Fundamental în mâncărurile ușor de pregătit și una din cele mai iubite gustări din lume, nu este de mirare că sandviciul are o zi specială rezervată sărbătorii sale!
Această celebrare neoficială de pe 3 noiembrie comemorează, totodată, ziua de naștere a lui John Montagu, cel de-al patrulea viconte de Sandwich.
Potrivit legendei, versiunea modernă a sandviciului își are originea în obiceiul lui Montagu de a se hrăni cu carne pusă între două felii de pâine pentru a nu pierde timpul cu masa folosind furculița sau a se murdări pe mâini cu grăsime în timp ce juca cărți, o pasiune de-a sa de nestăvilit.
Inspirați de această metodă de a se pune burta la cale, oamenii au început odată cu timpul să-și comande mâncarea de un astfel de tip spunând "La fel ca și Sandwich", în cele din urmă ajungând să zică, pur și simplu, "sandwich"(sandvici).
Poți, așadar, marca ziua de 3 noiembrie preparându-ți un sandvici pe cinste, unul în care să incluzi ingredientele care-ți plac cel mai mult!
Istoric
Unul dintre cele mai populare, rapide şi simple preparate, sandvişul are origini nobile. Un lord împătimit de jocurile de noroc şi-a legat numele de celebra gustare.
Un preparat pe care îl mâncăm aproape zilnic, banalul sandviş, are o istorie interesantă, din care nu lipseşte un „botez“ atipic.
Sandvişul desemnează, de obicei, un fel de mâncare format din două sau mai multe felii de pâine între care sunt puse diferite ingrediente (carne, brânză, legume, sosuri, condimente) sau o felie de pâine pe care sunt puse diverse toppinguri, aşa-numitul sandviş deschis. Este un preparat foarte popular la şcoală, la serviciu, la picnic şi, deseori, ţine loc de prânz. În preparăm acasă, dar îl găsim şi în meniurile restaurantelor stradale, dar nu numai.
Sandvişul nu este nici pe departe, aşa cum s-ar putea crede, o invenţie a lumii moderne, iar sursele istorice consemnează existenţa acestui tip de mâncare chiar din secolul I e.n. Există relatări potrivit cărora un rabin îşi prepara, în post, un amestec de nuci fărâmiţate, felii de măr, condimente şi ierburi, puse între două lipii. De asemenea, în Evul Mediu, pentru a mânca mai uşor şi rapid carnea, fără a utiliza tacâmurile, oamenii tăiau bucăţi pe care le aşezau pe felii de pâine.
„La fel ca Sandwich!“
Consacrarea cu numele de sandviş vine, însă, în secolul al XVIII-lea, prin analogie cu John Montagu al 4-lea, Lord de Sandwich (1718-1792). Politician şi explorator britanic, „prim lord al Amiralităţii”, aceasta a rămas în istorie nu neapărat prin meritele sale militare şi administrative, ci prin asocierea cu banalul sandviş.
John Montagu 4th Earl of Sandwich (portret datat 1783), inventatorul sandvişului FOTO English Wikipedia
Circumstanţele exacte în care lordul a dat numele acestui fel de mâncare sunt încă controversate, însă o carte de călătorii a lui Pierre-Jean Grosley a dus la conturarea mitului potrivit căruia lordul Sandwich era un jucător de cărţi înrăit, care obişnuia să ia masa în timpul orelor îndelungate petrecute la masa de joc. Acesta ar fi cerut la un moment dat servitorilor să-i pună felii de carne între două felii de pâine pentru a nu mai fi nevoit să părăsească jocul de cărţi. În logica acestui mit, partenerii de joc ai lordului ar fi cerut şi ei de mâncare „la fel ca Sandwich!“, ceea ce a dus, în timp, la transformarea numelui propriu al lordului cartofor în substantiv comun.
O variantă mai sobră a acestui mit vine din partea biografului Lordului Sandwich, N.A.M. Rodger, care a sugerat că preocupările militare, navale şi artistice ale lordului au făcut ca sandvişul să fie „inventat“ la biroul de lucru al amiralului.
Alte surse creditează ca inventatori ai sandvişului pe bucătarii de la London’s Beef Steak Club, un club celebru al vremii.
Oricum, prima referinţă concretă la sandviş ca fel de mâncare apare în 1762, într-o carte a istoricului Edward Gibbon, care spune că a cinat la un club de gentlemani din Londra, iar în meniu existau mai multe tipuri de sandvişuri.
Sandvişul a dus la apariţia pâinii feliate
Faptul că se prepara atât de uşor, că putea fi transportat şi consumat oriunde a dus la o popularitate explozivă a sandvişului.
După ce englezoaica Elizabeth Leslie publică în America o carte de bucate, în care apare şi reţeta de sandviş cu şuncă, felul de mâncare devine extrem de popular. Acesta face ca, la 1900, să apară şi pâinea deja feliată, pentru ca sandvişurile să fie şi mai uşor de preparat.
Mâncarea devine felul comun pentru pachetul de şcoală al copiilor, dar şi în cluburi şi săli de jocuri de noroc. În Al Doilea Război Mondial, soldaţii americani au început să facă sandvişuri din pâine, unt de arahide şi jeleu, ingrediente aflate în raţiilor lor. La întoarcerea de pe front, aceştia au popularizat mâncarea şi în familii, iar acest tip de sandviş este, şi astăzi, preferat în America.
Conceptul de sandviş a evoluat, în timp, de la foarte simplu – practic poate fi realizat cu orice fel de ingrediente, inclusiv rămăşiţe de mâncare, şi până la elaborat – sofisticat, iar aproape fiecare cultură are propria versiune de sandviş.
În limba română, cuvântul sandviş a pătruns sub denumirea englezească de „sandwich“.
-->
Răspunsuri
Felicitări! Măvoi juca și eu cu cuvântul....
Cadou:
https://nituconstantin.wordpress.com/2020/10/31/jocuri-de-cuvinte-n...
... şi câteva "recorduri"...
-
1
-
2
de 2 Următor →