Ce monument e in poza de mai jos?
Ieri am prezentat Hotelul Împăratul Traian din orașul Corabia, jud. OLT
Hotelul “Împăratul Traian” din orașul Corabia, județul Olt, este un monument istoric impunător, situat pe Strada Carpați, la nr.14, care face cinste localnicilor pentru că încă nu l-au demolat. Această clădire, reprezentativă pentru stilul arhitectural neoromânesc, a fost construită în 1910 și deține o suprafață utilă de 500 metri pătrați și 20 de camere. Inițial hotelul s-a numit Popescu după numele proprietarului, omul de afceri local – Nicolae Petrescu. Acesta era un afacerist al zonei care se ocupa de comert cu cereale, afacere foarte rentabila in campiile Oleniei si Munteniei. Începând cu anul 1927 in interiorul hotelului se infinteaza un cinematograf dotat cu tehnica moderna pentru acea perioada si o sala cu cu 400 de locuri. Cinematograful se numea "Dunarea" si a functionat pana in vara anului 2004 cand a fost inchis. In ciuda autoritatilor locale care au incercat redeschiderea lui acesta a ramas nefunctional pana astazi. In perioada comunista hotelul a apartinut statului si a luat numele de Hotel "Imparatul Traian". Dupa perioada comunista Hotelul "Imparatul Traian" a fost retrocedat urmasilor proprietarului de drept, caruia ii apartine si astazi. Astăzi Hotelul "Imparatul Traian" se afla intr-o stare neingrijita si aparent parasit.
Răspunsuri
ora 12.25 - 3 raspunsuri
Clădirea ”Banca Creditul Prahovei” - Ploieşti (azi sediu BCR?)
Banca Creditul Prahovei
Banca Creditul Prahovei
Clădirea ”Banca Creditul Prahovei” se află la intersecția bulevardului Republicii (Calea Campinii / Regele Ferdinand) cu strada Take Ionescu (fosta Doftana) și este una din puținele clădiri vechi care mai există în centrul orașului Ploieşti. Istoria sa nu se lasă ușor descoperită, dar poate fi cel puțin schițată.
Cladirea fotografiată în 1927. Birjele încă erau atunci cel mai comun mijloc de transport în oraș…
Imobilul este o dovadă a dezvoltării și a modernizării regatului României după Marea Unire. Construcția a început probabil în primii ani ai perioade interbelice, fiind finalizată în 1926. Interesant este că strada Take Ionescu nu exista cu 10 ani înainte și pentru a se ajunge de la biserica Sfinții Împărați în Piața Unirii, existau două variante: ori pe strada Mărășești (astăzi înfundată prin construcția blocului cu cinema Patria la parter), ori pe strada Cuza Vodă (prin spatele Hotelului Central și se ieșea pe porțiunea aflată azi între Omnia și hotel).
Imobilul, latura dinspre bulevard, văzut în 1926….
… și în 2010.
Arhitectul ales a fost Toma T. Socolescu, el realizând un imobil în stilul pe care l-a practicat și l-a susținut toată viață – neobrâncovenesc. În jur existau numai clădiri cu parter plus un etaj, față de care noul imobil (parter + 3 etaje + mansardă) crea o imagine disproporționată. Totuși, construcția realizată de Socolescu anticipa dezvoltarea din anii următori.
Latura sudic-estică a clădirii. Așa se vedea venind de pe Bulevardul Independenței, spre Piață Unirii
Fără îndoială, clădirea era una dintre cele mai moderne din oraș. Așa cum se vede din planul parterului, arhitectul a repartizat foarte ingenios spațiul avut la dispoziție.
Intrarea era pe colț, iar holul dinăuntru era trilobat; în spate exista o camera de telefoane (judecând după așezare, posibil rezervate funcționarilor băncii).
Scara există și azi, este în partea dreapta a holului
Un detaliu interesant apare pe fațada dinspre piață, unde arhitectul crease spațiu pentru o prăvălie (în perioada interbelică funcționa o frizerie) – astăzi, magazinul nu mai există, iar în locul întrării se află un bancomat.
Primul beneficiar al clădirii (din banii căruia s-a ridicat această clădire) a fost Banca ”Creditul Prahovei”. Chiar și astăzi deasupra întrării se văd inițialele BCP suprapuse (de curând, au fost vopsite într-o culoare diferită de restul decorațiunilor, fiind puse astfel în valoare).
BCP – vizibil și astăzi
Dar în 1911 apăruse în vechiul regat o nouă instituție bancară numită simplu Banca Românească. După 1918, activitatea sa s-a dezvoltat într-un ritm susținut și în perioada interbelică s-a extins în toată țara, înființând sucursale, iar cea de la Ploiești a funcționat în acest imobil.
Din fericire, nicio bombă lansate de avioanele aliate în 1944 nu a lovit-o, însă toate geamurile au fost sparte de suflul exploziilor din centrul orașului (câteva bombe au căzut la câțiva metri de clădire, pe spațiu verde unde astăzi este bustul lui I. G. Ducă).
Dupa instaurarea comunismului, băncile au fost naționalizate și în acest imobil a funcționat o sucursala a Casei de Economii și Consemnațiuni (CEC).
Clădirea, devenită sucursala CEC, în – la vremea aceea – Piața I. V. Stalin, 1952
Toate clădirile adiacente imobilului ”Banca Creditul Prahovei” au fost demolate, construcția interbelică fiind incadrată de blocuri realizate la finele anilor ‘50.
În anii ’80, destinația clădirii s-a schimbat: la parter erau birourile Oficiului Județean de Turism, iar etajele erau ocupate de procuratură.
Dupa 1990, clădirea a revenit la funcția să inițială, aceea de sediu de banca. De câteva luni a intrat în renovare, până acum fiind finalizat numai holul de la parter.
Bătrânul sediu al Băncii Creditul Prahovei a văzut și a trăit multe de-a lungul existenței sale: demonstrații, cutremure, bombardamente și mai ales multe demolări care au avut loc în jurul său. Alături de Hotelul Central de vis-a-vis, reprezintă un mic colț din orașul vechi.
Surse: revista Arhitectură (mulțumiri lui Armyuser)