Cu un chip luminos ies afară, zâmbesc soarelui, chipul este mai frumos. Este o nouă zi, am multe în minte, zâmbesc, totul este astăzi diferit.
- Bună dimineața! Vreau o înghețată de fructe!
- Am primit astăzi, este așa de gustoasă.
- De obicei pregătesc acasă, astăzi vreau să mă plimb.
Merg pe Bulevardul Cuza, lumina se joacă printre frunzele și crengile teilor. Zâmbesc azi, zâmbesc și mâine, zâmbesc atunci când deschid ușa la frizerie. Trebuie să mă tund puțin. Vin aici de mulți ani, este foarte pricepută.
- Ziua bună! Uite ce mult mi-a crescut părul cât am fost plecată.
- Da, trebuie să-l mai scurtez puțin.
- Ești puțin încruntată, ce s-a întâmplat? Nu lăsa timpul să treacă fără să zâmbești. Tristețea îți schimbă chipul, chiar îmbătrânești.
- Așa este, ce ai mai făcut?
Am plecat mai departe, merg și cumpăr de la un chioșc o revistă. Mă așez pe o bancă, citesc ceva despre hrana sănătoasă. Am uitat, merg să cumpăr o sticlă de apă. Un băiețel se joacă cu o mingie roșie, strigă, aleargă. Zâmbesc, îl întreb câți ani are.
- Am cinci ani, cum te cheamă pe tine?
- Nico, dar pe tine?
- Andrei, merg mâine la bazin să învăț să înot.
- Foarte bine!
Merg mai departe, pe bulevard, până la Dunăre. Îmi aduc aminte de ceva frumos, zâmbesc. Inima se bucură și ea, lumea din jur mi se pare mai bună. Zâmbesc trandafirul înflorit, dar și frunzelor desprinse din copac. Cea mai frumoasă zi de vacanță a fost la Costinești, dar și la Bran. Mi-am luat o pauză, merg pe străzile copilăriei mele, unele schimbate, altele mai păstrează ceva din acele vremi. Nu am fugit niciodată de soare, nu am fugit niciodată de fulgii de zăpadă. Mă opresc puțin într-o librărie, vin aici de mulți ani.
- Ce mai faceți fetelor?
- Bine, arăți foarte bine, unde ai prins acest bronz?
- Puțin la Costinești, am simțit nisipul cald, puțin la Bran, am rătăcit pe cărările umbrite de brazi.
- Noi am stat aici, a fost o căldură insuportabilă, urmată de ploaie.
- Am venit la voi pentru o carte. Am început să citim poezii, vreau să mergem mai departe. Văd aici o carte de matematică pentru clasa pregătitoare. O vreau.
Plătesc, nu înainte de a le dărui o amintire din călătoriile mele și un zâmbet. Parcă simt ceva în stomac, îmi este puțin foame. Voi merge la prietenul meu Ianis în Grădina Mare. Pregătește multe bunătăți. Merg să cumpăr niște aranjamente mici florale pentru el. Are nevoie, să coloreze puțin mesele.
- Nu te mai cunosc, te-ai colorat, ai stat mult la soare.
- Da, știi cât de mult îmi place. Ai grijă, supraalimentare, se vede pe trupul tău.
- Știu iau măsuri Îți pregătesc o cafea și ceva bun.
- Eu am adus ceva pentru tine, câteva aranjamente florale.
- Ce frumoase sunt, mulțumesc. Trebuie să fac o nouă reaprovizionare, nu iau cantități mari din cauza căldurii.După căldura asta, sigur vine și ploaia. Așa a fost toată vara.
- Pe litoral era când soare, când furtună. Te rog să mă crezi mi s-a făcut dor un fulg de zăpadă. Îți mulțumesc, a fost totul foarte gustos.
Zâmbesc și plec mai departe. Am umbrela la mine, nu mă sperie câteva picături de ploaie. Este mai bine să uiți și să zâmbești, decât, mereu să-ți amintești, să fii trist. Păstrez în suflet multe amintiri, am șters lacrimile adunate, le-am colorat cu multe zâmbete. Construiesc în inima mea o oază de liniște, plină de multă lumină.
Cineva aleargă spre mine.
- Ce mai faci, nu te-am văzut de mult.
- Aici am fost, dar am uitata mulți ani să zâmbesc, să mă plimb așa, pe străzi, să stau pe o bancă pe bulevard, făceam multe plimbări cândva.....
- Niciodată nu este târziu să o ei de la capăt. Poţi fi trist amintindu-ţi vremurile triste, dar dacă vrei cu adevărat să fii trist, aminteşte-ţi de vremurile fericite.
- Mă faci să râd, în fiecare lacrimă este și puțină bucurie. Vremurile sunt așa cum noi le-am construit. Departe de orice rătăcire ascund bine o lacrimă, zâmbesc așa cum zâmbește luna printre nori de ceaţă.
Merg mai departe, privesc o vitrină plină de ceaiuri și alte produse naturiste. Îmi plac, le folosesc de mulți ani. De obicei le pregătesc eu, dar mai merg și la magazin. Plouă mai tare, furtuna , deschid repede ușa magazinului.
- Bună ziua, s-a mai răcorit puțin! Am data telefon după câteva produse. Aș mai vrea ceva....Am vorbit cu Maria.
- Le-am pregătit, vreau să vă mai arăt ceva.
- Da, produsele apicole sunt preferatele mele. Am luat de la o mânăstire miere de albine foarte bună. Simt gustul florilor în ea.
Pe drum mă opresc puțin la malul Dunării. Stau pe bancă, curge, se zbate între țărmurile surori. Privesc ceasul, pornesc încet spre casă, am multă treabă.. A plouat bine, pot să curăț grădina de iarba care mare crește. Vine și noaptea de vară, este bine sub cortina nopții afară. Așa sunt nopțile la câmpie, cerul este plin de stele, luna este argintie. Un amurg, o briză fină, cu iz de flori. Nopțile de vară sunt scurte, de multe raze sunt gonite în zorile de foc. În casă este liniște, caut o carte într-o noapte de vară.
- Ai venit demult acasă? Ai pe masă un plic și o carte.
- În această zi de vacanță am călătorit și multe zâmbete am dăruit.
Este liniște, vântul adie domol, mă așteaptă o ceașcă de ceai. Fiecare noapte este începutul altei zile. Se aud suspinele nopții peste lumea întreagă. Peste visuri cu mirosul florilor, lunecă tăcerea printre ramurile pomilor. Clipe pașnice, sufletul se odihnește, pe lângă tăcuta lună , mii de stele se adună. Las ceasul să bată, secunda se scurge în fiecare cuvânt. Penița suspină câteodată printre tăcerile gândului meu. Frunzișul prăfuit caută umbra călătoare a nopții. O adiere caldă se strecoară printre pomi și flori. O carte se odihnește pe masa din grădină. Îmi place vara când simt respirația pământului după ploaie. Caravana verde și aurie a verii descarcă povara dulce în fiecare zi a copilăriei printre multe amintiri. Culorile curg şi se varsă în sufletul meu. Vara nu pleacă niciodată din mine, rămâne printre amintirile dragi sufletului.Când este frig, e îngheț, e iarnă , în mine este mereu vară. Răsfoiesc frunzele verzi printre foile scrise, vântul le răsfiră în sufletul meu. Timpul trece încet, simt cum o boare de răcoare se strecoară pe fereastră. Îmi place să stau până târziu afară când plouă. Câteva minute... pare un duș rece, scurt peste grădină. Picuri năvălesc peste pământ, se joacă printre crengi, în geamul casei lovesc.
- Noapte bună zi frumoasă! Altă zi de vacanță mâine pregătesc. Plouă încet,cu stropi de răcoare, îmi pictează sufletul cu vânt, cu ploaie, cu soare și cu un zâmbet plin de culoare.
Luna gingașă noaptea măsoară, umbrele zile calde repede dispar, printre stele aleargă un gând solitar. O altă noapte pleacă, îmi iau traista cu amintiri, adaug și câțiva trandafiri. Printre rândurile scrise zâmbesc, amintiri frumoase mereu dăruiesc. Printre cuvinte demult rostite, stau aplecată deseori asupra paginii albe. Mă dau în leagănul copilăriei, pe o rază de lună, într-o noapte caldă și senină, mereu zâmbesc.
număr de cuvinte: 1200;
număr de personaje: 8; o zâmbăreață, frizerița, Andrei, Ianis, un gând, Maria
cuvinte impuse: soare, căldură, cafea, rătăcire, furtună, plimbări, noapte, bronz, nisip, cărare (10)
cuvinte dificile (100%)
cuvinte din cincisprezece litere: supraalimentare, reaprovizionare
-->
Răspunsuri
TOTAL NOTE: = 34,40
După titlu mă aşteptam la mai mult umor în acest text. Am vrut să descopăr esenţa acelui zâmbet de vacanţă. Nişte neconcordanţe între numărul personajelor (8 declarate, 6 înşiruite), dar şi aşa nu am găsit zâmbetele... Nota mea este 8.
Mai mult o fila de jurnal... Bota mea 6.
Când apăs şi butonul "îmi place" înseamnă că urmează o notă pozitivă din punctul meu de vedere. Dare ce aduce nou această lectură? Poate doar un text în plus în "iconomia" concursului. Şi că e aşa se constată din mici greşeli de dactilografiere a textului (mă gândesc că cineva care vine în concurs cu un text nu-l postează la prima mână direct de pe telefon. În scrie în Word, îl c orectează, îl aranjează... Acii nu pare că a fost aşa.
Nota mea:
7
N-aș vrea să mă repet cu lipsa literelor, însă eu am citit cel puțin de cinci ori fiecare text înainte de a-l posta, după ce-am crezut că-i gata. Uneori (sau întotdeauna?) graba strică, nu treaba, ci valoarea unui text. Zâmbete? Eu aș zice monotonie.
Revin cu lecturarea celorlalte texte mâine. Astăzi mi-a ajuns…
Nota mea este un opt cu indulgență.
Mai spuneam eu pe-undeva, parcă tot azi: Multe like-uri, puţine comentarii! Ştia ea Aurelia de ce m-a însărcinat! /poate pomenindu-i numele trece şi ea pe-aici). Mie mi-ai confirmat. Ai darul descrierilor.
O zi bună!
Credeam că am terminat pe ziua de azi, dar nu-i aşa... Am parte de un nou reportaj... Între un capitol de nuvelă, roman şi o proză scurtă eu văd o mare diferenţă. În primul ai loc de descrieri, de înflorituri. În al doilea caz eşti limitat în tim, în timpul acţiunii. Îţi trebuie imagini, cuvinte, acţiuni şoc! Război între personaje (parcă Aurelia declarase răszboi unor personaje)...
Eu mi-am zis părerea mea de cititoare, nu e o părere de critic literar, aşa că să fiu scuzată dacă n-am zis bine!