02. (poezie, cybersonet)
~ ciclul Calendar ~
Secţiunea „Nocturne în trup”
când taci în mine se rup constelaţii – suferinţă (cybersonet CCXLII)
când taci în mine se rup constelații
și cerul meu se frânge fără veste
iar sângele se zbate să mai fie poveste
dar tu ești rece plină de abstracții
o stea îmi cade-n piept fără să-mi reziste
și noaptea ta se-ntinde ca o vină de beţii
iar trupul meu secat de rădăcina nopţii
nu mai cunoaște drum doar spații fruste*
tăcerea ta nu e un loc de pace
ci un deșert cu nume neștiute
unde iubirile se duc să moară
n-am fost un zeu dar nici o simplă ace
ci-un semn lăsat pe umere tăcute
o rugă prinsă-n pielea ta amară
©Ioan Muntean, 2025
Comentarii