Înham doi cerbi la carul vieții mele,
Sperând ca drumul să-l parcurg în confort.
Dacă-mi permit, de ce să depun efort?
Poate-mi voi reabilita numele.
Cerbii-ar zbura, dar stăm blocați într-un fort
Și obligați să facem temenele,
Renunț la car, la cerbi, depun armele.
Nu zac în complezență, ci-n disconfort.
Dar starea asta este temporară,
Caut curaj în propria ființă
Și mă îndrept spre poartă ca o fiară.
Incompetențele chiar se diluară
Și nu cerșesc, în van, bunăvoință.
Mă-nham la propriul destin, într-o gară.
Răspunsuri
Îmi place şi aici asocierea cerbilor cu viaţa, apoi te răzgândeşti - cred eu - ptr că apoi menţionezi o gară, deci trag concluzia că mai bine te urci într-un tren al vieţii. Nota 9








Titlul este un punct de plecare în descifrarea întregului mesaj al poeziei. Concordanţa dintre titlul poeziei şi versurile acesteia lipsește, titlul neanticipând semnificaţiile conţinutului liric.Nota 7
Nici nu știu ce să mai spun, dragă Nicoleta. Văd însă că „m-a salvat” Aurelia. Totuși adaug și eu ceva. În literatură nu e loc de răutăți gratuite, fapt pentru care îmi înclin privirea spre pământ și mulțumesc în tăcere pentru notă.