definiții pentru colocviu

[Ioan Muntean]

categorie pentru convorbiri, discuţii, dialoguri, conversaţii, taifasuri pe o temă dată

definiții pentru colocviu

 

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

colocviu sn [At: STAMATI, D. / Pl: ~ii / E: lat colloquium] 1 Discuție pe o temă dată. 2 Formă de control a cunoștințelor dobândite de studenți, care constă în discuții, lucrări de laborator, lucrări practice. 3 Simpozion.

• sursa: MDA2 (2010)

COLÓCVIU, colocvii, s. n. 1. Convorbire, discuție (pe o temă dată). ♦ Formă de control a cunoștințelor dobândite de studenți, care constă în discuții, lucrări de laborator, lucrări practice. 2. Simpozion. – Din lat. coloquium.

• sursa: DEX '09 (2009)

COLÓCVIU, colocvii, s. n. Convorbire, discuție (pe o temă dată). ♦ Formă de control a cunoștințelor dobândite de studenți, care constă în discuții, lucrări de laborator, lucrări practice. – Din lat. colloquium.

• sursa: DEX '98 (1998)

COLÓCVIU, colocvii, s. n. Formă de control a cunoștințelor dobîndite de studenți după o perioadă a anului universitar, constînd din discuții între profesori și studenți.

• sursa: DLRLC (1955-1957)

COLÓCVIU s.n. 1. Convorbire, discuție (științifică). 2. Examinare, control al cunoștințelor care se face pe calea unor discuții între profesori și studenți, elevi etc. [Pron. -viu. / < lat. colloquium – convorbire].

• sursa: DN (1986)

COLÓCVIU s. n. 1. convorbire, discuție (științifică); simpozion. 2. formă de examinare a cunoștințelor prin discuții între profesori și studenți, elevi etc. (<lat. colloquium)

• sursa: MDN '00 (2000)

COLÓCVIU ~i n. 1) Discuție pe o temă științifică. 2) Formă de verificare a cunoștințelor acceptată mai ales în instituțiile de învățământ superior, constând în discuții, lucrări practice sau lucrări de laborator. [Sil. -viu] /<lat. colloquium

• sursa: NODEX (2002)

colocviu n. convorbire, dialog.

• sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)

concért-colócviu s. n. (muz.) Concert urmat de un colocviu ◊ „Sala mică a Palatului va găzdui [...] primul concert-colocviu din cadrul ciclului «Concerte-colocvii asupra principalelor forme de expresie ale muzicii de cameră», având ca temă «Liedul».” Săpt. 14 XII 73 p. 12 (din concert + colocviu)

• sursa: DCR2 (1997)

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

colócviu [viu pron. vĭu] s. n., art. colócviul; pl. colócvii, art. colócviile (-vi-i-)

• sursa: DOOM 2 (2005)

colócviu s. n. [-viu pron. -vĭu], art. colócviul; pl. colócvii, art. colócviile (sil. -vi-i-)

• sursa: Ortografic (2002)

colocviu

• sursa: MDO (1953)

colocviu, -vii.

• sursa: IVO-III (1941)

Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COLÓCVIU s. v. conversație, convorbire, dialog, discuție.

• sursa: Sinonime (2002)

col ocviu s. v. CONVERSAȚIE. CONVORBIRE. DIALOG. DISCUȚIE.

• sursa: Sinonime82 (1982)

Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

colócviu (colócvii), s. n. – Conversație, discuție, taifas. Lat. colloquium (sec. XIX0.

• sursa: DER (1958-1966)