Pe coardele inimii ce bate,
au căzut multe frunze uscate.
Vise în suflet noi am împletit,
de ochii tăi mi-am amintit.
Într-un buchet mare de litere,
este numai a ta caldă atingere.
Când lampa nopții luminează,
un vis hoinar frumos pictează.
Să ne așezăm pe aceeași bancă,
stelele pe cerul nopții se joacă.
Pe cărare umblă liniștit un vis,
numai o stea pe cer s-a stins.
Prin liniștile toamnei trece o adiere,
dorm visele toate în tăcere.
Frunze uscate, vântul sălbatic,
sunt hoinarul nopții singuratic.
Atinsă de vânt, suspină o frunză,
lampa nopții stă iar de pază.
28.06.2020
-->
Răspunsuri