Un final de Octombrie 2021 animat de zile răcoroase, ușor însorite peste zi, fără ploi consistente, găsindu-ne pe toți cu gândurile departe, și un debut de Noiembrie 2021 gravitând în jurul acelorași note și tente autumnale. Sentimentele proprii s-au îndreptat către amintirea celor care nu mai sunt printre noi de ceva vreme și la afecțiuna către cei care luptă pentru viața lor în confruntarea mută cu coronavirus în țara noastră. Vremurile nedrepte își îndoiesc, de regulă, forțele în sezonul de toamnă-iarnă. Întregul regn vegetal a îngenuncheat făcând pasul către marea transformare și trecere, frunzele rănite și arămii scuturându-se în marea lor majoritate. Câteva zeci de mere și mere gutui au fost ultimele roade culese și astfel își face loc curățenia de toamnă și celelalte activități specifice sezonului. Îmbălsămat prin grădină de razele diafane ale soarelui tot mai distant, am devenit repede nostalgic și am căzut în visare… Micile mele preocupări și dereticeli de mic grădinar mă relaxează și binedispun, dar mă străduiesc să le împletesc cu timpul dedicat activităților mele intelectuale și creative.
În această perioadă chiar și bolta cerească privită în noapte pare a fi un monolit încremenit și rece care nu poate fi atins și care ne supraveghează în partea ei diurnă cu seninătate, necruțătoare și ingenuă în același timp. Constelații numeroase în nopțile senine se dezvăluie de pe alte poziții acum, amintindu-ne despre imensitatea spațiului cosmic și de timp în a sa implacabilă scurgere care își lasă inevitabil amprenta asupra tuturor ființelor vii… Gândurile zboară vrând-nevrând către nemărginire, către etern, către o armonie eternă, idealuri și vise pe care însă din cauza decăderii umane nu mai avem curajul sau intenția de a le mărturisi nici măcar din când în când pentru a nu fi luați în derâdere sau pentru a nu părea naivi sau pentru a nu ne dezvălui astfel vulnerabilitatea. În mijlocul tumultului cotidian omul modern obișnuit nu-și mai permite să viseze, dar devine tot mai oportunist, o mică bestie care-și dorește sieși tot ceea ce este mai bun pe lume din punct de vedere material și financiar.
Călătoriile mele virtuale au avut de fiecare dată menirea de a vizita de la distanță și gratuit locuri speciale, frumoase și renumite. Am reușit să vizitez astfel diferite obiective cultural-turistice în special din Europa de Vest. Pandemia prin care a trecut omenirea va convinge însă pe termen lung oamenii să ia în considerare acest gen de turism, oare? România a fost surprinsă complet de al patrulea val pandemic coronavirus și deși în primele trei valuri ne-am situat la cote acceptabile chiar și pentru țări occidentale, acum situația este complet inacceptabilă. Se moare din cauza acestui coronavirus ca într-o subcultură a civilizației occidentale care nu poate face pasul către noile faze… Este incredibil acest decalaj acum, deoarece celelalte țări europene se găsesc acum în stadiul ridicării tuturor restricțiilor și a depășirii momentelor critice. Astfel ne rămâne doar speranța că în cele din urmă binele suprem va fi atins… Aristotel în Arta Nicomahică I,5 vedea desăvârșirea ca binele suprem și atingerea acesteia ca o condiție a fericirii…
Iubitorii de evenimente au rămas cu un gust amar. În plan regional, zilele orașului Oradea nu au avut loc nici în acest an. Euforia ultimelor luni, bazată pe speranța revenirii la normalitate, s-a risipit la instituirea noilor restricții. Certificatul verde este un bilet de trecere local, național și internațional, dar încă există mulți oameni neîncrezători în eficacitatea vaccinului.
Ziua Armatei Române (25 octombrie) și ziua de naștere a regelui Mihai I au readus în atenție contemporanilor necesitatea respectării unor valori. În acest an Mihai I ar fi împlinit 100 de ani, deci monarhiști sau nemonarhiști, au trebuit cu toții să cinstească corespunzător acest moment special…
Cu inima strânsă, am reflectat cu toții la momentele trăite alături de cei care nu mai sunt printre noi. Tot mai mulți apropiați ne părăsesc prea devreme. Universul lor interior mai supraviețuiește o vreme prin noi. Lumânări și candele au fost aprinse în speranța unei comuniuni spirituale totale, dincolo de moarte, și concretizând un omagiu adresat celor care ne-au părăsit fizic. Un poem răscolitor, intitulat ”Murim și noi”, al lui Victor Eftimiu, aș zice eu că este cel mai potrivit acestor clipe: ” Cu fiecare dintre noi/De care moartea ne desparte/ Murim și noi – lăsând o parte/În fiecare dintre ei… Imagini…, gânduri…, doruri…, vise/Adorm în stinsele priviri/ Un cer întreg de amintiri/ În pleoapele pe veci închise…”
De asemenea, s-a revenit la ora de iarnă, nu înainte ca pregătirile de Halloween să se finalizeze, iar tinerii, în general, au gustat acest mod inedit de distracție. Costume și articole vestimentare care mai de care mai ciudate, dovleci și umbre vampirice, au făcut deliciul petrecerii realizate mai mult sau mai puțin în solitudine. Sărbătoarea nu este una românească, dar eu rețin că existau anumite obiceiuri în lumea rurală românească legate de această pasarelă a anului.
Visând la platforme călătorind prin spațiu, la platforme urbane umane pe alte planete, la descoperiri epocale și la depășirea multor momente actuale de neacceptat pentru un om al secolului XXI, trăiesc doar cu speranțe și cu dorința ca fiecare om să primească doar ceea ce merită… Prețurile actuale la combustibilii fosili sunt dintr-un registru al neverosimilului, în condițiile în care noile tehnologii și energii ar tebui implementate și ar trebui să devină dominante. Nemulțumirile mocnesc peste tot pe mapamond, deși momentan este liniște. Am vizionat recent Dune 2021, o ecranizare a unui roman care încă mai naște pasiuni imense, deși este privit de o parte a criticii ca orientalist sau cu paralelisme și trimiteri politice din cauza numelui caselor aflate în conflict: Atreides și Harkonnen… De remarcat o obsevație din roman: ”Ar trebui să existe o ştiinţă a nemulţumirii. Oamenii au nevoie de suferinţe şi de oprimare ca să-şi dezvolte muşchii psihici”.
Am ieșit de puține ori pe la oraș, deși sunt cu gândul tot mai mult la spații dinamice și interesante din lumea occidentală. Mici cumpărături, două-trei ore pe la bibliotecă, câte un pic prin zonele centrale savurând câteo băutură nealcoolică și cam atât. Întâlniri rare, fugare și întâmplătoare cu vechi cunoscuți, iar în rest circulație și flux specifice sezonului, în așteptarea deja a finalului de an. Într-o zi am vizitat și pădurea de la marginea localității locale unde frunzele veștede așternute la sol și copacii nemișcați, curtați de un soare nedecis, impresionează. În acea zonă există dovezi de locuire umană neolitică, antică și medievală…
Aș dori să închei cu un haiku personal:
Țara Promisă –
aur, nestemate; curge
lapte și miere…
Vă doresc o lună Noiembrie 2021 superbă, prosperă și inspiratoare … !
-->
Răspunsuri