Peste codrul singuratic, viscolește iarna,
Iese din coclauri, aleargă un porc mistreț,
Se apropie de el un cerb mare, semeț,
Uscături de sub zăpadă cu greu aduna.
Vine printre troiene în poiană un călăreț,
Într-un jgheab mare multă mâcare turna,
Animalele pe rând primea de la iar cina,
Știe pădurea foarte bine , este îndrăzneț.
Croiește cărarea după copitele unui cerb,
La margine de pădure sunt și câteva ciute,
Pădurarul mai taie pentru foc câteva lemne.
Pe foc câțiva știuleți mari de porum mai fieb,
După ce mânâncă sus pe munte o să caute,
Căprioara bătrână lasă pentru el multe semne.
-->
Răspunsuri
Dacă „animalele pe rând primea” aș putea-o pune pe seama grabei de a acumula cât mai multe poezioare, totuși alternanța între timpii verbelor e supărătoare lecturii. Nota este șase.
Au, au, au... tocmai ce vorbeam de însuşirea tehnici şi aici ne lovim de rimă... pentru că cerbul "se apropie" şi apoi "adună" Cred că cele 2 verbe trebuiau puse la acelaşi timp şi atunci da ar merge "se apropia" şi "aduna" care rimează cu iarna... O virgulă e rătăcită printre spaţi... Nota 8
.