01. (poezie, cybersonet)
~ ciclul Calendar ~
trialog – romanțe de dragoste în dialog
tandru visător (cybersonet CCCXXIII)
aproape de șoapte
[el]
în amiaza blândă martie ne mângâie
și mugurii se deschid cu șoapte moi
te caut în frunze te chem printre ploi
și dorul meu ca vântul încet ne pâlpâie
[ea]
eu vin la tine în pasul meu ușor vioi
cu buze moi ce caută ale tale brâie
sub soare cald se-mpletesc și se-lâlâie
trupurile noastre într-un joc visător în doi
[el]
martie ne leagă cu fir de lumină
și fiecare clipă pare mai buiacă
căci dorul tău e mugur ce se desface
[ea]
în brațele tale inima-mi se alină
și tot ce-n martie renaște se-mbracă
în iubirea noastră ce nimic nu-i tace
abba-baab-cde-cde
©Ioan Muntean, 2025
Comentarii
Un sonet diafan ca o adiere de martie, în care dorul și renașterea se-mpletesc în șoapte moi. Versurile curg ca o mângâiere luminoasă, unde iubirea devine anotimpul însuși. O poezie ca o promisiune — delicată, caldă, eternă.
Mulţumesc mult! Sper că odată, cândva să scriu şi un sonet cu "o adiere dansantă" - am un coleg care scrie poezii-tango, eu va trebui să-mi aleg alt dans dedicat.
Aștept cu nerăbdare. Am să vi-l public în DansmAnia, revista pe care o dețin de altfel! :)