Dimitrie Cantemir între Imperiul Țarist și Imperiul Otoman

[ION IONESCU-BUCOVU]

Dimitrie Cantemir-

între Imperiul țarist și cel otoman.

 

Născut din strămoși răzeși moldoveni, Dimintrie Cantemir a fost una din cele mai luminate minți ale timpului  (n. 26 octombrie 1673 – d. 21 august 1723) a fost domn al Moldovei (martie – aprilie 1693 și 1710 – 1711), autor, cărturar, enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog, compozitor, om politic și scriitor moldovean.

Dimitrie Cantemir s-a născut la 26 octombrie 1673 într-o familie nobilă, în localitatea Silișteni din comuna Fălciu, azi comuna Dimitrie Cantemir din județul Vaslui, în partea de sud a orașului Huși. A fost fiul lui Constantin și al Anei, născută Bantaș. La 15 ani a fost nevoit să plece la Constantinopol (1688-1690), unde a stat 22 ani, ca zălog al tatălui său pe lângă Înalta Poartă, înlocuindu-l pe Antioh, devenit ulterior domn al Moldovei.

Se spune că el a fost figura centrală al proiectului de alipire a Moldovei la Rusia țaristă. Acum la Constantinopol, ca diplomat a interacționat cu diplomatul și agentul rus Petru A. Tolstoi. Din 1710 el este încadrat oficial în serviciul de spionaj rus, având drept misiune să afle toate detaliile legate de pregătirile de război cu Rusia, cât şi despre relaţiile imperiului otoman cu ţările europeene.

În perioada martie – aprilie 1693, după moartea tatălui său, a fost domn al Moldovei, dar Înalta Poartă nu l-a confirmat, astfel încât s-a întors la Constantinopol pentru a-și continua studiile la Academia Patriarhiei Ecumenice. Cu prilejul unui război turco-Austriac, soldat cu bătălia de la Zenta, a traversat Banatul. Antioh, fratele mai mare, și-a însușit întreaga moștenire, lăsându-l într-o situație precară. Din 1695 a fost capuchehaie, adică ambasador la Constantinopol, al fratelui său Antioh, acesta fiind ales domn.

S-a căsătorit cu fiica lui Constantin Cantacuzino Stolnicul, Casandra, care i-a dăruit pe Matei, Constantin, Șerban, Maria și Antioh (viitorul poet, scriitor și diplomat rus Antioh Dimitrievici Cantemir (1709 – 1744). Din a doua căsătorie (după moartea Casandrei), cu fiica unui general rus, a avut o fată: Anastasia.

 Turcii l-au înscăunat pe Dimitrie Cantemir la Iași în 1710, având încredere în el, dar noul domn-cărturar a încheiat la Luțk în Rusia, la 2 aprilie-13 aprilie 1711, un tratat secret de alianță cu Petru cel Mare, în speranța eliberării țării de sub dominația turcă și precizând integritatea granițelor și faptul că ele vor fi apărate de armata Moldovei. Tratatul a fost publicat de Cantemir în spațiul german. În politica externă s-a orientat spre Rusia ca entitate ortodoxă, opusă Islamului. A fost un adept al domniei autoritare, adversar al atotputernicei mari boierimi și a fost împotriva transformării țăranilor liberi în șerbi.

După numai un an de domnie (1710 – 1711), s-a alăturat lui Petru cel Mare în războiul ruso-turc, dar n-a plasat Moldova sub suzeranitate rusească.

, La indicaţia ţarului rus, D. Cantemir  dezinforma pe turci în privinţa intenţiilor militare ale Rusiei. Pe de altă parte, în schimbul ajutorului financiar necesar pentru obţinerea tronului Moldovei, D. Cantemir a promis ruşilor că dacă va deveni domn al Moldovei, imediat după începerea războiului ruso-turc va deveni aliat al Rusiei…

După 5 luni de domnie în Moldova, la 13 aprilie 1711, Dimitrie Cantemir semnează, cu ţarul rus – Petru I, o înţelegere secretă care declanşa procesul de intrare a Moldovei în componenţa Rusiei.

Acest joc dublu al lui Cantemir i-a făcut pe mulți să creadă că a fost un spion dublu atât pentru ruși cât și pentru otomani.

Vă închipuiți ce se întâmpla dacă războiul era câștigat de țariști ? Moldova intra în componența Rusiei încă de acum.

După ce creștinii au fost înfrânți de turci în Lupta de la Stănilești – ținutul Fălciu pe Prut, neputându-se întoarce în Moldova, a emigrat în Rusia, cu aproape 4000 de locuitori, unde a rămas până la sfârșitul vieții.

Împăratul rus le făgădui tuturor fugarilor pământ, pe care în curând îl şi dădu în Ucraina, punând pe toţi moldovenii refugiaţi sub jurisdicţia lui D. Cantemir. Acesta îşi exercita atribuţiile cu atâta asprime, încât mulţi dintre ei hotărâră să revină în Moldova. După câţiva ani, cam jumătate din fugari erau reîntorşi în patrie.

A devenit consilier intim al lui Petru I (după ce a fost ajutat de ambasadorii Olandei și Franței la Înalta Poartă) și a desfășurat o activitate științifică rodnică. Lângă Harkov i s-a acordat un domeniu feudal și a fost investit cu titlul de Principe Serenissim al Rusiei la 1 august 1711. A contribuit la cartografierea Rusiei și a lucrat în sistem Mercator. Colecția sa de hărți, scrise în latină, se află în Arhiva Cabinetului lui Petru cel Mare de la Petersburg. A scris „Hronicul a vechimei romano-moldo-vlahilor”, susținând latinitatea limbii și a poporului format pe teritoriul vechii Dacii, inclusiv faptul că româna are patru dialecte. Această lucrare a devenit o referință fundamentală pentru corifeii Școlii Ardelene.

Ca membru al Academiei din Berlin a corespondat cu Leibniz, încercând să stabilească principiile fondării unei Academii Ruse. A murit în refugiu, după campania lui Petru cel Mare la Marea Caspică, în zona Derbent 1723 și a fost înmormântat în Rusia, la Dimitrovka, în biserica Sf. Nicolae, construită după planurile sale și cu hramul ca al Bisericii Domnești din Iași.

Potrivit unei legende, Dimitrie Cantemir a fost rosicrucian, iar capul său a fost luat după moarte pentru a fi îngropat într-un cimitir rosi­crucian din Scoția. O lojă masonică cu numele său și al cărei Venerabil a fost și Mihail Sadoveanu, a funcționat în perioada interbelică a secolului trecut la Iași. Actualmente, osemintele sale se odihnesc în Biserica Trei Ierarhi din Iași, repatriate grație lui Nicolae Iorga, în 1935. Memoria lui Cantemir este onorată prin atribuirea numei său unor străzi importante din București și din alte orașe ale României, prin liceele și universitățile care îl au ca patron. În 1973 a fost turnat un film artistic de lung metraj, intitulat Dimitrie Cantemir, în regia lui Gheorghe Vitanidis.

A fost primul român ales membru al Academiei din Berlin în 1714. În opera lui Cantemir, influențată de umanismul Renașterii și de gândirea înaintată din Rusia, s-au oglindit cele mai importante probleme ridicate de dezvoltarea social-istorică a Moldovei de la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea. Este considerat până astăzi unul dintre marii umaniști ai Europei.

Stând aproape 20 de ani în Imperiul otoman, Dimitrie Cantemir i-a aflat toate slăbiciunile. Vedea cum zi de zi Imperiul otoman slăbește și se întărește Imperiul țarist prin Petru întîi, care luase frâiele Rusiei în mâini și alipea teritorii peste teritorii, cum a făcut cu Ucraina în 1654. Încă de pe acum se văd intențiile Rusiei de cucerire a Moldovei.

Meritul lui de om cu o înaltă cultură este umbrit de intenția de a închina Moldova Rusiei.

Dimitrie Cantemir a deschis poarta rușilor spre răpirea Basarabiei, care se va înfăptui la 1812.

[Lenuş Lungu]

http://agentiaizvordecultura.wordpress.com/2013/02/12/dimitrie-cant...