Două curente se înfruntă astăzi în dorinţa de a reuşi să clarifice controversata origine a omului, creaţioniştii bazaţi pe scrierea sfântă a Bibliei, precum şi evoluţioniştii descendenţi ai lui Darwin, bazaţi pe cercetarea ştiinţifică şi observarea fenomenelor naturii. Fiecare tabără are argumente solide, nu le voi prezenta, literatura este plină de astfel de lucrări. Ceea ce trebuie remarcat este faptul că acestea se referă doar la structura materială, aparentă, trupească şi nu includ nici-o referire la părţile subtile ale fiinţei, sufletul şi spiritul.
În urmă cu opt mii de ani vechilor indieni li s-a relevat o geneză aparte, devenită ocultă (ascunsă) cu trecerea anilor, deoarece foarte puţini oameni reuşeau să înţeleagă mecanismul, să-l admită şi să adere la această concepţie despre om şi Divinitate. Şi astăzi se vorbeşte foarte puţin despre ea, am găsit doar două lucrări în care se fac referiri succinte, motiv întemeiat pentru ca discursul meu să fie scurt. Comentariile le voi adăuga mai târziu.
Conform revelaţiei amintite Divinitatea a emis în şapte raze succesive un număr necunoscut şi de neimaginat de Monade, părţi de dumnezeire cu vibraţie foarte înaltă (evident!), urmând ca acestea să coboare spre vibraţia materiei pentru a se contopi cu aceasta. Coborârea s-a făcut până în planul Anupadaka, deoarece mai jos, într-o stare de vibraţie mai grosieră, Monadele n-ar fi putut supravieţui (se pot face comentarii la această idee, dar aşa este primită informaţia). Ajunse în acel plan fiecare Monadă a „dezvoltat” 12 Suflete Superioare (nu ştiu dacă ele ar putea coborî în materie), iar fiecare suflet superior a dezvoltat 12 suflete individualizate, prezenţe umane, capabile să coboare în materialitate şi să se întrupeze. Deci fiecare Monadă are filiaţia a 144 de prezenţe umane (înţelegând aici partea subtilă a ei, sufletul cu deschidere către spiritualitate, adică Sinele cu capacitatea creierii Eului şi Supraeului). Simultan se găsesc întrupate doar jumătate din aceste suflete, iar recomandarea este să ne abţinem de a le căuta deoarece au (cu siguranţă), diferite comportamente temperamentale, aparţinând unuia dintre tipurile stabilite cu titlu de provizorat: devoţional, afectuos, dramatic, ştiinţific,executiv, filosofic şi ritmatic.
S-a stabilit prin cercetare specifică datele celor şapte raze: prima, în urmă cu 6,3 miliarde de ani, urmată de 5,2 apoi 4,6miliarde de ani, 3,6; 1,2; 0,8 şi, în final 0,4 miliarde de ani. Apartenenţa la una dintre aceste raze ne indică vârsta astrală a fiecăruia (a sufletului fiecăruia).
Trebuie subliniat că descendentele Monadelor sunt suflete umane şi nu pot fi, în nici un, caz cazate (introduse) în trupuri de animale (dintre cele existente acum pe planetă).
Întrebarea esenţială care se poate pune este legată de necesitatea acestui gest, de justificarea acţiunii divine, evident, extinsă la scară greu de conceput, deoarece Pământul are, dacă nu mă înşel, cca 4,5 miliarde de ani. Părerea mea (am să notez intervenţia proprie, ceea ce înseamnă că ideea nu provine dintr-o sursă), este că Universul în continuă transformare şi expansiune(!?) solicită Divinităţii un efort mărit continuu, odată cu evoluţia timpului linear. Reproşul rezultă din caracterul omnipotenţei lui Dumnezeu, calitate care nu ar solicita şi justifica o creştere a puterii Sale necesară pentru aducerea în manifestare a Arhistrategiei Divine. Cred că păstrarea aceluiaşi nivel de putere duce la oprirea evoluţiei şi la moartea sistemului viu care este întregul Univers (împreună cu celelalte Versuri).
Se spune, mai departe, că prezenţele întrupate trebuie să experimenteze viaţa în materie, să asimileze tot ceea ce poate genera inteligenţă şi putere. (Cei iniţiaţi deosebesc, pe bună dreptate forţa de putere (energie), care este forţa x timpul linear). Putere se cere sufletelor tocmai în scopul amintit. Prin nenumărate întrupări (de ordinul zecilor de mii!?), prezenţa capătă puterea, vibraţia şi lumina structurilor sale, suficientă şi necesară pentru a se reintegra Sferei Divine. Procesul amintit este atât de amplu încât geneza şi sfârşitul lui pot fi cu greu cuprinse şi descifrate de concepţia noastră limitativă.
Vorbind despre „Putere”, aceasta se poate aborda diferit, fiecare mod ducând la descifrarea unor valenţe. Prezenţele umane sunt guvernate de trei forţe: percepţia, raţiunea şi reacţiunea la stimulii receptaţi, aceste forţe fiind stăpânite de puterea proprie a fiecăruia dintre noi. Valoare normală actuală este de cca 15% din necesarul stăpânirii totale a forţelor sufleteşti, restul de cca 85% din necesarul „puterii” este asigurat de către Entităţile superioare benefice (îngerii păzitori care ne monitorizează prezenţa întrupată). Pe măsură ce puterea interioară fiecăruia creşte prin educaţie şi evoluţie spirituală libertatea de acţiune (liberul arbitru) creşte, ajungând la 100% pentru cei cu evoluţia terminată.
Treptele creşterii puterii au fost imaginate de David Hawkins astfel (se citeşte de jos în sus):
Calibrare nivel Dumnezeu este Viaţa este emoţie
700-1000 iluminare sine eu inefabil
600 pace acceptare totală perfectă beatitudine
500 iubire iubitor benignă veneraţie
400 raţiune înţelept semnificativă înţelegere
310 disponibilitate inspirator speranţă optimism
200 curaj permisiv realizabilă afirmare
175 mândrie indiferent exigenţă batjocură
150 furie răzbunător antagonisme ură
100 frică punitiv înfricoşătoare anxietate
Mai sunt şi alte trepte intermediare şi inferioare celei de 100 dar nu vreau să le întăresc prezenţa pomenindu-le.
Despre Monade : Jasmunheen, În rezonanţă, cap 17
C Jiranajadasa Evoluţia ocultă a umanităţii pag 119 şi următoarele
Despre calibrare: metoda – kineseologie, David Hawkins, Putere vesrus Forţă.
Problema structurii fizice a omului se discută separat deoarece face obiectul altui demers divin. Vă puteţi gândi singuri de ce a fost nevoie de o asemenea carcasă fizică pentru cazarea sufletului, cea mai importantă fiind capacitatea trupului de a avea o viaţă destul de lungă la parametrii ridicaţi pentru asigurarea unei perioade de şcolarizare (evoluţie), semnificativă. Lucrarea divină se face la altă scară decât cea a limitării umane, aşa că 2-3 milioane de ani în timpul liniar necesari pentru trecerea de la australopithecus la homo sapiens nu sunt semnificativi. Supraveghind mutaţiile genetice, selecţia dirijată sau naturală şi modificând condiţiile de viaţă, se pare că în urmă cu 150000 de ani (în Africa de Sud), s-a definitivat structura noastră fizică şi s-au creat condiţiile răspândirii oamenilor pe întreaga planetă. La data apariţiei primelor exemplare umane au fost introduse şi sufletele deja ajunse şi pregătite în planul Anupadaka. (Se pare că omul de Neanderthal nu primea suflete umane, iar hibridizarea nu putea duce nicăieri, fapt ce s-a sfârşit cu extinţia lor; nu cunosc rangul omului denisovan, dar cred că îndeplinea cerinţele impuse).
Constat că despre această structură nu este prea mult de spus, rolul ei este foarte important, dar pare o stare provizorie deoarece durata dintre două întrupări poate fi între 40 şi 1100ani. Starea trupească este doar a zecea parte din fiinţă, restul fiind reprezentat de structurile subtile:
2 - structura eterică unde sunt plasate chacrele principale (7 din peste 360)
3 - structura astrală locul unde se află plăcerile, dorinţele, viciile, aspiraţiile trupeşti
4 - structura mentală depozitează meseriile, îndeletnicirile, actoria, interpreţii de orice fel, ingineria, etc.
5 - structura mentală superioară sau cauzalul trebuie bine dezvoltată pentru a asigura manifestarea scriitorilor şi filozofilor.
- despre structurile atmică, budică, monadică, cristică şi a Sfântului Duh (de la 6 la 10) pot vorbi numai cei care au dezvoltat acestea până la limita lor superioară şi îndeplinesc multe alte criterii de evoluţie.
Comentarii:
- starea întrupată este necesară şi folosită pentru evoluţia rapidă (!?) a sufletelor (de 25 de ori mai eficientă decât destrupată),
- Pământul este o scoală de educaţie spirituală eficientă, unde sufletele dau examene în fiecare clipă, la promovează (sau nu), înscriindu-se pe o pantă ascendentă (sau nu),
- obligaţia evoluţiei ascendente spirituale nu trebuie demonstrată, Divinitatea nu face risipă, indiferent de timpul linear necesar pentru îndeplinirea scopului,
- comportamentul uman creează tensiuni în structura Universului, motiv pentru care sunt atrase forţe malefice care prosperă şi se desvoltă cu energiile negative generate şi induc stări de criză, mediu perfect pentru şcolarizare
- în clipa instalării unui climat de armonie şi pace (la nivelul structurii fizice imaginate de oameni - dar cu desvoltarea spirituală maximă) scopul şcolii se anulează şi, evident, se desfiinţează (viaţa aşa cum o ştim va dispare)
- pe bună dreptate societatea şi Biserica Creştină nu pot fi de acord cu reîntrupara deoarece se cunosc destule cazuri când în această vieţuire se fac mari fărădelegi cu promisiunea îndreptării lor în celelalte vieţuiri
- aceste informaţii sunt înţelese doar de către aceia care nu o folosesc în interes personal sau împotriva altora.
De aici rezultă faptul că noi cunoaştem foarte puţin despre creaţie, structuri sau scopul existenţei noastre, motiv pentru care trebuie să ne asigurăm că nu greşim prin faptele diurne. Toată vieţuirea noastră este bine să o suprapunem grilei create de Legea Iubirii Cristice: Decalogul, îngăduinţă, iertare, uitarea răului şi iubirea cristică pentru întreaga creaţie a lui Dumnezeu.
-->
Răspunsuri
D.lor Mihail T şi Ion Muntean, mulţumesc pent4u lectură şi apreciere.