16. (poezie, cybersonet)
~ ciclul lacrimă şi lumină ~
lacrimă şi lumină [epilog] (cybersonet CCCVII)
sub crucea neagră maica stă tăcută
cu ochii plini de cer și de durere
în sânge curge dragostea pierdută
și moartea-și scrie umbra în tăcere
o lacrimă-i ca steaua ce se frânge
pe fața blândă curge-n mângâiere
și-n jur pământu-n roșu se răsfrânge
când fiul moare-n clipe de putere
dar vin zori de paște biruitor
se rupe piatra soarele răsare
și maica simte-n piept un nou fior
că fiul e viu cu slavă și chemare
din lacrima de ieri lumină curge
și viața-n moarte veșnic se ajunge
abab cdcd efef gg
©Ioan Muntean, 2025
-->
Comentarii