Ce monument e in poza de mai jos?
Ieri am prezentat un monument din PITEȘTI, care de fapt nu mai există - Biserica Sfântul Nicolae
Biserica Sfântul Nicolae, știută și sub numele Biserica cu ceas, a fost un important lăcaș al cultului ortodox în Pitești, pe fosta Uliță Mare, actuala Strada Victoriei și de la care azi mai pot fi admirate doar ruinele. De numele acestei biserici sunt legate evenimente importante din istoria Argeșului. Lista binefăcătorilor sfântului lăcaş nu menţionează ranguri dregătoreşti, ceea ce înseamnă că biserica dăinuia sub purtarea de grijă a breslelor de târgoveţi. Data exactă a construcţiei nu se cunoaşte, însă se păstrează o carte de slujbă donată, tipărită în anul 1743. Astfel, putem data, cu aproximaţie, ridicarea acestei biserici în prima jumătate a secolului al XVIII-lea. Pe 26 octombrie 1802, în jurul orei 12.00, un cutremur cu o magnitudine de 7,9 grade pe scara Richter s-a resimţit violent la Piteşti, Biserica „Sfântul Nicolae“ fiind distrusă de intensitatea acestuia. Documentele vremii consemnează că „nu era din ostreţe de lemn, ci din zidărie“. A fost refăcută şi extinsă în 1812, pe cheltuiala orăşenilor („mahalagiilor“). În anul 1848, un incendiu de proporţii distruge aproape în întregime urbea Piteştilor printre care şi biserica “Sfântul Nicolae“, dar a fost rezidită și în anul 1864 i s-au adăugat două turle înalte. Din anul 1873, în turla clopotniţei de deasupra pronaosului, avea să fie instalat un ceas cu patru cadrane orientate spre cele patru puncte cardinale, danie făcută bisericii de farmacistul Ştefan Babic. Este momentul în care biserica intră în memoria colectivă a comunităţii drept „Biserica cu ceas“, devenind deşteptător, în dangăt de clopot lin, al întregului oraş. Construcţie de tip navă, de mari dimensiuni (cca. 25 x 9 metri), compusă din altar, naos, pronaos şi pridvor deschis, cu două turle înalte, biserica „Sfântul Nicolae“ a jucat un rol important atât în viaţa locală, cât şi la nivel naţional. Pe data de 30 aprilie 1878 se oficia în catedrala „Sfântul Nicolae“ din Piteşti primul Te Deum al României independente: în prezenţa domnitorului Carol I, după ce primise defilarea Regimentelor de Dorobanţi, avea loc o manifestare grandioasă de mulţumire înălţată lui Dumnezeu pentru victoriile de la Griviţa, Rahova şi Plevna. Un martor ocular îşi amintea „cum a sosit Domnitorul Carol, călare şi plin de praf şi cum oamenii se îmbrăţişau, se sărutau şi plângeau de bucuria neamului românesc“. Principele îşi stabilise comandamentul militar la Piteşti şi pregătea o linie de apărare, întrucât armata rusă ocupase Bucureştiul. La 8 iunie 1884, Casa Regală a României dăruia bisericii „Sfântul Nicolae“ din Piteşti un policandru cu următoarea inscripţie: „Carol I al României închină Bisericii din oraşul Piteşti cu hramul Sfântul şi Făcătorul de minuni Nicolae acest odor în amintirea zilelor de 9 Maiu 1866, 10 Maiu 1878, 14 Decembrie 1877 ziua reîntoarcerii acasă după izbânzile din Bulgaria“. Prin anul 1905, în scuarul amenajat în partea de nord a lăcaşului de cult, „la umbra unei sălcii pletoase“, s-a ridicat bustul din bronz al ilustrului om politic Ion C. Brătianu, distrus de regimul politic după 1947. Într-un inventar al Primăriei Piteşti din anul 1948, biserica „Sfântul Nicolae“ era apreciată drept a doua ca valoare dintre bisericile oraşului, alături de biserica „Sfânta Vineri“. Declarată monument de arhitectură prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1160/1955, biserica nu s-a bucurat de acest statut decât şapte ani, fiind demolată în iulie 1962 sub pretextul noilor amenajări urbanistice ale Piteştiului. Printr-o altă hotărâre a Consiliului de Miniştri din 23 aprilie 1962, se „aproba scoaterea din lista monumentelor de cultură de pe teritoriul Republicii Populare România a Bisericii Sfântul Nicolae din Piteşti“, semnat de prim-ministrul Ion Gheorghe Maurer. Se evita denumirea de „lăcaş de cult“, prin înlocuirea cu „monument de cultură“, iar sintagma „scoaterea din listă“, în limbajul secret comunist, echivala cu distrugerea obiectivului în cauză. Construită, probabil, în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, sub domnia lui Constantin Mavrocordat, rezidită din temelie în 1812, sub domnia lui Ioan Gheorghe Caradja, şi în 1864, sub domnitorul Alexandru Ioan Cuza, catedrala „Sfântul Nicolae“ cu ceas din Piteşti avea să anunţe ultima dată ora exactă într-o zi de vară a anului 1962. Cutremurul o surpase, dar s-a ridicat; focul o mistuise, dar din nou avea să apară; toate acestea erau încercări date de Dumnezeu, pe care oamenii le primiseră, iar biserica renăştea, de fiecare dată mai frumoasă. Însă, când mâna omenească s-a ridicat asupra casei Domnului pentru a o surpa, a fost definitiv. Preoţii din Protoieria Piteşti au reuşit să salveze icoanele, sfeşnicele împărăteşti, cărţile de cult, policandrul dăruit de Carol I şi alte obiecte de cult, care au fost donate altor biserici. Pisania cu litere chirilice de la 1812, spartă în patru bucăţi, şi marele ceas se păstrează în Muzeul Judeţean Argeş. În data de 26 decembrie 2008, în a doua zi de Crăciun, pe locul altarului Bisericii cu ceas din Piteşti a fost expusă o replică în miniatură a lăcaşului de cult, cu binecuvântarea Preasfinţitului Episcop Calinic al Argeşului şi Muscelului şi în prezenţa edilului oraşului şi a directorului Centrului Cultural Piteşti, iniţiatori ai acţiunii. Macheta este realizată din lemn masiv de cireş, cântăreşte 1200 kilograme este acoperită cu tablă de cupru şi luminată din interior. Copia cvasiidentică a fostei biserici a fost realizată de sculptorul Ion Moise şi are dimensiunile: 280 cm înălţime, 222 cm lungime şi 120 cm lăţime. În locul sfântului chivot de pe sfânta masă a altarului catedralei a rămas o machetă încadrată de pavele luminoase ce delimitează locul zidurilor bisericii.
-->
Răspunsuri
ora 10.56 - 5 raspunsuri
Monumentul dedicat celor 13 generali din orașul Arad
Monumentul dedicat celor 13 generali din orașul Arad
Monumentul celor 13 generali din l Arad
Monumentul dedicat celor 13 generali din orașul Arad
Monumentul dedicat celor 13 generali din orașul Arad, județul Arad
Monumentul dedicat celor 13 generali, este amplasat in Piata 13 Martiri din judetul Arad.
La 6 octombrie 1849 în cetatea Arad au fost executați 13 generali ai armatei revoluționare maghiare.
Monumentul este opera sculptorului Gyogy Zala. Obeliscul din marmură gri este așezat pe o movila artificială, pe cele patru laturi fiind trecute data execuției și numele celor 13 martiri. În anul 1974, cu ocazia comemorării a 125 de ani de la tragicul eveniment, în postament au fost așezate rămășitele pământești ale celor 11 generali înmormântați la Arad.
Deasupra acesteia, pe partea superioara a obeliscului se află o altă inscripție: 1849 október 6. Pe celelalte trei laturi ale părții superioare a monumentului sunt inscripționate numele celor 13, în ordinea executiei lor.
Bine de știut:
După revoluția din 1989, în fiecare an pe monument sunt depuse coroane din partea autorităților locale, organizațiilor civile și persoanelor particulare.