13 mai – Ziua internaţională a dorului
În 13 mai 2015, România a sărbătorit pentru prima dată Ziua Dorului. Iniţiativa le-a aparţinut membrilor trupei Vunk, care au vrut să dedice această zi tuturor celor care se simt departe de ţară, de cei dragi sau de copilărie.
„Noi trebuia să lansam piesa Fă-mi cu mâna. Ştiam din concerte că prinde foarte bine. Ne-am gândit că trebuie să construim o poveste în jurul ei ca să o putem spune şi mai bine.Mi-am dat seama că tot textul piesei se lega de dor. Aşa a apărut Ziua Dorului”, spunea Cornel Ilie de la VUNK.
„Ne plângem că ne e dor de cineva sau de ceva, iar de la a recunoaşte acest lucru şi până la a face ceva în acest sens este cale lungă. Deseori, spunem că ne e dor de părinţi, dar cu greu ne găsim timp să îi sunăm. Deseori, spunem că ne e dor de locurile copilăriei, dar rareori ne facem timp ca să mergem acolo. Plecând de la acest lucru şi de la faptul că spunem deseori că sărbătorim tot felul de zile care nu ne aparţin, precum Halloween-ul sau Valentine’s Day, am zis să propunem românilor Ziua Dorului, o zi în care să luăm atitudine în ceea ce priveşte acest sentiment”, declara Cornel Ilie,.
Se spune că acest cuvânt „dor” nu poate fi tradus exact în nicio altă limbă, deşi există cuvinte sau expresii asemănătoare în engleză (longing) sau portugheză (saudade). Semnificaţia cuvântului pentru români este puţin mai intensă decât aceste cuvinte, dar şi decât intensitatea sentimentelor de acest fel trăite de străini.
Este al șaselea an în care se serbează Ziua Dorului, o zi în care oamenii postează în social media mesaje emoționante, radiourile fac playlist-uri cu melodii dedicate, iar brand-urile vin cu oferte speciale.
Vă invit, la ceas târziu de seară, poate şi în ceasurile adânci din această noapte, în ceasurile zilelor ce vor veni ăn această pandemie de #StămAcasă să ne exprimăm în orice fel de forme dorul sau dorurile noastre (versuri, proză, eseuri, videoclipuri, desene şi picturi, fotografii etc.)...
-->
Răspunsuri
Azi prin sat
Azi multe-n lume s-au schimbat,
Iar altele chiar s-au uitat!
Doar ici și colo-n câte-un sat
Mai vezi un strop de altădat’.
Mai știți ce ochi v-au mângâiat
De piept cu viața când v-ați luat?
Ce brațe moi v-au legănat
Și ce povești v-au alintat?
Cîți ani să se fi perindat
Și câte flori nu s-au uscat!?
Ele-au rămas, noi am plecat
Cu dorul lor de gât legat.
Când am fost duși de am luptat,
Cu furca-n brâu s-au alinat
Și au cântat și au oftat,
Zile la rând ne-au așteptat!
De ne-a fost greu când am lăsat
Prea multe ce ne-au dărâmat,
Mereu acasă ne-au chemat
Să ne ajute cu un sfat!
Grădini cu lacrimi au spălat
Și nopți cu stele-au numărat!
La gura sobei au tot stat
Să ne mai vadă înc-odat’!
Muncind din greu au adunat
Să fie traiu-ndestulat!
Și chiar de nu stau în palat,
Căldura-n suflet le e pat!
Ne-am risipit în lung și-n lat
Și azi, la fel ca alădat’…
Doar ele au rămas în sat
Cu dorul răstignit pe-un hat!
"Cîți ani să se fi perindat
Și câte flori nu s-au uscat!?
Ele-au rămas, noi am plecat
Cu dorul lor de gât legat."
Frumos! Mi-a plăcut mult. Şi subiectul şi faptul este cu monorimă, ceva dificil de compus.
Mulţumiri de popas şi aprecieri, d-le Constantin Bidulescu!
-
1
-
2
-
3
de 3 Următor →