Ce monument e în poza de mai jos?
Ieri am prezentat Biserica catedrală din orașul Corabia, jud. OLT.
Catedrala „Sfânta Treime” din Corabia, judeţul Olt, a fost construită între anii 1895-1907 de către oficialități și comunitatea locală, potrivit inscripţiilor. Lăcașul de cult poartă hramul „Sfânta Treime”. Edificiul este o clădire monument istoric aparținând cultului ortodox și este situată pe Strada Cuza Vodă la nr. 58. Este cea mai mare biserică din Oltenia, după Biserica „Madona Dudu” din Craiova. Este cea mai impunătoare construcție arhitectonică din orașul dunărean și a fost ridicată pe o mlaștină, în urmă cu peste o sută de ani. Localnicii au cărat cu coșurile pământ sfințit din altă parte a orașului până când au acoperit mlaștina. Lucrările s-au executat sub „comanda“ cunoscutului inginer Anghel Saligny. Biserica are șase turle, din punct de vedere arhitectural fiind identice cu cele ale Bisericii „Sfântul Ilie“ din Craiova, însă de dimensiuni mult mai mari. Clopotnița este în turla din mijloc de la frontonul lăcașului, deasupra pronaosului, având instalat un orologiu. Pictura în stil renascentist a fost executată de C. Pascali și N. Grimani, din București. Tâmplăria, din stejar, a fost sculptatată artistic de Iosif Obdersalek, mare meșter ceh, care, în realitate, a făcut copii fidele ale sculpturilor de la Biserica Amzei din București. Același meșter a lucrat inclusiv superbele strane și jeturi ale căror proiecte se păstrează în arhiva parohiei, dupa care s-a stabilit definitiv în Corabia. Biserica a fost înzestrată cu valoroase obiecte de cult și bunuri, cumpărate de la Expoziția Națională din 1907, organizată în Parcul „Carol“ din București. Printre donațiile făcute de creștini, în biserică există și o icoană dăruita de Maria Antonescu – așezată la loc de cinste – gest motivat de impresia lăsată de corul bisericii la al cărui spectacol a asistat cu ocazia unei vizite făcute în Corabia. În interiorul bisericii sunt icoane catolice, greco-catolice, ortodoxe, ca semn de respect reciproc dintre doctrine. Cutremurele din anii 1940 și 1977 au afectat și catedrala, însă de fiecare dată a fost consolidată și reparată. După cutremurul din martie 1977, o dată cu reparațiile și consolidările făcute, s-a introdus încălzirea centralizată, s-a curățat mobilierul, s-a înfrumusețat cu vitralii de Murano și s-a restaurat pictura de către I. Keber, pictor restaurator valoros, care a vizat foarte mult să rămână intactă patina de vechime a frescelor.
-->
Răspunsuri
ora 10.50 - 5 raspunsuri
Biserica Nouă a Mănăstirii Sinaia, Prahova
Biserica Nouă a Mănăstirii Sinaia, Prahova.
Mănăstirea Sinaia este o mănăstire ortodoxă din România situată în orașul Sinaia, județul Prahova. Supranumită și „Catedrala Carpaților”, situată într-un cadru natural feeric, Mănăstirea Sinaia datează din secolul al XVII-lea (1690) și reprezintă identitatea istorică a orașului, fiind prima construcție din aceste locuri. Ctitorul Mănăstirii Sinaia este Spătarul Mihail Cantacuzino care, în timpul unui pelerinaj la Locurile Sfinte (Ierusalim, Nazaret etc.), a ajuns și la Muntele Sinai unde s-a rugat în Mănăstirea Sfânta Ecaterina. Impresionat de ceea ce a văzut, s-a hotărât, ca la întoarcerea în Țara Românească, să construiască în munții românești și să închine Sfintei Fecioare Maria o mănăstire care să poarte numele Muntelui Sinai.
Biserica veche
Vechea biserică a Mănăstirii Sinaia, având hramul Adormirea Maicii Domnului, este construită în stil brâncovenesc, arhitectură caracteristică Țării Românești, stil ce poartă numele Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu. Acest stil este caracterizat prin coloanele sculptate în piatră și ornate cu motive florale și vegetale (floare de crin, frunză de stejar etc.). În general bisericile ortodoxe sunt alcătuite din pronaos, naos și altar, dar stilul brâncovenesc adaugă acestor trei componente pe cea de a patra sub forma unei camere deschise susținută de coloane, pridvorul.
Biserica nouă
„Biserica nouă”, cu hramul Sfânta Treime a fost ridicată într-o primă formă, mai modestă decât cea de astăzi, între anii 1842-1846, din fondurile mănăstirii, fiind începută de starețul Ioasaf și terminată de starețul Paisie.
Deteriorată de mai multe ori, ea a fost reconstruită la inițiativa regelui Carol I, între anii 1897-1903, după planurile arhitectului George Mandrea, ajungând la forma care se păstrează și astăzi. George Mandrea a realizat o sinteză a culturii arhitecturale religioase românești, o biserică cu ziduri groase și contraforți puternici, caracteristice mănăstirilor din Moldova, pe care a grefat elementele specifice ale stilului brâncovenesc din Țara Românească.
Biserica este o clădire impunătoare, cu pridvor închis, având o turlă mare deasupra naosului și alte două turle deasupra pronaosului. Un al doilea pridvor, deschis, este susținut de patru coloane frumos sculptate. Un brâu de ceramică smălțuită de culoare verde, format din trei linii răsucite din loc în loc, înconjoară exteriorul bisericii - este simbolul unității Sfintei Treimi într-un singur Dumnezeu, dar și a celor trei principate românești, Țara Românească, Moldova și Transilvania, unite într-o singură țară: România.
Pictura în ulei a fost executată pe fond de aur mozaicat, în stil neobizantin, de către Aage Exner, un pictor danez. În pronaos, este pictat întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române din acea vreme, mitropolitul primat Iosif Gheorghian, apoi regele Carol I (1866-1914), lângă o coloană din piatră care simbolizează regatul încă neîntregit al României; în partea cealaltă a ușii este pictată regina Elisabeta (rămasă cunoscută și sub pseudonimul literar de Carmen Silva), lângă singurul ei copil, prințesa Maria, moartă în fragedă copilărie. Ultimul personaj pictat este spătarul Mihail Cantacuzino, ctitorul bisericii vechi a Mânăstirii Sinaia.
Mobilierul a fost realizat la București de către Constantin Babic, ajutat de elevii săi de la Școala de Arte și Meserii, din lemn de paltin aurit (pentru naos, inclusiv tronurile regale) și stejar (pentru pronaos). Candelabrele au fost realizate la Viena, această biserică fiind prima biserică electrificată din România (în 1903).
Pe peretele din dreapta al pronaosului se poate încă admira epitaful brodat în mătase și fir de aur între 1897-1900 de Anna Roth, doamnă de onoare la curtea reginei Elisabeta. Cele două icoane rusești, „Sf. Serghie” și „Sf. Nicolae”, sunt darul făcut de Țarul Nicolae al II-lea starețului Mănăstirii Sinaia, Nifon Arhimandritul, în 1903, cu ocazia botezului prințului Nicolae, fiul lui Ferdinand (1914-1927), regele unificator al României.
Biserica nouă a Mănăstirii Sinaia
Biserica nouă a Mănăstirii Sinaia
Hramuri: Sfânta Treime, a doua zi după Rusalii; Schimbarea la Față, 6 august; Adormirea Maicii Domnului, 15 august
Tip mănăstire de călugări