În luminișul din pădure, un cerb zurliu
Se decide, în grabă, să facă un partid.
Vice îl pune pe urs, fiindcă-i puțin rigid,
Secretar pe mistreț, că-i atent la detaliu.
Cine să-i compună statutul cât mai rapid?
Își ia notițe dumnealui, stând în fotoliu
Și-adună căprioarele într-un consiliu.
Pe lup l-ar pune contabil, dar e apatrid.
Vulpea solicită să fie președinte!
Cerbul, înclinându-și capul, o prinde-n coarne
Și-o învârte. Prin cădere-și rupe un dinte.
Șireata, știrbă, începe să se încinte,
Înjgheabă un plan, pe impostor să îl toarne,
Dar cerbul o căsăpește fără cuvinte.
Răspunsuri
Prima mea notă de 10
Într-o vreme când versul liber domneşte cu autoritate , faptul de a crede în poezia cu formă fixă este un curaj realmente singular şi îndrăzneţ. Iar după ce sonetul a trăit atâtea momente de glorie de-a lungul vremii, ai nevoie nu doar de îndrăzneală şi talent, ci şi de o intuiţie rară pentru a-l conecta la spiritul prezentului, fără să uiți de lirismul care nu trebuie să lipsească.Nota 7
Departe de mine gândul de a declanșa o... dispută, dragă Nicoleta. Îmi însușesc nota, citesc comentariul tău și merg mai departe.
Mulțumesc.