Ce monumente e în poza de mai jos?
Ieri am prezentat fosta Bancă a orașului Chișinău - REP. MOLDOVA, cunoscută și sub alte denumiri: Banca Urbană, Banca Clerului, Sala cu orgă, astăzi un Centru Cultural pentru susținerea unor concerte de cameră. Îi multumesc lui Watson pentru prezentarea făcută, este foarte la obiect.
Banca Publică Urbană (Sala cu Orgă din Chișinău)
- Clădirea actuală a Sălii cu Orgă, la început a fost Banca Clerului Bisericii Ortodoxe a Basarabiei, apoi Banca orașului Chișinău.
- Citiți prezentarea monumentului, postată de către Ivan Watson!
Răspunsuri
ORA 10.03 - 4 RĂSPUNSURI
Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ.
Teatrul Tineretului -Neamț, județul Neamț.
TEATRUL TINERETULUI - Piatra Neamţ
Clădirea în care Teatrul își desfășoară activitatea de 60 de ani a fost construită între anii 1929 – 1947, după planurile de construcție ale arhitectului Roger Bolomey din București, antreprenorul lucrării fiind Carol Zane. A început să funcționeze ca teatru abia din anul 1959, dat fiind faptul că, până la acel moment, a fost închiriată, prin licitație, fie unor persoane fizice, fie unora juridice, fiind cunoscută în epocă și cu funcționalitatea de cinematograf sau cu cea de “club muncitoresc”. La sfârșitul anilor ’50, clădirea este readusă, în sfârșit, la funcționalitatea pentru care fusese proiectată: aceea de teatru.
Din cheltuielile totale de construcție, peste 50 % au fost bani publici asigurați de Primăria orașului, la care s-au adăugat fonduri de la Prefectură, Ministerul Culturii Naționale, partide politice, Rezidentul Regal al Ținutului Prut, diverse societăți particulare. Comitetul de construcție a Teatrului a fost prezidat de G. V. Măcărăscu, membrii fiind V. A. Grigoriu, G. V. Mareș, prof. A. Rotundu, I. Radu și C. Bogdan. Ctitorul acestei construcții, G. V. Măcărescu, animator al vieții cultural-artistice din oraș, magistrat și important om politic, deputat de Neamț în Parlamentul României timp de 16 ani, a fost cel care a muncit ani de zile pentru obținerea terenului, pentru constituirea Comitetului de inițiativă în vederea construirii teatrului (1929), pentru proiectarea și luarea în antrepriză a lucrărilor (1930), pentru asigurarea fondurilor și urmărirea executării lucrărilor, fază cu fază, pentru dotarea edificiului cu toate cele necesare: calorifere, instalații de scenă, cabine pentru creatori, mobilier adecvat pentru sala de spectacole, foaiere și celelalte spații. Nu a mai apucat să își vadă visul devenind realitate: la fel ca și ceilalți membri ai Comitetului, care au fost arestați, deportați sau cu domiciliu forțat, Măcărăscu a fost și el o victimă a noului regim “democratic”. Moare în 1953, înainte de a fi judecat, în Penitenciarul Ocnele Mari, în județul Vâlcea. G. V. Măcărăscu lasă în urmă un spațiu cultural pentru comunitatea nemțeană, pentru generații întregi de artiști și spectatori și o moștenire simbolică de asumat pentru viitorii politicieni ai orașului.
Activitatea teatrală profesionistă debutează în Piatra Neamț în anul 1958 pe scena Sălii Roxy, construită în 1870 de Petrache Liciu – Caia chiar în mijlocul orașului, în spațiul dintre actuala clădire a Teatrului și Hotelul “Ceahlăul”. Secția Piatra – Neamț a funcționat public între octombrie 1958 și iunie 1961, făcând parte, din august 1958, din organigrama Teatrului băcăuan, fără să aibă personalitate juridică, fără director, regizor sau secretar literar. Actorul Paul Varduca a fost primul șef al Secției, având atribuții administrative. În cele trei stagiuni ale Secției, au fost prezentate publicului pietrean un număr de 20 de premiere, dintre care trei au fost produse de Studioul “Casandra” al Institutului de Teatru București. Spectacolul inaugural din data de 3 octombrie 1958 a fost una dintre producțiile preluate de la Institut, astfel încât momentul de debut al acestei instituții va rămâne mereu asociat cu numele celebrului regizor și pedagog David Esrig, care avea atunci doar 23 de ani. Vicleniile lui Scapino, în regia tânărului Esrig, îi avea în distribuție pe la fel de tinerii absolvenți de actorie Leopoldina Bălănuță, Florin Piersic, Radu Voicescu, George Motoi, Cosma Brașoveanu etc.
În anul 1959, Ion Coman, ctitorul Teatrului Tineretului ca instituție, se transferă de la Teatrul Regiunii București la Piatra Neamț, ca șef al Secției create de el în acest oraș și insistă ca această secție să devină un teatru de sine stătător.
Prin Hotărârea nr. 357 din 8 iunie 1961 a Consiliului de Miniștri “Secția de teatru din Piatra Neamț devine independentă, cu denumirea de Teatrul de Stat din Piatra Neamț.”
În luna martie a anului 1967, Teatrul din Piatra Neamț a participat la Festivalul de Teatru pentru Tineret și copii de la Nürnberg și la Săptămâna Internațională a Teatrelor pentru Copii și Tineret de la München. Una dintre scenele germane pe care urma să fie prezentat spectacolul regizat de Ion Cojar, AFARĂ-I VOPSIT GARDU’, ÎNĂUNTRU-I LEOPARDU’, se numea Teatrul Tineretului (Das Theater der Jugend).
Cu ocazia acestui turneu și inspirat de teatrul-gazdă german, directorul Ion Coman, personalitate consacrată în mitologia breslei teatrale românești, a solicitat forurilor locale schimbarea titulaturii instituției din Teatrul de Stat Piatra Neamț în Teatrul Tineretului. Pe toate tipăriturile pentru deplasarea în R.F.G, Teatrul din Piatra Neamț apare ca Das Theater der Jugend Piatra Neamtz – Rumänien, chiar dacă formalitățile de schimbare a titulaturii se vor încheia după data desfășurării turneului. Conform Deciziei nr. 570 din 27 mai 1967 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Regiunii Bacău: “Se atribuie Teatrului de stat Piatra Neamț denumirea de Teatrul Tineretului.”
Această scurtă prezentare a începuturilor a fost scrisă având ca surse de documentare arhiva TT, precum și volumul Teatrul Tineretului, Între Dragonul și Piațeta (editura Asachi, 2010 Piatra Neamț), lucrare realizată de către domnul Gheorghe Bunghez, în urma unei pasionate cercetări și a experienței personale.
Teatrul Tineretului este o importantă instituție culturală din Piatra Neamț, județul Neamț.