categorie pentru convorbiri, discuţii, dialoguri, conversaţii, taifasuri pe o temă dată
definiții pentru colocviu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
colocviu sn [At: STAMATI, D. / Pl: ~ii / E: lat colloquium] 1 Discuție pe o temă dată. 2 Formă de control a cunoștințelor dobândite de studenți, care constă în discuții, lucrări de laborator, lucrări practice. 3 Simpozion.
- sursa: MDA2 (2010)
COLÓCVIU, colocvii, s. n. 1. Convorbire, discuție (pe o temă dată). ♦ Formă de control a cunoștințelor dobândite de studenți, care constă în discuții, lucrări de laborator, lucrări practice. 2. Simpozion. – Din lat. coloquium.
- sursa: DEX '09 (2009)
COLÓCVIU, colocvii, s. n. Convorbire, discuție (pe o temă dată). ♦ Formă de control a cunoștințelor dobândite de studenți, care constă în discuții, lucrări de laborator, lucrări practice. – Din lat. colloquium.
- sursa: DEX '98 (1998)
COLÓCVIU, colocvii, s. n. Formă de control a cunoștințelor dobîndite de studenți după o perioadă a anului universitar, constînd din discuții între profesori și studenți.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
COLÓCVIU s.n. 1. Convorbire, discuție (științifică). 2. Examinare, control al cunoștințelor care se face pe calea unor discuții între profesori și studenți, elevi etc. [Pron. -viu. / < lat. colloquium – convorbire].
- sursa: DN (1986)
COLÓCVIU s. n. 1. convorbire, discuție (științifică); simpozion. 2. formă de examinare a cunoștințelor prin discuții între profesori și studenți, elevi etc. (<lat. colloquium)
- sursa: MDN '00 (2000)
COLÓCVIU ~i n. 1) Discuție pe o temă științifică. 2) Formă de verificare a cunoștințelor acceptată mai ales în instituțiile de învățământ superior, constând în discuții, lucrări practice sau lucrări de laborator. [Sil. -viu] /<lat. colloquium
- sursa: NODEX (2002)
colocviu n. convorbire, dialog.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
concért-colócviu s. n. (muz.) Concert urmat de un colocviu ◊ „Sala mică a Palatului va găzdui [...] primul concert-colocviu din cadrul ciclului «Concerte-colocvii asupra principalelor forme de expresie ale muzicii de cameră», având ca temă «Liedul».” Săpt. 14 XII 73 p. 12 (din concert + colocviu)
- sursa: DCR2 (1997)
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
colócviu [viu pron. vĭu] s. n., art. colócviul; pl. colócvii, art. colócviile (-vi-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
colócviu s. n. [-viu pron. -vĭu], art. colócviul; pl. colócvii, art. colócviile (sil. -vi-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
colocviu
- sursa: MDO (1953)
colocviu, -vii.
- sursa: IVO-III (1941)
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
COLÓCVIU s. v. conversație, convorbire, dialog, discuție.
- sursa: Sinonime (2002)
col ocviu s. v. CONVERSAȚIE. CONVORBIRE. DIALOG. DISCUȚIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
colócviu (colócvii), s. n. – Conversație, discuție, taifas. Lat. colloquium (sec. XIX0.
- sursa: DER (1958-1966)
Răspunsuri