Iubitule, am putea fugi de ploi
Nu în pădure, ci-n propriul dormitor,
Unde-aș semna idila ca autor
Privindu-ți zâmbetu-ntr-o seară de joi.
Te voi coopta să-mi vii în ajutor,
Apoi în tihnă-om savura amândoi
Plăcerea clipelor strânse între noi
Și prinse în amintiri cu un contor.
Mă simt stăpână ca o căprioară
Și îmi doresc să fii doar tu cerbul meu,
Căci mi-ai pătruns, cu drag, în inimioară.
Când ne-om juca, rebeli, sub sălcioară
Numărând secunde-n ani, la jubileu,
Uita-vom de tot ce ne înconjoară.
-->
Răspunsuri
Dorina, sonetul este superb, dar asocierea cerbului cu cei doi îndrăgostiţi mi se pare forţată. Aici îţi dau nota 7
, doar din acest motiv.
Amintirea clipelor frumoase în doi poate fi o continuare a visului când "Uita-vom de tot ce ne înconjoară."
Nota 9
Îți mulțumesc pentru notă, dragă Nicoleta.