Atâta dor care se adună-n mine
Și-atâtea lacrimi care sunt și nu-s,
Cui să-i spun și cine-o să mă aline,
De tot amarul care-n mine-i strâns.
Și chiar de ochii mi-s uscați și goi,
O mare am, de lacrimi strânsă-n mine.
Aș revărsa-o-n picături de ploi,
S-ajungă câțiva stropi până la tine.
Blestem a fost să te-ntâlnesc, știu bine.
Cu ce-am greșit de mi-ai tăiat calea?
Ai distrus liniștea ce-aveam în mine,
Furtuni de gânduri îmi tulbură azi mintea.
Rău blestem ziua când te-am cunoscut,
Ziua când m-am îndrăgostit de tine,
Sufletul și liniștea mi le-am pierdut,
Căci știu, tu nu vei fi nicicând cu mine.
de Gabriela Mimi Boroianu
-->
Răspunsuri