La horele din sat (9)

[Pop Dorina]

Cernit-au anii peste noi, dar n-am uitat

Primul sărut, atingerile cu fior,

Roșeața bruscă ce-apărea pe-al meu născior

Când ne priveam, seara, la horele din sat.

 

De atunci, noi, împreună, ne-am completat

Rotindu-ne funcțiile: soldat, maior.

Nu m-ai călcat niciodată pe pantofior

Când ne priveam, seara, la horele din sat.

 

Copiii, nepoții viața ne-au colorat

Cu-a lor prezență angelică, blândă

Și îmi amintesc cât eram de plăpândă

Când ne priveam, seara, la horele din sat.

 

Bilanțul vieții-n doi ne-a scurtcircuitat.

Cernit-au anii peste noi, dar n-am uitat…

[Ioan Muntean]

În sfârşit am ajuns şi la horă! Ce frumos! Ne mai dezmorţim, ne mai strângem, normal, ne horim şi de ce nu ne iubim! Că de aia e vară u taine! Rime de rang 2-3 şi chiar 4! Nota mea:  (9)

[Pop Dorina]

Dacă ați asortat nota cu numărul ronsetului postat de mine, domnule Muntean, vă invit la o horă virtuală:

[Nicoleta Mija]

Printre amintiri adesea călătorești,

Cu multă bucurie mereu povestești.

Chiar dacă anii peste noi au cernit,

Mă bucur, aici noi ne-am întâlnit.

[Pop Dorina]

Și eu mă bucur de-ntâlnirea noastră,

Vorbind de stele și de noaptea-albastră.

Și-n „horă” încă-un vers clădesc:

Doamnă Mija, vă mulțumesc.