Ce monument e în poza de mai jos?
Ieri am prezentat Biserica luterană din Făgăraș - BRAȘOV
Biserica luterană din municipiul Făgăraș, județul Brașov, cunoscută de localnici ca Biserica evanghelică, a fost finalizată în anul 1843 și este situat în Piața Republicii (fostă Unirii sau Ferenc Joszef). Ea a fost precedată de o biserică medievală, al cărei patrimoniu mobil l-a moștenit parțial. La momentul inaugurării bisericii pastor luteran era Andreas Wellmann (participant la revoluția burghezo-democratică din anul 1848) iar căpitan al districtului Făgăraș, Carl von Brukenthal. Este o biserică-sală de mari dimensiuni, cu turn-clopotniță la capătul nordic și fără absidă, purtând influențe neoclasice. Din biserica veche au fost transferate altarul, baldachinul amvonului, cristelnița, o statuie din lemn policrom reprezentându-l pe apostolul Pavel, trei pietre de mormânt (păstrate în vestibulul bisericii) și două lăzi din secolul al XVIII-lea. Turnul cu ceas găzduiește trei clopote, cel mare fiind turnat în anul 1804. Strana preotului, realizată în stil neoclasic, a fost inițial vopsită în vernil, cu elemente decorate cu foiță de aur. Sub vopseaua actuală se păstrează o inscripție de donație a lui Carl von Brukenthal, iar pe o laterală blazonul – basorelief al acestuia. În biserică se păstrează și un portret, în ulei pe pânză, al Catharinei Bangot, realizat în anul 1815 și portretul în creion și cărbune al preotului Andreas Wellmann. În biserică se pot vedea și astăzi orga realizată de Johannes Prause în anul 1780 și un pupitru pictat în anul 1766.
-->
Răspunsuri
ora 11.10 - 1 raspuns
Muzeul Municipal „Octavian Moșescu” Râmnicu Sărat Buzău este o instituţie tânăra, cu o istorie de numai șase decenii, dar care are un patrimoniu valoros şi diversificat, constituit în parte prin donaţii şi colectări. În prezent muzeul are cinci secţii : artă plastică, etnografie, ştiinţele naturii, memorialistică şi istorie. (două dintre ele reprezentate cel mai bine prin expozițiile permanente existente în sediul actual al muzeului și Casa Domnească – artă plastică și etnografie).
Colecţiile acestora s-au constituit în mod diferit: dacă patrimoniul primei secţii a beneficiat de donaţii consistente, cele ale secţiilor de etnografie şi ştiinţele naturii s-au format mai ales prin colectări din teren si achiziţii, patrimoniul secţiei de memorialistică prin transferuri şi donaţii, iar colecţiile sectiei de istorie, ultima înfiinţată, s-au constituit în mod mixt.
Deoarece patrimoniul muzeal este format din aproximativ 28000 de piese (majoritatea aparţinând secţiei de ştiinţe naturale), ne vom referi mai ales la donaţiile marcante, oprindu-ne asupra donatorilor, încercând totodată si schiţarea dezvoltarii patrimoniului de-a lungul timpului prin diferite metode: donaţii, achiziţii, transferuri, lucru pe teren (colectări, periegeze, săpături arheologice)
În oraş existând o efervescenţă culturală remarcabilă, au existat demersuri pentru apariţia unui aşezământ de tip muzeal încă din 1911 şi 1931, neconcretizate însă, pentru ca la 27 octombrie 1935 să se înfiinţeze Asociaţiunea « Casa Culturală » din Râmnicu Sărat, ce avea stipulat în statut, la art. 6 , pct. d) : înfiinţarea unui muzeu etnografico-religios, care să oglindească viaţa de altădată şi de azi din ţinutul râmnicean, în tot ce are mai caracteristic şi deosebit.
Acest muzeu va fi dotat, în măsura posibilităţilor, prin achiziţii şi prin danii. Obiectele, odată intrate în posesia Asociaţiei, nu mai pot fi înstrăinate, oricare ar fi scopul pentru care ar fi cerute. Abia acum 60 de ani, la 1 septembrie 1960, a fost înfiinţat Muzeul Raional Râmnicu Sărat, la iniţiativa lui Octavian Moşescu şi Constantin Paraschivescu – Bălăceanu, instituţie care şi-a început activitatea în centrul oraşului, cu o mică expoziţie de artă plastică alcătuită din 50 de picturi provenite din colecţia lui O. Moşescu şi de la Comitetul pentru Cultură al Regiunii Ploieşti.
Pornind de la lucrări care au făcut parte din această expoziţie, Octavian Moşescu începe o adevărată campanie de mijlocire a achiziţiilor şi donaţiilor pentru muzeu. De menţionat este faptul că acesta a fost în două rânduri primar al Balcicului în anii ‘30, oraş preferat de pictorii acelor vremuri, iar cărţile în care îşi deapănă amintirile sunt presărate cu referinţe despre artişti români, unii deveniţi apropiaţi, multe din lucrările dăruite de aceştia colecţionarului împodobind azi expoziţiile muzeului. Moşescu a donat în continuare lucrări valoroase, unele dintre ele clasate în patrimoniul cultural naţional (semnate de artişti ca Petre Iorgulescu Yor, Ion Pacea, Ion Theodoresu-Sion, Ion Popescu-Negreni, Ştefan Popescu, Max Hermann Maxy, Nicolae Enea, Brăduţ Covaliu). Pe lângă donaţiile succesive din 1960, 1961, 1971, 1973, colecţionarul a înlesnit donaţii şi achiziţii care au îmbogăţit patrimoniul secţiei de artă plastică, s-a zbătut pentru aducerea la Râmnicu Sărat a expoziţiilor artiştilor consacraţi, a îndemnat pe aceştia să doneze lucrări muzeului, fapte care îi înscriu numele printre fondatorii instituţiei, meritele sale fiind recunoscute încă din anii ”70. Tot de lobby-ul făcut de Moşescu, se pare că este legată şi donaţia pictorului Valentin Hoeflich care la 15 decembrie 1973, donează Muzeului Mixt din Râmnicu Sărat şase pânze ale lui Iorgulescu-Yor, dar şi un important fond documentar al acestuia care a îmbogăţit nou înfiinţata secţie de istoria culturii râmnicene (1971), donaţie popularizată în presa judeţeană. Toate aceste importante nume, așezate la loc de cinste în panoplia artei plastice românești, s-au regăsit în amintirile lui Octavian Moșescu care a ținut să imortalizeze în memoriile sale, adunate în ”Jurnalul unui colecționar” (1974), întâmplări legate de viața și activitatea acestora.
Cea mai importantă personalitate plastică a muzeului este pictorul PETRE IORGULESCU-YOR, cu care vom începe prezentarea noastră, un pictor romantic și deosebit de sensibil atât ca om, cât și ca artist, care s-a născut în orașul nostru și de la a cărui naștere se împlinesc anul acesta 130 de ani. De la P.Iorgulescu-Yor, muzeul deține peste 30 de lucrări de pictură și grafică, unele dintre ele donate chiar de Octavian Moșescu, lucrări cu tematică diversă, care ating întreaga gama a subiectelor abordate de pictor de-a lungul vieții.
Secţia de artă plastică a continuat să se îmbogăţească, mai cu seamă prin strădaniile Prof. Univ. Dr. Negoiţă Lăptoiu (n. 1939), istoric şi critic de artă, cu peste 20 de cărţi de specialitate, coautor al Encilopediei artiştilor români contemporani (şase volume), autor a peste 1200 de cronici, medalioane şi recenzii. Acesta şi-a început donaţiile către muzeu la 27 martie 1987 cu 87 de picturi şi doua sculpturi, pentru ca la 6 octombrie 2008 să recidiveze donând alte 47 de picturi, semnate printre alţii de : Petre Abrudan, Nicolae Apostol, Gheorghe Apostol, Băcilă Emil, Bene Jozsef, Dan Bimba, Traian Brădean, Henri Catargi, Aurel Ciupe, Lidia Ciolac, Eugen Gâscă, Theodor Harşia, Alexandru Mohy, Letiţia Muntean, Coriolan Munteanu, Ion Popescu-Negreni, Alexandru Popp, Ion Sima, Liviu Suhar, Ion Vreme.
Pe lângă aceste donaţii, care au făcut ca Muzeul din Râmnicu Sărat să posede patrimoniu artistic de pe întreg cuprinsul ţării, N. Lăptoiu a dăruit instituţiei şi un important fond de carte de specialitate, greu şi costisitor de procurat în condiţii obişnuite. În semn de preţuire pentru generozitatea arătată, Consiliul Local Municipal Râmnicu Sărat a oferit, în anul 2000, titlul de cetăţean de onoare donatorului, iar la Muzeul Municipal, o parte din donaţie este expusă distinct, în cadrul expoziţiei de bază a secţiei de artă plastică : … am trăit bucuria rară de a mi se conferi două săli în care vibrează elocvent luminozitatea specifică din picturile unor artişti activi predilect în zona transilvană şi moldavă, deficitar reprezentaţi în patrimoniul instituţiei muzeale râmnicene. Emoţie sinceră mi-a trezit şi vitrina care popularizează parte din însemnările mele de istoric şi critic de artă. Patrimoniul secţiei de artă s-a îmbogăţit şi prin aportul unor pictori, care şi-au donat din lucrări.
Astfel, începând cu râmniceanul Pompiliu Dimitriu (două acuarele şi o sculptură – 1961), urmând Valeriu Şuşnea şi Pandele Borină, care au donat câte o lucrare în anii ”80, Ion Murariu (patru picturi) şi Nicolai Hilohi (12 lucrări de grafică) în 2003, Ion Radu Axente (două picturi pe sticlă-2007), până la donaţia râmniceanului Androne Nicuşor din 2008, iar în perioada 2017-2020 Condruz Marian (3 lucrări, ulei pe panză și carton), Blei Nicolae (2 lucrări, ulei pe pânză), Blei Alin și Blei Cristian, Sorin Adam, Paul Mecet, Constantin Florin – Ion Minoiu, Ecaterina Irimia, Daniela Frumușeanu precum și numeroasele donații făcute de Alexandru Măciucă, nepotul lui Octavian Moșescu, care a moștenit de la bunic dragostea pentru cultură, frumos și continuă tradiția îmbogățirii patrimoniului muzeului din Râmnicu Sărat mijlocind și înlesnind donațiile către muzeul din Râmnicu Sărat care poartă numele întemeietorului, ”Octavian Moșescu”. Astfel, patrimoniul secţiei a ajuns la peste 900 de piese, dintre care 23 clasate în patrimoniul cultural naţional. Desigur, mai bine de jumătate din patrimoniul secţiei provine din achiziţii şi transferuri de la Comitetul pentru Cultură şi Artă al Raionului Râmnicu Sărat (după 1968 al judeţului Buzău). În deceniul şapte s-au înfiinţat şi secţiile de etnografie şi artă populară de pe Valea Râmnicului (1962) şi secţia de ştiinţe naturale (1968), muzeul devenind unul mixt. Patrimoniul primei secţii s-a îmbogăţit constant în următoarele trei decenii de la înfiinţare, mai ales prin colectări şi achiziţii din satele vecine Râmnicului, lucru dovedit de numeroasele planuri de activitate în care sunt evidenţiate ieşirile pe teren şi de sutele procese-verbale de achiziții din anii 1970-1990. Pentru a pune în valoare patrimoniul, în același timp adaptându-l la spațiu, dar și la publicul râmnicean, expoziția a fost concepută pe tematici diferențiate care se extind în cinci săli de la etajul clădirii. Tematicile expoziției au fost alese în funcție de istoria locală a Rm. Sărat. Târgul, care a fost un vechi centru comercial, atestat în 1439 ca loc de vamă pentru produsele rusești, poloneze și moldovenești ce veneau în Țara Românească era așezat la interferența marilor drumuri ce veneau dinspre Moldova, dinspre Dunăre și dinspre Transilvania, acest lucru influențând viața de fiecare zi a localnicilor. S-a realizat, astfel, o expoziție permanentă spațială, urmărindu-se crearea unei imagini cât mai adevărate asupra vieții cotidiene din zonă, evidențiind fiecare temă propusă și subliniind fiecare obiect în parte.
Patrimoniul secţiei de ştiinţe naturale, beneficiind ca şi prima secţie de personal de specialitate, s-a îmbogăţit şi el, mai ales prin colectări şi achiziţii. În cazul acestei secţii, specimenele colectate din flora locală au fost determinate cu aportul dr. Nicolae Ştefan, cercetător de la Universitatea din Iaşi, exemplarele de faună exotică – lepidoptere şi scoici- fiind achiziţionate determinate, conform ofertelor şi proceselor verbale de achiziţie. Secţia de istoria culturii râmnicene-memorialistică a fost a patra înfiinţată, în 1971. Colecţiile acestei secţii s-au constituit fie prin transfer: fondul Acad. Traian Săvulescu (1976- de la Institutul de Ştiinţe Biologice Bucureşti), fie prin donaţii ale apropiaţilor – fondul documentar Petre Iorgulescu Yor (Valentin Hoeflich – 1973), sau ale familiei – fondul Gheorghe Munteanu Murgoci (Miron Constantinescu – 1971; Helen Herclats – 1975), fondul cântăreţei lirice Florica Cristoforeanu (Eustaţiu Cristoforeanu -1967), fondul compozitorului Ion Radulescu (E. Rădulescu – 1999).
Încercări de înfiinţare a unei secţii de istorie întâlnim din anul 1981, precum şi îndemnuri spre a se face donaţii în obiecte cu valoare documentară:
”Muzeul Orăşenesc Râmnicu Sărat, care pregăteşte cu minuţiozitate amenajarea unei secţii de istorie locală, cu documente privind trecutul îndepărtat şi apropiat al localităţii. Cei care deţin astfel de documente- extrase din presa vremii, imagini de orice fel ale Râmnicului, fotografii, vederi ilustrate sau alte acte legate de viaţa oraşului sînt rugaţi a le dona muzeului. Cu toate acestea secţia de istorie a fost înfiinţată abia în anul 1990, când a fost angajat şi un arheolog. Colecţiile acesteia s-au format prin colectarea unor documente şi obiecte din epoca comunistă, multe documente şi fotografii provenind de la Primărie şi instituţiile din oraş (istorie), săpăturile arheologice din cadrul Complexului Brâncovenesc din Râmnicu Sărat, anii 1991-1992 şi un şantier propriu de epoca bronzului din zona oraşului (arheologie), donaţii şi descoperiri monetare (numismatică). De remarcat aici sunt două donaţii: a domnului Constantin Ştefănescu, care a donat un număr de 703 piese numismatice (1979) şi cea din 1981 a dr. Jacques Kaufman care a donat 87 de periodice interbelice, fiind puse astfel bazele colecţiilor de numismatică, respectiv documente.
Din anul 1978, Muzeul din Râmnicu Sărat funcţionează în localul fostei Primării, în strada Primăverii nr. 4, parte a Complexului Brâncovenesc (fosta mânăstire cu hramul Adormirea Maicii Domnului) din Râmnicu Sărat, iar din anul 2007 și-a mutat o parte din expoziţiile de bază în Casa Domnească din acelaşi ansamblu. În urma lucrărilor de restaurare a Complexului Brâncovenesc, finanţate din fonduri structurale, prevăzute pentru perioada 2013-2015, instituţia și-a refăcut expoziţiile de bază, avându-se în vedere şi marcarea generozităţii donatorilor.”