Ce monument e in poza de mai jos?
Ieri am prezentat Palatul de Justiție - BUZĂU
Palatul de Justiție, cunoscut ca și Tribunalul, din municipiul Buzău este o clădire masivă, cu statut de monument istoric, proprietate a Ministerului Justiţiei, ce este situat pe Bulevardul Nicolae Bălcescu, la nr. 8. Edificiul s-a construit între anii 1909 – 1912 după planurile arhitectului Petre Antonescu (1873 – 1965, născut în municipiul Râmnicu-Sărat, județul Buzău), pe un teren cumpărat de Primărie de la C.Ruşaveţeanu, contra sumei de 32500 lei de la timpul respectiv. În primul război mondial, clădirea Tribunalului devine sediu al Comandamentului militar al armatei germane, iar în cel de-al doilea război mondial devine sediul trupelor sovietice. Stilul arhitectural este cel neoromânesc matur. Dar ce înseamnă neoromânescul? Ei bine, stilul este format dintr-un amestec interesant de elemente răsăritene bizantine, motive arhitecturale țărănești locale, modele de artă otomană şi chiar teme de renaștere italiană târzie. Două elemente specifice sunt turnul de culă, adică de fortificație (casele boierești erau fortificate în trecut) și ferestrele în arcadă - cele trei rânduri de uși și ferestre simbolizează Sf. Treime. De asemenea, fântâna din curtea tribunalului aparține aceluiași stil arhitectural, stil care înglobează un simbolism tradițional românesc. Astăzi, o casa în stilul neoromânesc constituie un bun imobiliar valoros. Afectată de cutremure şi trecerea timpului, clădirea a suportat un proces de consolidare a structurii de rezistenţă și refacere a frescelor originale, reuşindu-se o adevarată operă de artă. În judeţul Buzău se consemnează înfiinţarea unei judecătorii pe data de 15.08.1831, cu atribuţii de cercetare de primă instanţă. În anul 1853 a primit titulatura de Tribunalul Judeţului Buzău şi a funcţionat cu o singură secţie până în anul 1911, când îşi extinde activitatea cu secţia a doua. Până în anul 1912, tribunalul din Buzău şi-a desfăşurat activităţile specifice într-un imobil de pe strada Ghiţă Dascălescu (în prezent Libertăţii, colţ cu Plevnei).
Tribunalul Buzău judecă procese privind raporturile juridice civile, comerciale, de muncă, de familie, administrative și penale, în conformitate cu prevederile Codului de Procedură Civilă, Codul de Procedură Penală, precum și de legi speciale. În conformitate cu prevederile Legii privind organizarea judiciară nr. 304/2004 și ale regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, Tribunalul Buzău are 3 secții, și anume: secția civilă, secția comercială și de contencios-administrativ și secția penală.
-->
Răspunsuri
ora 12.09 - 1 raspuns
Colegiul Național "Andrei Mureșanu" Dej este o personalitate istorică a Învățământului de la confluența celor două Someșuri și a apărut ca o necesitate de educație pentru tinerii din această zonă la sfârșitul secolului al XIX-lea, respectiv 1897. De atunci și până În prezent aici și-a desăvârșit studiile zeci de mii de elevi, majoritatea urmând studiile universitare, mulți ajungând personalități ale științei și culturii românești, alții afirmându-se În universități din țară și străinatate. Colectivul didactic al școlii noastre este alcătuit din profesori foarte bine pregătiți, mulți fiind elevi ai acestei instituții, formându-se În cariera sub Îndrumarea celor cu experiența bogată, fapt ce se regăsește În rezultatele elevilor la admiterea din facultăți și olimpiadele școlare.
În primul deceniu al secolului XIX, populaţia din Dej şi din împrejurimi a întreprins demersuri insistente pentru transformarea gimnaziului inferior existent, în liceu. Cerințele vremii şi nevoile unui centru de județ, cum era Dejul atunci, impuneau din ce în ce mai mult acest lucru. În 1891-1892 acțiunile consiliului orășenesc și ale populației se intensifică, astfel, la 19 septembrie 1892, sunt lansate afişe care cheamă populaţia oraşului la o adunare populară cu acest scop.
Prin hotărârea adunării, la 2 octombrie se înaintează Ministerului Învățământului și Cultelor un memorandum cuprinzând o motivație amănunțită a necesității înființării liceului. Ministerul dă însă un răspuns evaziv. Cinci ani mai târziu, după ce orașul se angajează să construiască o clădire, iar județul să asigure materialul didactic necesar, Ministerul Învățământului și Cultelor hotărăşte încetarea activității gimnaziului existent și deschiderea cursurilor primei clase de învățământ liceal, la 9 septembrie 1897, în vechea clădire a gimnaziului, fosta reședință a principelui Gheorghe Rakoczi al II-lea.
La 17 mai 1899 încep lucrările la nouă clădire, piatră de temelie fiind așezată la 1 iunie 1899. Clădirea a fost proiectată de arhitectul Baumgarten Alexandru, din Budapesta, și executată de anteprenorii Ioan Jichisan și George Siulean.
La 31 octombrie 1900 clădirea a fost terminată și predată liceului, care o ocupă imediat. În anul școlar 1904-1905 liceul era complet, cu 8 clase, iar în iunie 1905 a dat prima generație de absolvenți.
Până în 1919 liceul a avut aproape 500 de absolvenți români dintre care 84 români. Anuarul liceului pe 1938-1939 consemnează următorul fapt interesant : "... absolvenții români au fost întotdeauna dintre cei mai bine notați în școală. Această își are explicația în faptul că elevii români știind de asuprirea străină și-au dat silința la învățătură mai mult decât ceilalți elevi, verificând principiul că numai elementele de valoare se pot valida în viață, și cu atât mai mult într-o țară în care erau considerari străini."
După Unirea din 1918 liceul a fost naționalizat, devenind liceu românesc. Profesorul Victor Motogna este numit la 5 iulie 1919, de către Consiliul Dirigent, director al liceului și însărcinat cu organizarea învățământului liceal românesc la Dej. El ia în primire clădirea, întregul inventar și începe înscrierile pentru anul școlar 1919-1920. în cele 8 clase ale liceului s-au înscris 282 de elevi ordinari și 43 de elevi particulari.
Cursurile s-au deschis la 9 octombrie, cu 11 profesori. De la 1 ianuarie 1920 li se adaugă profesorul de franceză Henri Michel, din Misiunea Franceză. Greutățile începuturilor au fost multe. Din cei 11 profesori cu care s-a început activitatea, 7 erau în curs de calificare. Manualele lipseau aproape complet. Dacă la științele naturii existau o colecție extrem de bogată (una dintre cele mai mari pe care le-au avut liceele ungurești din Ardeal : un mare ierbar, colecție de minerale, animale împăiate), la alte discipline lucrurile nu stăteau chiar așa de bine.
La fizică existau în general materiale, însă la chimie nu existau cele necesare. Au trebuit completate și colecțiile existente la geografie și istorie. în biblioteca, destul de bogată de altfel, a liceului unguresc nu se află nici o carte românească. După Unire s-au primit cărți de la Academie, de la Casă Școalelor, de la profesorul Iorga precum și din donații (cum ar fi cea a magistratului Ilarian Monastireanu).
Se vede clar că, în aceste condiții, Victor Motogna și colaboratorii săi au realizat, practic, un nou început. Prefectul județului, dr. Teodor Mihali, împreună cu alți fruntași din Dej, au asigurat, încă din septembrie 1919, un cămin pentru elevii veniți de la țară. în 1924 s-a cumpărat Palatul Voith cu suma de 2.500.000 lei, realizată cu sprijinul subprefectului de atunci, dr. G. Sorban, a comitetului școlar și a ministerului. în 1930 internatul se mută în noul local.
Trecerea de la programa de tranziție adoptată de Consiliul Dirigent pentru liceele din Ardeal, la programa liceului modern s-a făcut treptat. în anul școlar 1923-1924 a început să funcționeze cu programa secției moderne din vechiul regat. în anul școlar 1928-1929, când se pune în aplicare o nouă lege a învățământului, cu o nouă programa analitică apar schimbări: liceul este redus la 7 clase și va funcționa așa până în anul scoalar 1933-1934, când se revine la programa liceului cu 8 clase. Liceul a funcționat de la început cu două secții : științifică și literară.
În perioada 1928-1930, în localul liceului a funcționat și o școală superioară de comerț, avându-l că director pe Dumitru Tiganetea. Până în 1939 au absolvit cursurile liceului, cu diplomă de bacalaureat, 500 de elevi. în perioada 1940-1944, în timpul ocupației maghiare (urmare a Dictatului de la Viena) liceul devine din nou maghiar.
După 1944 a fost, pe rând, liceu de băieți, liceu mixt, școală medie. în 1969 și-a recâștigat numele de "Andrei Mureșanu", iar în ianuarie 1970 a fost dezvelit bustul poetului revoluționar, patron al liceului, opera a sculptorului clujean Arthur Vetro.
În 1969, pe lângă Liceul "Andrei Mureșanu" s-a înființat o școală sportivă, care avea că scop principal găsirea, selecționarea și pregătirea unor elemenete capabile să facă față rigorilor sportului de performanță. Între anii 1977 și 1989 a funcționat că liceu industrial. În prezent este un liceu teoretic care are clase de informatică, matematică-fizică, fizică-chimie, chimie-biologie și filologie.
În fiecare an de studiu există o clasa cu limba de predare maghiară (cu profilul ştiinţe ale naturii). Din anul școlar 1992-1993 sunt și clase gimnaziale cu predare intensivă a limbilor engleză și franceză.
Liceul are 31 săli de clasa, 8 laboratoare, o biblioteca având peste 40.000 de volume și un fond documentar important, un muzeu de științe naturale, sala de educație fizică, teren de sport, un internat, cantină.
Din anul 1997 Liceul "Andrei Mureșanu" primește titlul de Colegiu Național, că o recunoaștere a meritelor pe care le-a avut în propășirea culturii române pe parcursul unui secol de existența.
În anul 2014 a fost finalizat un proiect de mare anvergură, cu sprijinul fondurilor comunitare, prin care a fost finalizat noul corp de clădire, oferind astfel condiții deosebite pentru elevii și profesorii școlii.