Cuibărită printre brazii de la marginea șoselei, înserarea dornică să-și etaleze haina nouă de culoarea cafelei, iese la o plimbare însoțită de doi vlăjgani care achiziționaseră toată ziua praf de adrenalină și vor să experimenteze „colecta” percheziționând mașinile neplimbărețe de lângă așezarea umană din apropiere.
– Uite, mașina aia albastră îmi face cu ochiul.
– E prea rablă, Fane!
– Vrei să se-ncinte nisipul în parcare? Și de rulota aia pricăjită, ce zici, Boss?
– Hm...
Cei doi, născuți în zodia exclusivismului, experimentaseră deja codul penal rătăcind la câteva penitenciare. Se făleau cu rutina moștenită. Libertatea are pentru ei alte conotații decât cea din dicționar. Pierduți pe cărările existențiale și plimbându-și foamea de bani, au poposit lângă motelul Vera. În parcarea acestuia, rătăcite în proaspăta noapte, mașinile turiștilor ar vrea să escaladeze muntele, dar cărările abrupte și lipsa cheilor din contact le determină să-și amâne aventura nocturnă până a doua zi, când soarele va avea înălțimea de un metru.Terasa punctului turistic, ușor, ușor se golește și nu neapărat din cauza semnalelor antidemocratice date de o presupusă furtună, ci chiar din pricina nopții care nerăbdătoare și ultramodernistă își expune plimbăreață libidinozitatea pe scoarța copacilor tineri.
– Eu voi dormi în rulotă, afirmă Ema. În camera lor împuțită sunt țânțari și pe deasupra ăla micu plânge noaptea. Mă enervează!
– Sensibilo! Te conduc.
– Dar tată, rulota e aproape.
De fapt Ema va împli paisprezece ani de abia la iarnă, însă privită într-o lumină reflectorizantă părea de șaisprezece. Dorința ei de a dormi în rulotă se poate traduce în necesitatea de a trage câteva fumuri fără să fie văzută de părinți. Țănțarii și Alex, fratele ei de trei anișori, erau o mască improvizată pentru a-și atinge scopul.
– Să închizi ușa cu cheia. Dacă se iscă vreo problemă, ne suni, spune calmă mama fetei, îndreptându-se spre motel, cu Alex în brațe.
Cei doi zdrahoni care pândeau parcarea n-o observaseră pe fată cum se furișase în rulotă. Rătăceau la marginea pădurii, așteptând ca ultimul fascicul de lumină din hotel să meargă la culcare. Agitați, bătătoreau pământul puțin umezit plimbându-și conglomeratul uman pe cărarea de sub brazi. În noapte, bronzul lor permanent se putea observa la fiecare aprindere de țigară. Dar, cine sta să le analizeze culoarea pielii? Poate dacă ar fi apărut vreo jivină sau o pasăre răpitoare...
– Acum, Fane! Simulăm o plimbare inițial, să fim siguri că planul nostru va da roade, și apoi... pe sistem – înhață și fugi. N-avem timp de rătăciri, de stângăcii sau bezele!
– Ok.
Și cei doi, alimentăndu-se câteva ore cu plictiseală, au ieșit la... culesul recoltei. Se apropie de mașina propusă spre achiziționare și încearcă s-o deschidă. Misiune nu prea grea, căci aveau antrenament.
– Fane, du-te bă și ia niște beri dintr-o ladă de pe terasă până pornesc eu rabla asta. Te apropii când vezi ușa din dreapta deschisă și auzi motorul pornit.
– Cum le știi nu pe toate, Boss. Chiar îmi era sete...
– Lasă vorba. Executarea!
Pe drumul pietruit și puțin înclinat, mașina rulează ca o bătrânică, acuși-acuși cedează. Găliganii proptiți bine pe scaunele din față, cu câte o bere în mână, savurează victoria.
– Vom merge la mare, frățică.
– Ei, aș... Și unde vom dormi?
– Privește! Și degetul mic de la mâna stângă a șoferului îi indică direcția spate.
– Cum ai putut singur?
– Rătăcindu-mi gândurile spre maiestuozitatea valurilor și fierbințeala nisipului care ne așteaptă pe o cărare însorită.
– Cafeaua-ți mai lipsește Boss, ca să-ți multiplici metaforele, că stofă de scriitor ai...
– Hai, bea acolo și taci! Muntele ăsta cu drumurile lui șerpuite amplifică fragilitatea situației. Aruncă din când în când câte-o privire în spate, n-aș vrea să se desprindă din cauza invariabilității carosabilului.
– Trebuie să ud iarba, nu suportă amânare...
– Ce nărăvașă mainuță ai. Spune-i să mai aștepte.
– Nu se poate, Boss! Vrei să fac o baltă în mașină?
Șontâc-șontâc, cei doi indivizi ajung pe o șosea județeană. Șoferul calcă accelerația și solicită încă o bere.
– Noaptea-și plimbă fusta-n vânt. Nu știi cum poate apărea un gabor, chiar mai repede decât furtuna...
– Bine-ți plimbi cuvintele pe cărările comunicării... Hai, fraiere, dă o bere!
– E ultima.
– Și? O împărțim.
Încintată de prafurile pe care le-a „degustat”, Ema a pătruns ca un buștean într-o lume a fanteziei. N-a simțit nici brusca desprindere a rulotei, nici nervoasa alunecare pe pietrișul drumului de munte. Norocul ei se pare că a fost dăruit de o căprioară apărută brus pe carosabil. Șoferul, chiar dacă mintea i se plimba prin aburii încâlciți cu aromă de hamei, pune o frână așa de bruscă încât simte el însuși în spate „atingerea” dolofanei agățată de vehiculul pe care se chinuie să-l mențină în linie dreaptă.
– Băi, mi-am dat cu dinții de bordul hârbului ăsta ruginit.
– Lasă asta, hai să debarasăm traficul. Căprioara asta cretină n-a vrut să stea la semafor...
Apropiindu-se de trupul inert al căprioarei, Fane, forțându-se să nu dea apă la șoareci, o prinde de picioare și-o trage pe iarba de lângă șosea. Șoferul, ocupat de aspectul exterior al mașinii, șterge urmele de sânge rezultate din impactul nedorit. În acest timp, Ema încearcă să se adune de pe podeaua rulotei, neînțelegând cum căzuse din pat. Poate că o plimbare nocturnă i-ar face bine, gândește fata, însă surprinsă de faptul că rulota e în mișcare renunță, căutându-și insistent telefonul. Precaută să dea ochii cu părinții, așa șifonată, își analizează chipul în oglindă și decide c-ar fi mai bine să doarmă. Un gând rătăcit nu-i dă pace: „Ce i-a determinat pe ai ei să plece în plină noapte de la motel și... spre vale, nicidecum spre vârful muntelui.” Efectul cocainei e mai puternic decât retorica ei amețită și-o repune la orizontală. Interogatoriile rătăcite în mintea ei revin dublate de soarele insistent. I se făcuse cald și nu mai suporta mirosul înecăcios din interior. Dorea să revină în mașină cu familia ei. Își reanalizează chipul în oglindă, ia telefonul și-și sună mama:
– Vreau și eu în față, cu voi. Nu mai suport căldura de aici!
– E-ma? Apucă să silabisească mama ei, în timp ce trage perdeaua de la fereastra camerei. Telefonul îi cade pe jos, în timp ce femeia se prăbușește inertă ca o plăcintă. Amfitrionul familiei se bărbierea, însă zgomotul ciudat îl determină să iasă din baie, cu spuma pe față. Descoperă corpul inert al soției sale. Ridică telefonul și-l pune la ureche:
– Alo?
– Tati, de ce nu-mi mai răspunde mama. Oprește, te rog!
– Ce să opresc?
– Cum ce? Mașina!
De abia acum, bărbatul înțelege situația delicată în care se află familia sa. Dă telefonul pe speaker și-o ia pe soție în brațe, așezând-o pe pat, lângă Alex, care făcuse ochi.
– Te voi suna imediat Ema. Și adună-te, nu noi suntem în mașină. Ai fost răpită!
– Shit...
Cu mâinile tremurânde, bărbatul sună la 112, explicând situația Emei. Ofițerul de serviciu îi solicită numărul de telefon al fetei.
În jumătate de oră, cei doi ticăloși își iau adio de la mult așteptata vacanță la mare. Bronz au, umbră vor avea, nisipul le va lipsi, însă valurile vieții îi va feri de căldura și îmbulzeala de pe plajă.
Notă de subsol:
numărul şi identitatea personajelor: 1. Ema 2. Boss 3. Fane 4. Tatăl fetei 5. Mama 6. Alex, frățiorul mai mic 7. Ofițerul de poliție 8. Căprioara
numărul de cuvinte din text: 1200
lista cuvintelor impuse în forma folosită în text:
soare: soarele, însorită, soarele |
căldură: cald, căldura, căldura |
cafea: cafelei, cafeaua |
rătăcire: rătăcind, rătăcite, rătăceau, rătăciri, rătăcindu-mi, rătăcit, rătăcite |
furtună: furtună, furtuna |
plimbări: plimbare, neplimbărețe, plimbându-și, plimbăreață, plimbându-și, plimbare, plimbă, plimbi, se plimba, plimbare |
noapte: noapte, nocturnă, nopții, noaptea, noapte, noaptea, nocturnă, noapte |
bronz: bronzul, bronz |
nisip: nisipul, nisipului, nisipul |
cărare: cărările, cărările, cărarea, cărare, cărările |
cuvintele de 15 litere: achiziționaseră, percheziționând, exclusivismului, experimentaseră, antidemocratice, ultramodernistă, libidinozitatea, reflectorizantă, maiestuozitatea – 9 (nouă).
procentajul cuvintelor unice: 53 %
-->
Răspunsuri
TOTAL NOTE: = 44,15
Un text ficţiune, poate să pară chiar imposibiul de trăit real, dar... în zilele noastre diferite substanţe halucinogene ce nu ne pot face şi trupului şi minţii.
Nota 8.
Ați vrut să spuneți că imaginarul „bate” realul. Folosirea drogurilor de unii tineri e posibilă, în schimb îmi asum greșeala de a înstrăina rulota fără prea multe explicații. Dau vina totuși pe ficțiune, căreia cred că i se permite acest lucru.
Sunt onorată de nota pe care mi-ați acordat-o.
Mi-a plăcut povestirea, dar mi se pare un pic absurdă, poate chiar trasă de păr... Se vede că e o ficţiune, chiar dacă are un sâmbure de realitate. Nota mea:
8
Poate dac-aș fi dezvoltat cum Boss și Fane au „achiziționat” rulota n-ar fi fost trasă de păr, dar așa... îmi asum și acest aspect.
Vă mulțumesc, domnule Johnny Em, pentru atenționare și pentru notă.
Interogariile sunt întrebărilor puse de judecător unei părți implicate într-un proces și a răspunsurilor date de aceasta, care contribuie la rezolvarea cazului.Lumină reflectorizantă folosită în semnașizarea rutieră.
Nu vreau să vă contrazic, doamnă Nicoleta, însă eu m-am referit la sensul figurat al cuvintelor invocate de dumneavoastră, Dumneavoastră ați menționat în comentariul precedent sensul propriu al celor două cuvinte.
Oricum, vă mulțumesc pentru atenționare și lectură. Aștept nota...
Superbă! Felicitări sincere! Îmi place mult că are dialog, cursivitate și un final binemeritat!
Nota mea e 10.
Vă mulțumesc, doamnă Gabriela.
Ei, o rulotă, un cort... cu puţin suspans... o poveste hazlie văzută din afară... Puţin credibilă dar, de ce nu, posibilă situaţie...
-
1
-
2
de 2 Următor →