Ce monument e în poza de mai jos?
Ieri am prezentat Biserica romano catolică din localitatea Șandra - TIMIȘ.
Biserica romano-catolică din localitatea Șandra, județul Timiș este cea mai veche și mai înaltă clădire a localității, care domină maiestuos împrejurimile. Chiar din centru satului biserica se înalță spre cer prin cu două turnuri baroce. Biserica s-a ridicat in anul 1833, imprejurul unei cruci infipte in pamant in locul in care, mai apoi, in constructia deja ridicata va sclipi discret, mai bine de 180 de ani, luminita, numita ”Lampa vesnica”, din fata altarului. Sfintirea bisericii a avut loc in 1836, fiind dedicata Sfantului Papa Martir Alexandru, sarbatorit anual la data de 3 mai, zi in care de drept este Hramul bisericii.Ridicarea bisericii are stransa legatura cu nasterea localitatii Sandra. In data de 1 ianuarie 1833, episcopul Alexander Alagovici, de la Episcopia Zagreb, accepta rugamintile mai multor oameni nevoiasi catolici de origine germana din satele vecine Pakat-ului, pasunea pe care azi este Sandra, care nu aveau un loc de casa, si le permite intemeierea unei asezari. Aceasta primeste numele de Alexandria, in germana Alexanderhausen, in maghiara Sandorhaza iar in romana Sandra. Stema episcopului Alexander Alagovici se poate vedea, pana in ziua de azi, pe fatada bisericii, intre cele doua turnuri, sub forma unei palarii episcopale cu franjuri peste insemnele sale. La cei 180 de ani ai sai, Biserica Catolica Sandra sta inca in picioare, solemnă si venerabila ca o regina, dar este bolnava si trista pe dinauntru. In ultimii 70 de ani, peste comunitatea locala, aproape toata germana, a trecut tavalugul razboiului, al deportarilor de cinci ani in Rusia si alti cinci in Baragan,confiscarea pamantului si caselor, colectivizarea, persecutarea credinciosilor de regimul comunist, in special a catolicilor, fuga treptata din tara si apoi emigrarea aproape totala au redus la minimum numarul credinciosilor. Cei care au ramas nu au avut puterea de a ingriji lacasul. Din tavan ploua in multe locuri, lemnaria acoperisului e slabita, zidurile sunt pline de igrasie. Compania de drumuri a realizat arcul de 100 de metri de sosea in jurul bisericii, dar inclinarea acestuia dirijeaza apa, in lipsa unui sant colector, spre fundatia bisericii. Urmarea este ca apa iese printre lespezi. Sandra nu poate fi imaginata fara biserica aceasta, care reprezinta emblema localitatii. Soarta bisericii este in atentia autoritatilor locale. Într-adevar, biserica se degradeaza din multe, multe motive. Nu putem fi indiferenti la aceasta, deoarece pentru Sandra, biserica este un simbol. Insa este nevoie de foarte multi bani pentru reabilitare, bani pe care bugetul local nu ii are. În strategia de dezvoltare a comunei s-a prevazut realizarea unui proiect transfrontalier prin care sa fie accesata suma de 150000 de euro, din fonduri europene si care vor fi alocati renovarii bisericii.
***
Șandra este o comună din județul Timiș, care include și satul Uihei, fiind situată în vestul județului la 32 kilometri de Timișoara. Comuna este traversată de drumul național DN6 (Timișoara – Cenad) și calea ferată pe aceiași relație, având gară proprie. În 1893 din anul 2011 comuna număra 2882 locuitori, în creștere satul primește drept să țină un tîrg săptămînal. În 1929 se inființează brigada voluntară de pompieri. În 1933 se inaugurează in centrul satului monumentul eroilor din primul război mondial. La recensământul față de recensământul anterior (anul 2002 – 2782 locuitori) dintre care: români – 94,69% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei timișene Șandra, astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 85,18%, romano catolici – 1,11%, penticostali – 9,22% și restul – nedeclarată sau altă religie.
-->
Răspunsuri
ora 11.10 - 4 raspunsuri
Catedrala ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului” – prima biserică ortodoxă construită în Satu Mare după Marea Unire
Până la realizarea Marii Uniri în orașul Satu Mare nu a existat nicio biserică ortodoxă, necesitatea construirii unui lăcaș de cult fiind justificată şi de creşterea numărului credincioşilor ortodocşii, care nu mai încăpeau la slujbele religioase ce se oficiau în mica capelă mutată în clădirea Inspectoratului CFR Satu Mare. Această capelă era înzestrată sumar, era pictată în stil ortodox de către pictorul Petre Troteanu, și avea circa 2000 de credincioși (salariați ai statului, ofițeri, subofițeri, medici, polițiști, magistrați). Cu trecerea timpului capela a devenit neîncăpătoare, numărul credincioşilor ortodocşi a crescut, aceștia dorindu-și o ”biserică impunătoare, încăpătoare și demnă de credința ortodoxă strămoșească, mai ales în aceste laturi mărginașe ale scumpei noastre Patrii, copleșită de străini și înstrăinați”.
Reprezentanţii Comunităţii Ortodoxe Satu Mare încep demersurile necesare pentru începerea lucrărilor de construcţie încă din anul 1922, protopopul Meletie Răutu făcând numeroase eforturi între anii 1932-1937 pentru construirea bisericii. Odată cu alegerea ca protopop de Satu Mare al PC Ioan Rujdea, se intensifică pregătirile pentru începerea lucrărilor de construcție, iar pe 6 august a fost pusă temelia Catedralei Ortodoxe cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Piatra de temelie a fost sfințită la 26 octombrie 1937, de ziua Sf. Dimitrie, clădirea bisericii fiind construită într-un ritm rapid între anii 1937 și 1938.
Clădirea a fost construită într-un ritm rapid, între anii 1937 – 1938, după planurile şi sub supravegherea arhitectului G.P. Liteanu (cel care a construit și clădirea fostei Prefecturi, azi Muzeul Județean Satu Mare, precum și Catedrala greco-catolică ”Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” din Satu Mare, conform proiectului realizat de arhitectul Victor Smigelschi), edificiul îmbinând armonios stilul bizantin cu elemente tradiţionale. Biserica este construită din cărămidă, având un plan triconc, cu dimensiunile de: L=34,50 m, l=24,50 m şi h=55 m.
Faţada, „un portal monumental”, are un pridvor deschis, sub o terasă sprijinită pe 6 stâlpi cu capiteluri. Naosul Catedralei alcătuieşte – prin cele două braţe laterale – o cruce, având spre răsărit Sfântul Altar, fiind acoperit cu o cupolă centrală susţinută de patru stâlpi de mari dimensiuni, cu o înălţime de 55 de metri de la fundaţie. Absida altarului este semicirculară decroşată, cu proscomidie şi diaconicon.
Cafasul de la intrare, precum şi balcoanele laterale, se sprijină pe doisprezece stâlpi cu capiteluri. Sub cornişă există o serie de ocniţe (nişe) în care au fost aşezate icoane lucrate în mozaic, ce-i reprezintă pe marii Sfinţi ai Bisericii. Pardoseala este construită din plăci de mozaic (20 cm/20 cm), încadrate în chenare.
Catedrala imită biserica voievodală de la Mănăstirea „Curtea de Argeş”, prin cupole şi prin brâul care îi înconjoară zidul. De fapt, se poate afirma că biserica „îmbină armonios stilul bizantin cu elementele arhitecturii tradiționale românești”. În exterior clădirea este încinsă cu un brâu median, în forma funiei împletie, respectând tradiţia brâielor specifice arhitecturii bisericilor din lemn, funia împletită sau „funia vieţii” simbolizând aspiraţia omului către transcendent, către Divinitate.
În cele 4 colţuri a fost înălţat câte un turn, iar în turnurile din faţă au fost aşezate clopotele. Pe latura vestică, în partea stângă, este amplasat turnul clopotniţă, adăpostind două clopote, dintre care cel mare a fost turnat din bronz, la Arad, în anul 1939, cântărind 1653 de kg, reprezentând și “o dorinţă împlinită a femeilor ortodoxe din Satu Mare, care l-au cumpărat şi au voit să fie cel mai mare clopot de la bisericile din oraş”. Clopotul mic, ce a fost utilizat și la fosta capelă ortodoxă din clădirea Inspectoratului CFR, a fost donat bisericii din Micula în anul 1949, deoarece sunetul său ”nu era în armonie cu cel al clopotului mare”.
Şarpanta este în formă de calotă, fiind acoperită cu tablă de cupru, la fel ca și turlele încununate cu cinci cruci din fier, ancorate cu mai multe lanțuri decorative.
Catedrala ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului” - Satu Mare (1937-38)
În august 2020 Episcopul Iustin şi Arhiereul vicar Timotei Sătmăreanul au resfițit exteriorul şi pictura catedralei în urma unui amplu proces de restaurare, finanțat în mare parte din fonduri nerambursabile. Cu acest prilej, lăcaşul de cult a primit şi cel de-al doilea hram: Sfinţii Martiri Brâncoveni. Episcopul Iustin a afirmat că această catedrală „a fost construită de Armata României în 1938, împreună cu membrii comunităţii româneşti din Satu Mare”. „Catedrala este pentru români, alături de celelalte biserici ortodoxe, inima municipiului Satu Mare”, a adăugat ierarhul.
Catedrala Ortodoxă Adormiriea Maicii Domnului - Satu Mare, 1937-1938
Satu Mare - Catedrala Ortodoxă a Adormirii Maicii Domnului
Construirea primei „catedrale” ortodoxe din Satu Mare a avut loc în slujba Arhiepiscopului Ioan Ruşdea între anii 1937 şi 1938. Planurile au fost realizate de arhitectul bucurestean GP Liteanu, care a combinat armonios stilul bizantin cu elemente de arhitectura traditionala romaneasca. Acoperișul terasat al foaierului deschis din fața fațadei principale se sprijină pe șase coloane proiectate artistic. Domul care încoronează naosul este susținut de patru coloane uriașe (55 m de la bază). Sanctuarul său este semicircular, unit lateral printr-o proteză și un diacon.
Primul clopot al bisericii a fost amplasat în turn în anul 1939 și cântărește 1653 kg. Pictura interioara a fost realizata in 1954 de Eugen si Eremia Profeta cu tempera. Catapeteasma urmează cu fidelitate canoanele bizantine, care sunt evidențiate prin sculpturi ornamentale din pin și tei, iar imaginile sale de bază sunt piese de valoare artistică realizate cu mare măiestrie.
Clădirea este monument național.
Catedrala Adormirea Maicii Domnului (Biserica Ortodoxă Adormirea Maicii Domnului) este o clădire religioasă ortodoxă română din Satu Mare, România. Situată pe bulevardul Dr. Vasile Lucaciu, a fost construită inițial după planurile arhitectului român Gheorghe Liteanu, care a fost inspirat de Catedrala Curtea de Argeș. Catedrala are o lungime de 34,5 metri, o lățime de 24,5 metri și o înălțime de 55 de metri. Ca sediu al unui protopop și nu al unui episcop, este o biserică și nu din punct de vedere tehnic o catedrală, dar este denumită în mod obișnuit ca atare.
Piatra de temelie a fost pusă în octombrie 1937, iar acoperișul a fost terminat până la sfârșitul anului 1938. Prima liturghie a avut loc în iulie 1940.