metri pătrați. Suprafaţa desfăşurată a clădirii este de 29769 metri pătrați, din care suprafaţa totală utilă este de 16260 metri pătrați. Construcţia actuală are subsol, parter, parţial mezanin şi etaj, fiind formată din 7 corpuri grupate în jurul a două curţi de lumină, legate funcţional. Clădirea Universităţii este simetrică, fiind alcătuită din două corpuri în formă de ”U”, distincte, legate printr-un corp central (corpul 7), delimitând, astfel, cele două curţi de lumină. Corpurile 1- 6 (laterale) au o înălţime ce variază între 3,95 m – 4,50 m, iar corpul central are o structură diferită, cu înălţimea de nivel de 7,30 m, 8,40 m şi 7,85 m. Palatul de Justiţie a devenit Universitatea din Craiova în anul 1966. În clădirea centrală îşi desfăşoară activitatea şase facultăţi: Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor, Facultatea de Litere, Facultatea de Ştiinţe, Facultatea de Ştiinţe Sociale, Facultatea de Horticultură şi cea de Teologie.
Vizualizări: 5
-->
Răspunsuri
ora 12.20 - 2 raspunsuri
Casa Lambrinidi Galaţi
Imobilul, care găzduieşte astăzi regionala CFR Galaţi, are o istorie bogată şi tumultuoasă, din care nu lipsesc petrecerile fastuoase oferite capetelor încoronate ale României şi consulilor străini, dar şi transformarea în sediu pentru Curtea de Apel sau închirierea clădirii pentru un liceu de fete.
Epaminonda Lambrinidi a fost un bogat comerciant grec din Galaţi, care deţinea o moară cu aburi, numită după numele său, pe strada Portului din Galaţi. În presa vremii, dar şi în memoriile regelui Carol I al României se relatează pe larg vizita domnitorului şi a prinţului moştenitor al Suediei la Galaţi pe 17 aprilie 1879, în drumul lor spre Iaşi.
După întâmpinarea solemnă din port, au mers la biserică, au fost primiţi de autorităţile locale şi corpul consular, plimbându-se apoi pe străzile frumos luminate ale oraşului cu trăsura, iar la sfârşitul zilei au vizionat o piesă la teatrul grec.
Unul din ziarele vremii aminteşte pe larg sosirea regelui Carol I la casele lui Epaminonda Lambrinidi. ,,Încă de pe la ora 3 p.m. stradele Portului, Mare şi Domnescă, pe unde aveau a trece auguştii ospeţi, erau transformate în adeverate salone: tapete, drapele, ghirlande, cununi, etc., acoperiau tote casele în tot percursul. Mulţimea începu a se grămădi pe strade şi mai cu semă în pieţa bursei, la debarcader, unde se improvisase un frumos arc de verdeţă. Tote vasele din port erau frumos pavoasate“, se prezintă în paginile din ,,Vocea Covurluiului.
A urmat apariţia pe Dunăre a vaporului care transporta alteţele regale şi întâmpinarea lor cu lovituri de tun, urmată de escortarea vaporului regal de vapoarele plecate din portul Galaţi, Linnet şi Foscolino, la bordul cărora erau muzicanţi şi public până la debarcader.
”Primarul întâmpină cu pâine şi sare alteţele regale care, în aclamaţiile mulţimii, au trecut printr-un lung şir de trăsuri, în care se aflau doamne şi domnişoare în toalete strălucitoare, spre casele lui Epaminonda Lambrinidi. Seara oraşul a fost splendid luminat, distingându-se prin ornamente şi lumini magazinele din străzile Mare şi Domnească, casele Fanciotti, Vârlan, Mendel sau Şwab. După un prânz ales a urmat retragerea cu torţe şi muzică, apoi o plimbare pe străzile principale ale oraşului şi o reprezentaţie dată de o trupă greacă aflată în oraş. Alteţele regale au vizitat şi moara cu aburi a lui Epaminonda Lambrinidi, după care şi-au continuat călătoria în Moldova”, se aminteşte în presa vremii.
Preferat de rege pentru că e ”un om cu stare şi bine văzut în oraş”
Anul următor regele Carol I revine la Galaţi împreună cu soţia sa, iar un ziar local relatează evenimentul: ,,Pe piaţa centrală se lucreadă un frumos arc, pe unde vor trece M.M.L.L.-Strada Mare şi Domnească vor fi împodobite cu steaguri, coroane şi verdeaţă“.
Domnitorul alege tot casele lui Epaminonda Lambrinidi, dovada clară că se simţise bine ultima dată acolo, Epaminonda Lambrinidi fiind ”şi un om cu stare şi bine văzut în oraş”. Pe 16 octombrie 1880, domnitorul Carol I şi soţia sa, venind pe Dunăre de la Brăila, sunt întâmpinaţi de patru vapoare plecate din portul Galaţi, care aparţineau lui Foscolo, Negroponte, Statato şi conte Roma, iar toate casele şi magazinele până la casele lui Epaminonda Lambrinidi erau decorate cu steaguri şi covoare.
S-au ridicat două arcuri de triumf, un pavilion de ,,frunzari“ şi s-au împodobit, din iniţiativa primăriei, două catarge cu frunze care dădeau impresia unor plopi. Salvele de tun şi muzica au însoţit debarcarea domnitorului şi a soţiei sale, care au fost întâmpinaţi de autorităţile civile şi militare ale oraşului şi districtului. A urmat o vizită la catedrala Sfântul Nicolae şi apoi la casele lui Epaminonda Lambrinidi, unde au venit persoane oficiale, consulii străini şi cetăţeni. Spre seară, domnitorul Carol I şi soţia sa au ieşit în oraşul frumos iluminat, la o plimbare cu trăsura pe strada mare.
De la visuri de mărire la faliment
Perioada de glorie a lui Epaminonda Lambrinidi se încheie în 1888, când este nevoit să îşi declare falimentul, iar întreaga sa avere este scoasă la licitaţie.
Un ziar local , ”Poşta”, relatează că, în anii 1888-1889, averea mobilă a insolvabilului Lambrinidi, aflată în casa din strada Domnească, oraşul Galaţi, este scoasă la licitaţie public, aceasta fiind formată dintr-o galerie care cuprindea 62 de tablouri, camere de culcare, saloane, sală unde se serveşte masa, tacâmuri, sticlărie, argintărie, covoare, arme, trăsuri, două piane, candelabre, lustre, statui de marmură şi bronz, vinuri străine şi indigene. Moara Lambrinidi din strada Portului va ajunge în proprietatea lui I. Millas & Fiu.
Casa lui Epaminonda Lambrinidi va deveni ulterior sediul Curţii de Apel Galaţi, până la construirea Palatului de Justiţie. În anul 1928 casa Lambrinidi era structurată astfel: corp principal cu subsol, parter şi etaj (8 camere, două săli, scară de acces şi latrină), atenase (parter cu coridor, 7 camere), grajduri şi magazii, o cameră (parter).
Casa era construită din cărămidă şi var, învelită cu tablă, o cameră era învelită cu ţiglă, pardoseală din dulapi atât la parter cât şi la etaj, antreul de la parter pavat cu dale din piatră, coridoarele erau din beton şi ciment, tavanurile erau din şipci şi trestie tencuit cu var şi câlţi, podurile din cărămidă şi lut, iar calcanurile din zid şi cărămidă.
Liceu de fete pentru 80.000 de lei pe an
În anul 1939 casa este închiriată Ministerului Educaţiei Naţionale de primăria oraşului Galaţi pentru liceul de fete ,,Mihail Kogălniceanu“, pe un an de zile cu suma de 80.000 de lei pe an.
În prezent,casa Lambrinidi are următoarea configuraţie: parter (7 camere mari, una mică şi un antreu comun, cu scară de comunicaţie la terasă), etaj (7 camere mari, 8 mai mici şi antreul principal comun, cu tot etajul, inclusiv scara de comunicaţie cu parterul şi alta cu mansarda, inclusiv cu balconul), mansarda (5 camere mici despărţite între ele, cu pereţi de scânduri), atenasele (8 camere, un antreu, intrarea la pod, două closete şi o cameră cu două cazane de baie desfiinţate inclusiv antreul), magazia cu trei despărţituri, din care două mari şi una mică, construită din zid de cărămidă, care serveşte pentru depozitarea lemnelor şi materialelor, o cameră de zid izolată în curte.
Între timp, casa grecului Lambrinidi şi-a schimbat, din nou, locatarul, în prezent fiind sediul regionalei CFR Galaţi, iar din 2004 a fost inclusă pe lista monumentelor istorice din judeţul Galaţi.
Regionala CFR Galați
Va multumesc!
E destul si atat.
Io m-am hotărât: când pot consemnez răspunsuri la acest frumos concurs. Am discutat şi cu alţi doi foşti participanţi, dar nu i-am convins pe deplin...
