Un final de Iulie 2020 călduros și însuflețit de speranțele noastre de mai bine și un început de August 2020 incendiar și cu adieri suave dar puțin folositoare ale vântului. Vara 2020 ne animă pe toți și în ciuda neajunsurilor și impunerilor fiecare încearcă să se destindă ceva mai mult, măcar la sfârșit de săptămână. ”Căldură mare, mon cher … !” Chiar dacă nu am vizitat nimic recent, am scos hamacul din săculeț și l-am agățat în gutui, am cules ”vedetele” perioadei (prunele și corcodușele), din care mama a făcut gem. Îmi reproșez un pic că n-am fost prea productiv în ultima perioadă, dar oricum nu sunt chiar un ”Pierde-Vară” … Mă străduiesc să fiu cât mai matinal, dar în același timp nopțile sunt tot mai albe, probabil datorită magiei lor sau energiei personale care este mai evidentă în plin sezon estival. O gâscă cenușie de Toulouse, a cărei dimensiune medie o face și mai delicată, se învrednicește în fiecare dimineață să dea deșteptarea celorlalte păsări din curte… Lumea e mică, dar curtea ei e mare …
Mărturisesc că nu am vizitat Hagia Sophia și că pelerinajul la ea n-a constituit pentru mine o prioritate. Sunt ortodox, deși din punct de vedere strict dogmatic în viața spirituală subscriu gândirii evanghelice, neo-protestante. Lumea ortodoxă a păstrat aproape insesizabil acest simbol al propriei identități care din motive politice, religioase a ajuns să afecteze din nou Asia Mică și Balcanii. Nefericitele experimente ale președintelui turc ofensează profund lumea ortodoxă ( atât estică, cât și balcanică)… Dacă Turcia laică dorește să ofere o deschidere mai mare spiritualității musulmane în propria societate nu știu în ce măsură suntem noi îndreptățiți să judecăm, dar ar trebui să fie mai atentă și tolerantă cu valorile universale pe care trebuie să le gestioneze. Nu cred că aceste propuneri și abordări folosesc cuiva și nu înțeleg din care motive un arbitrariu internațional indiferent de natura lui ( de preferat de factură culturală) nu deliberează pentru a aplana izbucnirea unui conflict într-o zonă și așa foarte sensibilă. Vechimea acestei fantastice bazilici, unică și inegalabilă, ar trebui să depășească în secolul XXI simple ambiții personale. A-ți atrage dușmani într-un mod gratuit mi se pare cea mai mare greșeală pe care un om sau un popor o pot comite. Este foarte adevărat că pentru ortodoxia populară Hagia Sophia nu mai reprezintă de foarte multă vreme ceva, că Athosul este ceva viu, palpabil, dar pentru ortodoxia cultă Hagia Sophia reprezintă puctul 0. Cred totuși că în cele din urmă înțelepciunea (”sfânta înțelepciune”) va triumfa… Mă gândesc doar că împăratul Iustinian a avut succes în ambițiile sale imperiale și a supraviețuit acceptabil opoziției și ciumei din Imperiul Bizantin.
Dacă am lăudat modul în care România a deschis ostilitățile cu coronavirusul și succesele inițiale mi s-au părut de diamant deoarece personal mă așteptam la un scenariu asemănător Italiei,relaxarea generală actuală pare a fi zădărnicit totul și o condamn.”Hai Liberare ” a licărit în ochii și a străfulgerat mintea tuturor celor care nu au stare sau altceva mai bun de făcut. Sedentarismul și preocupările domestice ale românilor sunt puse serios sub semnul întrebării. Mă mir că economia și societatea se menține la cote acceptabile după încercările la care am fost supuși cu toții în acest an. Aș fi foarte afectat dacă am fi percepuți spre toamnă ca o sursă de infecție, ca o ”plagă” a Europei într-un mod nemeritat, dar din cauza unor concetățeni iresponsabili. Notele de regret personal sau general sunt lesne de înțeles. Mâhnirea-mi, învăluită totuși cu speranțe, adresează un vers din Mnasalkes, Epitaf unei lăcuste: ”N-au să mai scapere-aripile tale crâmpeie de zumzet./ Brazda ogorului nu-ți mai așterne sălaș./Și de-am s-adorm în frunzișuri de umbră, din aur de-aripă/N-o mai urca așa dulce, farmecul viersului tău”.
Evenimentele încearcă să revină pe agenda muritorilor. Nu este așa de simplu însă. Concertele în aer liber (simfonice chiar) par a fi deosebit de apreciate de către un anumit segment de ”consumatori”. Speram ca în domeniul literar și cultural să se producă evoluții mai spectaculoase. Cât de prolifică a fost perioada aceasta în plan cultural-științific doar Dumnezeu știe și poate vom afla și noi cândva. Îmi lipsesc discuțiile și dezbaterile prilejuite de către o lansare de carte, un eveniment notabil. Singurul pas înainte, momentan, pentru mine este un interviu pe booknation.ro, o platformă care promovează gratuit autorii români și pe care o recomand. Bucuria nu a fost deloc mică…
În ceea ce privește colaborarea cu Growedu toată euforia s-a evaporat în doar trei zile. Materialele trimise de către mine n-au fost pe placul superiorului care promovat cine știe pe ce căi a confundat voluntariatul cu plata din propriul buzunar și bunele mele intenții au fost anihilate de autoritatea dictatorială pe care o promovează. Este mai mult decât regretabil, devine chiar scandalos faptul că proiecte de suflet devin vehiculul unor persoane care nu pricep ideea voluntariatului și a colaborării, confiscând chiar și în ong-uri spiritul democratic, creativitatea,originalitatea și dreptul la autodeterminare.
Zilele se scurg aproximativ după același tipar. Nici concentrarea și nici inspirația personală nu sunt la cele mai înalte standarde, dar urmărind proiecte mai vechi aș spune că nu stagnez în totalitate. În cursul săptămânii ies în câte o zi în oraș pentru mici cumpărături și nu îmi refuz plăcerea de a savura un capucino, o limonadă sau un ceai matcha la vreo terasă centrală. Deși stau și pe la bibliotecă câte o oră sau două, fiind vară tot mai puțini cititori pot fi văzuți. Masca necesară, obligatorie, incomodează un pic. Câte o discuție cu un cercetător în domeniul nanoparticulelor, angajat al instituției, mă fac să regret că nu am avut timp și resurse pentru a mă forma și în aceste domenii de vârf ale științei. El știe să … ”radă” la propriu tot ceea ce e mizerabil, necinstit și periculos pe suport de hârtie. În urma dumnealui rămâne tabula rasa… Aș spune precum anticii: ”Amicus Plato, sed magis amica veritas”… ( Mi-e prieten Platon, dar mai prieten Adevărul…) și ”Aegroto dum anima est, spes est”… (cât timp bolnavul respiră, mai există speranță).
Aș dori să închei cu un triolet personal în ton cu sezonul estival:
sunt trubadur …
”sunt trubadur sub clar de lună
cerșind la geam divinu-ți chip;
ignor și ploi, vremea nebună –
sunt trubadur sub clar de lună…
aș vrea ca să te țin de mână,
la balcon visul să-nfirip –
sunt trubadur sub clar de lună
cerșind la geam divinu-ți chip…”
Vă doresc o lună August 2020 boemă, splendidă și plină de inspirație … !
-->
Răspunsuri
... şi răcoroasă! Mulţumim de "informare" şi urări!