Ce monument e in poza?
Ieri am prezentat Mănăstirea din SINAIA.
Mănăstirea Sinaia, județul Prahova este un semeț așezământ ortodox cu statut de monument istoric al orașului. În ziarul Tribuna Poporului, anul VII, nr 99, 17 iunie 1903, ce apărea la Arad, se publica următoarea informație: “Mănăstirea Sinaia a fost zidită la 1695 de marele spătar Mihai Cantacuzino, fiul postelnicului Constantin, și numită de Dositei, Patriarhul Ierusalimulul, „Mănăstirea Buceagul”. Numirea de Sinaia a dat-o mănăstirei spătarul Cantacuzino, după cum se vede din „actul de fondațiune”: „Am zidit din temelie și am înălțat un schițișor, numindu-se Sinaia, după asemănarea Sinaiei cei mari și după-cum arată și Patriarchul Țarigradului Gavriil (1702), pe care Sinaia au numit-o bine făcând, îndemnându-se de multă dragoste și cucernicie ce avea către sfântul și de Dumnezeu umblatul muntele Sinaiei”. Mănăstirea Sinaia, supranumită „Catedrala Carpaților”, situată într-un cadru natural feeric, datează din secolul al XVII-lea și reprezintă identitatea istorică a orașului, fiind prima construcție pe acest teritoriu. Fondatorul Mănăstirii Sinaia este spătarul Mihai Cantacuzino, care împreună cu mama sa, Elena și cu sora sa Stanca, a făcut un pelerinaj la Locurile Sfinte (Ierusalim, Nazaret etc.), ajungând cu această ocazie la Muntele Sinai unde s-a rugat în Mănăstirea Sfânta Ecaterina. Impresionat de cea ce a văzut, s-a hotărât ca la întoarcerea în Țara Românească să construiască în munții românești și să închine Sfintei Fecioare Maria, o mănăstire care să poarte numele Muntelui Sinai și aceasta este Mănăstirea Sinaia. Importanța Muntelui Sinai ține de istorie și tradiția biblică, aici Moise primind tablele legii cu cele 10 porunci. La început mănăstirea a fost construită astfel încât să adăpostească doisprezece călugări (după modelul Mântuitorului Iisus Hristos care și-a ales doisprezece apostoli), dar cu timpul numărul acestora a crescut, fiind necesară construirea unei alte biserici mai mari și a unor chilii suplimentare. Noile construcții (ceea ce se numește astăzi „curtea nouă”), au fost realizate între anii 1842 – 1846, prin grija stareților Ioasaf și Paisie. Datorită poziției sale strategice, Mănăstirea Sinaia a cunoscut numeroase invazii turcești și austriece, care au distrus parțial mănăstirea. La Mănăstirea Sinaia nu se regăsesc doar trei sute de ani de istorie, ci un adevărat muzeu de artă și de spiritualitate românească. Vechea biserică este construită în stilul brâncovenesc. Acest stil, de influență barocă, are drept caracteristici coloanele sculptate în piatră și ornate cu motive florale și vegetale (floare de crin, frunză de stejar etc.). În general bisericile ortodoxe sunt formate din pronaos, naos ți altar, iar stilul brâncovenesc adaugă acestora trei încăperi pe cea de a patra, sub forma unei camere deschise susținută de coloane, pridvorul. Deosebit de impozant este portalul bisericii, care este sculptat, reprezentând la dreapta pe Moise cu Tablele Legii și în partea stângă pe fratele lui, Aaron, cu toiagul înfrunzit. La mijlocul portalului se găsește stema familiei fondatoare – familia Canatacuzino - vulturul bicefal ce ține în gheare semnele imperiale ale puterii: sceptrul și crucea. Pictura din pridvor și naos este cea originală, realizată de Pârvu Mutu Zugravul. Mănăstirea Sinaia are de asemenea un frumos paraclis care datează din aceeași perioadă – 1695. Paraclisul este o mică biserică, o capelă, specifică mănăstirilor și reședințelor episcopale sau mitropolitane unde se desfășoară slujbe zilnice. Arhitectura sa joasă, precum și pictura sa originală înnegrită de trecerea timpului, creează fiorul religios al catacombelor primelor secole ale creștinismului. În cea ce privește mesajul dogmatic și istoric al picturii se cuvine menționată originalitatea sa, mai ales în pronaos unde, asemenea unor clișee de film, sunt prezentate ultimele momente din viața pământească a Mântuitorului Iisus Hristos.Tot în curtea vechii mănăstiri, lângă paraclis, se găsește cavoul lui Tache Ionescu, prim ministru în timpul primului război mondial, care a avut un rol foarte important în unirea țărilor române după război. Fiind bolnav, s-a vindecat la Mănăstirea Sinaia, lăsând prin testament dorința de a fi îngropat la mănăstirea unde s-a însănătoșit. Alături de sarcofagul său se găsește bustul celei de-a doua soții, Adina, bust sculptat în marmură albă de sculptorul italian Roscitano. Așezată în incinta nouă și închinată Sfintei Treimi, Biserica mare a fost construită din piatră și cărămidă între anii 1842 – 1846 prin străduința călugărilor care locuiau aici. Deteriorată de mai multe ori, ea a fost parțial reconstruită între anii 1893 – 1903 și renovată complet după planul arhitectului George Mandrea. Pictura în ulei a fost executată pe fond de aur mozaicat, în stil neobizantin, de pictorul danez Aage Exner. În biserică există una din cele mai remarcabile piese din Mănăstirea Sinaia: epitaful executat de Ana Roth. Este lucrat cu acul și cu fir de aur și mătase colorată pe pânza de bumbac. Confecționarea acestuia a durat trei ani (1897-1900), iar epitaful respectiv este înregistrat în catalogul UNESCO. În naos se găsesc scaunele rezervate familiei regale unul cu blazonul regal și emblema Nihil sine Deo (Nimic fără Dumnezeu), și cel al reginei Elisabeta având încrustate inițialele E.D. (Elisabeta Doamna). Prin grija Regelui Carol I, biserica mare a Mănăstirii Sinaia a fost înzestrată cu energie electrică, fiind prima biserică și mănăstire ortodoxă din România care a fost electrificată. Familia regală a locuit în timpul vacanțelor la Sinaia, la mănăstire o perioadă de 11 ani, începând cu 1871. După mutarea lor la castel, când s-au sărbătorit 200 de ani de la fondarea mănăstirii s-au amenajat în aceste spații (vechi reședințe regale) un muzeu religios care funcționează și astăzi și care a fost primul muzeu religios românesc. Muzeul mănăstirii conține obiecte de cult, prima Biblie tradusă și tipărită în romănă la București (prin grija domnitorului Șerban Cantacuzino, în 1688 și o superbă colecție de icoane. Pentru cei pasionați de arta religioasă se poate menționa că la Mănăstirea Sinaia se găsesc cinci tipuri de cruci: crucea lui Ștefan cel Mare (care se găsește pe cupola vechii biserici), crucea grecească (cu brațe egale și care se găsește deasupra intrării în biserica mare), crucea latină (cu brațe inegale pe turnurile pronaosului marii biserici), crucea slavă (de inspirație barocă, cu mai multe brațe orizontale, pe cupola centrală a marii biserici) și soarele înscris într-o cruce latină (pe turnul clopotniței). În ciuda faptului că Mănăstirea Sinaia este rezultatul unei evoluții de trei secole, ea păstrează totuși o unitate remarcabilă.Fiind prima construcție în această zonă, ea reprezintă și certificatul de naștere al orașului Sinaia, oraș care se va dezvolta mai târziu, după anii 1900.
-->
Răspunsuri
ora 10.42 - 5 raspunsuri
Sala Dalles din capitală
Şi acum răspunsul meu sec:
Sala Dalles - Bucureşti (se pare că imaginea propusă e interbelică)
Bravo Ivan, sincer te felicitt pentru pasiounea cu care cauţi informaţii despre subiectul zilei şi ni le furnizezi. Eu am crezut că ordinea în care răspunzi contează - se pare că nu. Aşa că după primul, mai toţi repetă răspunsul (ha!
Doar Muntean a scrântit-o mai deunăzi, a scris Caracal în loc de Corabia...) În rest, singura şansă de a mai fi în frunte e să sper că alţii greşesc şi eu nimeresc răspunsul bun... Până la urmă însă nu cred că un anume clasament contează, contează că socializăm în continuare (chiar dacă am ieşit din #SămAcasă), că ne reamintim informaţii sau descoperim noutăţi nepătrunse pentru noi. Cam aceasta e frumuseţea acestui concurs de cunoaştere. Mulţumim, Victor. 
Clădirea Fundaţiei Dalles /Sala Dalles, Bucureşti
Cladirea data în folosinta în anul 1932 are finisaje speciale din piatra si marmura, cu tâmplarie metalica.
Imobilul Fundatiei Dalles cuprinde sali largi de expozitie si o sala de concerte cu anexe si servicii, deasupra unui subsol larg. Ea constituie un model de constructie functionala, dimensionata arhitectonic just si echilibrat, pentru a satisface scopurile multiple ale unei afluente mari de public. Sala de concerte si conferinte constituita pe un plan trapezoidal cu tavanul în suprafata curba dispune de un balcon cu vizibilitate buna si acustica de nivel superior. Fatada concav-modernista reaminteste linia monumentalismului neoclasic de tip fascist.
În anii de dupa cel de-al doilea razboi mondial, printre prefacerile semnificative ale Bucurestilor se pot evidentia cele legate de continuarea desenarii imaginii marilor bulevarde, proiectate în anii 1930, inclusiv prin înlocuirea imobilelor puternic avariate dupa bombardamentele din 1944. Imaginea arterei majore nord-sud - bulevardului I.C. Bratianu, denumit Nicolae Balcescu/General Magheru în anii puterii populare, în armonie cu piata si bulevardul 1848 - este caracterizata de un amestec de imobile moderniste având peste 5 nivele si imobile patriarhale de înaltime mica. Decizia principala a noilor cârmuitori este aceea de a completa aceasta imagine prin imobile înalte, adecvate spiritului vremii, destinate în principal locuintelor. Pâna spre sfarsitul anilor 1960 aceasta decizie duce la completarea tuturor fronturilor si pietelor importante din centrul Bucurestilor.
Ca urmare a proiectului realizat în anul 1959, imobilul Fundatiei Dalles este partial înghitit de o plomba a frontului construit, având la sud calcanul imobilului Creditul Minier, de la care preia alinierea si înaltimea cornisei.
Pina si in ziua de astazi multe persoane sint foarte vocale in a apara decizia comunistilor .
Fatada preia elementele de vocabular preferate pentru sfârsitul anilor 1950 - registre, cadre si grile rectangulare - care desi neaga în mod declarativ afilierea la modernism, nu sunt cu totul straine de rationalismul anilor 1930. Cladirea are doua nivele ce corespund unei înaltimi acoperitoare pentru imobilul lui Horia Teodoru si sapte nivele locuibile. Spatiile din imobilul înghitit sunt extinse pe sub noul imobil catre limita frontului construit si sunt accesibile în continuare publicului, pastrându-si functiile. Proiectul blocului de locuinte este realizat de o echipa de arhitecti aflata sub coordonarea lui Octav Doicescu.
1911 Planul cadastral al zonei la în care se evidenţiază proprietatea familiei Dalles
... în România, indiferenţa faţă de valori e tot mai puternic prezentă...
Ivane, Ivane, eşti cam departe de noi, cei din România, poate un pic ai dreptate, dar indiferenţa nu e a noastră a românilor de rând, e a celor care ne conduc, îndeosebi a politicienilor...
Sala Dalles din Bucureşti.
Sala Dalles este o sală de expoziții din București, situată pe bulevardul Nicolae Bălcescu, la numărul 18, în apropierea Pieței Universității.
În poza propusă:
1932 Faţada concavă a Fundaţiei Dalles.
Mai jos o imagine de ansamblu:
O doamnă, Elena, moștenitoarea unei familii de greci stabiliți de generații în Valahia, a făcut prin testament o donație către Academia Română, pentru a se înființa "Fundația Ioan Dalles", ca lăcaș de cultură în memoria ultimului său fiu.
Clădirea Fundației “Ioan I. Dalles”, construită de Emil Prager, după planurile arhitectului Horia Teodoru, a fost inaugurată la 27 februarie 1932 cu expozițiile de artă fină George Oprescu și Jean Alexandru Steriadi.
După cum se arată în testamentul Elenei Dalles, Asociațiunea Universității Populare din București, care făcea parte din Fundația „Ioan I. Dalles, avea menirea „de a forma caracterele cetățenilor români prin cultivarea și educarea lor sufletească”.
În 1958, comuniștii au plasat în fața sălii un bloc, cunoscut azi ca blocul Dalles.