Dintr-o perioadă de destindere ideologică,
Urme ale unei mari deschideri culturale,
Se amestecau mereu cu urâte și false urale,
Printre multe indicații nu găseai nici o locică.
Câteva voci puternice erau atunci mai vocale,
Era în mulți o frică mare, o frică patologică,
Simțeam mereu o murdară și falsă politică,
Televiziunea era una, nu erau multe canale.
Octavian Paller a coordonat Cerbul de Aur,
Lângă el Todor Vornicu și Valeriu Lazarov,
Oameni dragi care nu trebuie niciodată uitați.
Au cântat frumos, mulți au simțit acest joc dur,
Nu puteai să înțelegi bine hotărârile din alcov,
Cei tineri, să fiți liberi în vorbe, bine să cântați.
-->
Răspunsuri
Şi eu cred că marile şlagăre de pe vremea comunistă sunt la fel de frumoase, de melodioase şi dăinuie şi acum. Şi artişti tineri le preiau, le mixează, le cântă în ziua de azi. Nicio notă, din nou.
Tehnoredactarea cam lasă de dorit. Rog revizuiți: „locică”, „Paller”, „Todor”. Dacă în sonete ar trebui ca ultimul vers să fie precum cireașa de pe tort, aici ultimul vers parcă ar vrea să șteargă ceea ce s-a spus în precedentele.
Cu indulgență, ofer un șapte.
De această dată eu nu am apăsat butonul "Îmi place". Pentru că nu mi-a plăcut! Am trăit şi în vremurile epocii (de aur) nu pe vremea Cerbului de aur, în anul celei de a treia ediţii abia mă născusem, dar între timp am urmărit noile ediţii sincopate ale cerbului de aur braşovean, am ascultat melodiile româneşti impuse de-a lungul timpului în festival şi constat că acele melodii (comuniste" de atunci acum dăinuie şi au succes la public!
Dar poezia de mai sus nu se potriveşte cu un sonet... Cred că este cea mai mică notă a mea: 5
.