Ce monument e in poza de mai jos?
Ieri am prezentat Mănăstirea franciscană - Odorheiul Secuiesc, jud. HARGHITA
Biserica mănăstirii franciscane din municipiul harghitean Odorheiul Secuiesc este un impunător monument de cultură și arhitectură situat pe Strada Tamsi Aron, la nr. 2 ce a fost construit în perioada anilor 1730–1737, cu transformări ulterioare. În anul 1705 arhidiaconul de Ciuc, István Lakatos donase franciscanilor pe lângă cea mai circulată arteră pornită din piaţa centrală a oraşului o parcelă cu o casă de piatră transformată în capelă. Peste un an franciscanii deja s-au stabilit în localitate construind Capela Sfântul Petru. Capela ulterior a fost lărgită de mai multe ori. Parcela de pământ donată inițial a fost lărgită treptat prin cumpărarea loturilor învecinate. În secolul al XVIII-lea mănăstirea din Odorheiu Secuiesc era deja una dintre cele mai importante mănăstiri franciscane din zonă. Lângă mănăstire, până în anii de dinainte de cel de al doilea război mondial, a funcţionat şi o şcoală primară. În anul 1949 clădirea a fost naţionalizată de către autorităţi, şi folosită într-o primă fază ca şi depozit, apoi ca şi cămin pentru băieţi. Ordinul franciscanilor a primit înapoi clădirea după 1989, pe care a cedat-o pentru 25 de ani surorilor franciscane. Astăzi biserica aparține cultului romano-catolic. Ansamblul format din biserică şi mănăstire a fost amplasat într-un ţesut urban deja existent, şi datorită acesteia nici biserica nu a fost orientată către est (corul este în direcţia nord-est). Careul mănăstirii este alipit laturii de nord-vest a bisericii. Edificiul cu două turnuri (cunoscut sub numele de biserica călugărilor) are o lungime de 36 m, lățime de 17 m, și înălțimea de 14 m, are șapte altare, o orgă de 200 de ani, iar în turnul estic se află două clopote. Planul bisericii este unul tipic baroc, cu două turnuri de colţ pe faţada stradală, nava lată este însoţită de două şiruri de câte trei capele pe cele două laturi. Lângă corul dreptunghiular, cu o lăţime apropiată de cea a navei, găsim două sacristii laterale, construite în continuarea şirurilor de capele. Turnurile au plan pătrat, original au fost doar cu puţin mai înalte decât frontonul faţadei principale. Etajele clopotelor şi coifurile turnurilor au fost realizate la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Faţada monumentală are un decor modest, este tratată numai de câteva brâuri şi lesene plate, zugrăvite în gri. În cele trei axe centrale se deschid ferestre semicirculare, iar în axele laterale – deja pe turnuri – nişe pentru statui. Ancadramentul de factură renascentistă târzie al intrării principale este cioplit în piatră, are o închidere semicirculară şi este decorat prin ghirlande şi flori sculptate într-o manieră destul de plată. Pe suprafaţa bolţarului median este incizat anul 1728. Pe frontonul portalului se vede însemnul ordinului franciscan, cele două braţe încrucişate, cu o cruce dublă deasupra lor. Faţada laterală, spre piaţă, este simplă. Ferestrele capelelor sunt cu închidere semicirculară, cele ale navei trilobate, aceste tipuri de fereastră continuând şi pe sacristie, respectiv pe cor. În faţa faţadei laterale se află monumentul victimelor comunismului, o operă din 1996 a sculptorului Vince Bocskai. Din spaţiul de intrare dintre cele două turnuri se deschid, la parterul turnurilor, două capele laterale. Într-una dintre ele se află un crucifix monumental din secolul al XVIII-lea, amplasat original pe altarul principal, iar pe peretele capelei se vede o vedută. Deasupra spaţiului de intrare este tribuna orgii, amenajat în capătul navei. Bolţile semicilindrice ale capelelor laterale se leagă prin arcade semicirculare de spaţiul navei acoperit cu o boltă semicilindrică cu penetraţii. Stâlpii angajaţi dintre capelele late au o tratare voluminoasă. La pornirea bolţii navei se observă o cornişă accentuată cu evazări în axa stâlpilor. Intrările sacristiilor sunt dreptunghiulare, iar dinspre sacristii se deschid spre cor şi ferestre. Interiorul bisericii a primit o tratare arhitecturală mult mai accentuată şi dinamică, prevăzut cu mai multe caracteristici baroce, decât cea a faţadelor. Pe ultimul stâlp dinspre stânga (latura de nord-est) este montat amvonul octogonal, cioplit în lemn în anii 1780. Parapetul amvonului este decorat cu figurile pictate ale celor patru evanghelişti. Majoritatea altarelor laterale din capele au fost realizate în secolul al XVIII-lea şi păstrează valoroase picturi de altar. Printre cele mai importante putem menţiona pe cea reprezentând pe Maica Domnului din Cluj, o copie a icoanei miraculoase a bisericii iezuite din Cluj. Această copie atrage atenţia şi asupra legăturilor ordinului franciscan cu iezuiţii din Cluj, a căror biserică a fost, probabil, şi modelul concepţiei bisericii din Odorheiu Secuiesc. În corul acoperit cu boltă semicilindrică cu penetraţii, se ridică un altar monumental pe un plan arcuit, cu coloane, altarul acoperind aproape integral peretele altarului. În nişa centrală prevăzută cu baldahin se află statuia de lemn de aproape de mărime naturală a Fecioarei încoronată de îngeri, Fecioara călcând în picioare figura unui eretic. Printre coloane au fost amplasate statuile regelui Sf. Ştefan, Sf. Petru, Sf. Pavel şi Sf. Ladislau, reprezentate cu gesturi teatrale. Prezenţa acestor reprezentări se datorează în primul rând dedicaţiei primei capele din Odorhei a franciscanilor, care a avut hramul Sf. Petru şi Sf. Pavel, iar patronul custodiei franciscane din Ardeal era regele Sf. Ştefan. Pe frontonul altarului apare figurat printre nori Sfânta Treime. Identitatea sculptorului din a cărui atelier provin aceste statui este încă necunoscută, singura informaţie legată de meşterii acestui altar este inscripţia din spatele altarului, care se referă la pictarea şi aurirea figurilor de către cunoscutul pictor clujean Mátyás Veress şi soţia sa, Krisztina Perger, în timpul egumenului Mihály Sánta, între anii 1779–1782. Pictura decorativă descoperită pe bolta şi pe arcul de triumf al corului este de asemenea opera lui Mátyás Veress. Lângă altar se află un jilţ baroc cioplit în lemn, de o calitate artistică deosebită. Decorul pictural al navei este opera din 1928 a pictorului din Târgu Mureş,
Ferenc Herceg, un discipol al marelui specialist al picturii murale istoriste, Károly Lotz. Cele patru aripi ale mănăstirii sunt organizate în jurul unei curţi patrulatere. Pe baza datelor istorice, prima dată au fost construite aripile de vest şi de nord, care închideau spaţiul mănăstirii dinspre oraş. Aceste aripi au fost începute probabil odată cu zidirea bisericii, cum indică şi data inscripţionată pe ancadramentul de piatră a uşii dinspre curte, una dintre aripi deja exista în anul 1739. Clădirile au fost finalizate abia în 1752, dar închiderea totală a careului mănăstirii s-a realizat doar între anii 1900–1908. Deja arhitectul András Veöreös remarcase faptul, că planul bisericii din Odorhei este unic printre bisericile franciscane transilvane din secolul al XVIII-lea, deoarece aplică concepţia spaţială iezuită (urmărind planimetria bisericii Il Gesú din Roma). Observaţia este foarte importantă, fiindcă aceasta înseamnă că biserica franciscană din Odorheiu Secuiesc este una dintre primele exemple ale acestei planimetrii în Transilvania, construită cu puţin timp după bisericile iezuite din Baia Mare şi Cluj.
-->
Răspunsuri
ora 10.26 - 4 raspunsuri
Manastirea Cernica
Mănăstirea Cernica, Ilfov.
Manastirea Cernica unde sunt ingropati parintii mei, bunicii , o parte din matusile si unchii mei
2.
Mănăstirea Cernica este o mănăstire ortodoxă de călugări din România, situată în comuna Cernica, județul Ilfov. Mănăstirea Cernica a reprezentat o adevărată școală de educație monastică, fiind printre cele mai reprezentative aşezăminte monahale din România.
Mănăstirea Cernica a fost ctitorită în anul 1608 (în timpul domniei lui Radu Şerban) de către marele vornic al lui Mihai Viteazul, Cernica Ştirbei și de soția acestuia, Chiajna.
În decursul timpului, în cadrul mănăstirii au fost construite trei biserici și trei paraclise.
Biserica ce mare, cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae, a fost avariată la cutremurul din 1802 și reparată în anii 1809-1815 de către arhimandritul Timotei. O reparație capitală s-a făcut în anul 1925, ca urmare a stricăciunilor din urma unor cutremure şi incendii.
Biserica cu hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe purtătorul de biruinţă, a fost zidită între anii 1831-1832 de către stareţul Calinic (Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica). În anii 1962-1964 a fost complet refăcută, iar după stricăciunile cauzate de cutremurul din 4 martie 1977 a fost reconsolidată.
În 1804, în cimitirul mănăstirii, arhimandritul Gheorghe a construit bisericuţa Sfântul Lazăr.
Cele trei paraclise ale mănăstirii sunt: „Adormirea Maicii Domnului” construit în 1790, „Sf. Ioan” construit în 1842 și „Intrarea în biserică”.
Împlinirea menirii acestui lăcaş a fost aceea de a-l fi avut ca stareţ între anii 1818-1850 pe cea mai luminoasă şi reprezentativă personalitate bisericească a timpului, Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica. Ctitor de mănăstiri şi biserici, de spitale, şcoli şi case pentru copiii orfani, el este ctitorul celor mai importante clădiri ale Mănăstirii Cernica. În timpul stareţiei sale, s-au construit Biserica Sfântul Gheorghe, clădirea stăreţiei şi aproape toate casele de pe insula care poartă numele aceluiaşi sfânt mare mucenic. Iubitor de cultură, a pus bazele unei valoroase biblioteci şi a deschis o şcoală de pictură bisericească. A fost trecut în rândul sfinţilor în anul 1955, an în care prigoana comunistă împotriva credinţei strămoşeşti cunoştea apogeul. Moaştele Sfântului Calinic de la Cernica se află şi în prezent la această mănăstire.
Între zidurile mănăstirii de la Cernica, au trăit de-a lungul timpului nenumăraţi fraţi întru credinţă, de la simpli călugări la episcopi şi mitropoliţi. Tot aici au fost găzduiţi episcopi şi mitropoliţi din Basarabia şi Bucovina, care fuseseră exilaţi odată cu alipirea acestor teritorii la Rusia sovietică.
Muzeul şi biblioteca mănăstirii (cu cele aproape 15000 de volume) sunt mărturii revelatoare pentru ceea ce a însemnat această mănăstire în propăşirea spirituală a neamului românesc (Nicolae Iorga a descoperit aici un număr de peste 300 manuscrise de o inestimabilă valoare culturală şi istorică).
În pacea cimitirului mănăstirii, sub covorul de flori şi la umbra unor monumente funerare de un tainic pitoresc, şi-au aflat odihna de veci oameni deosebiţi ai neamului românesc, ca: Ion Ţuculescu – pictorul, Teodor Văcărescu – distinsul diplomat, Gurie Gosu – mitropolitul Basarabiei, Nifon – mitropolit primat al României, Pan Halipa – luptătorul pentru unirea Basarabiei cu ţara, Gala Galaction – preot şi scriitor.
O importantă instituţie religioasă, care a funcţionat la mănăstirea Cernica, a fost Seminarul Monahal, care a dat oameni de seamă ai bisericii, printre ei numărându-se şi Patriarhul Teoctist. Seminarul Teologic Monahal s-a redeschis în anul 1995.
1. cred că s-a validat un răspuns incorect: în Odorheiul Secuiesc nu există nici o catedrală cf: https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_catedralelor_din_Rom%C3%A2nia
- Biserica mănăstirii franciscane ne este şi nu a fost niciodată catedrală...