La marginea lacului de munte
Cu undița-n mână nădăjduiesc,
Că, poate, doar un crap să pescuiesc,
Apoi voi face plajă pe punte.
Undița-i bleagă și eu mă foiesc.
Nu mă-ncurc în alte amănunte,
Vă spun deschis: Nu-s pescar de frunte!
Dar simt ceva pe-aproape. Intuiesc...
Îmi scald privirea-ntr-al apei luciu
Și meditez, prostit și-nfricoșat.
Undița percepe din oficiu
Că asistă la un prejudiciu,
Zărind în spate un cerb cocoșat.
Zac trist, crezând că-s într-un ospiciu.
-->
Răspunsuri
Tot 7
