31. (poezie, cybersonet)
~ ciclul Calendar ~
Secţiunea „Nocturne în trup”
ne iubim în întunericul fără martori – ritual (cybersonet CCXLI)
ne iubim în întunericul fără martori
unde tăcerea devine o mângâiere
și trupul tău e singura-mi avere
un templu ascuns printre năluci uneori
ca niște stele stinse în tăcere şi vapori
pe pielea ta rămân cuvinte efemere
un cer prea jos ce-apasă fără vrere
și ochii tăi mă ard fără putere sonori
suntem doar doi străini care se știu
cu palmele lipite peste vină
și buze-nchise-n dansul fără nume
iubirea noastră nu e pentru viu
e pentru ce se naște din lumină
când se retrage din priviri și lume
©Ioan Muntean, 2025
-->
Comentarii