Marin Dorel - Şi m-am trezit iar undeva la înălţime agăţat de balustradă 7
Şi m-am trezit iar undeva la înălţime agăţat de balustradă,
îmi pare rău că am trecut prin viaţă fără rost.
mă simt aiurea că totul are un cost
îmi pare rău să spun că n-am băut măcar o limonadă.
Şi vreau să mă desprind de balustradă,
eu spun cuvinte doară de faţadă.
Aceeaşi paşi pe care îi fac pe autostradă,
îmi este dor de iarnă mare cu zăpadă.
În bezna nopţii eu stau sus pe – o balustradă,
şi pe asfaltul întunecat eu n-am văzut nicio lumină,
Nu vreau acum pe jos să împrăştii doar faină.
eu te-am iubit şi n-am băut cu tine o limonadă,
Şi poate totul a fost de faţadă,
Şi m-am trezit iar undeva la înălţime agăţat de balustradă,
-->
Răspunsuri
Aceeași Mărie, cu altă... pălărie?!
Și... nu-s „agățată de balustradă”
Poate cuvântu-mi e într-o paradă,
Însă ronsetul... Ce ronset? E bălărie!
Nota:
De balustradă aș vrea să vă desprindeți
Și chiar să beți o limonadă,
Apoi să ieșiți cu ronsetu-n paradă.
Ușor cu faina, ca să nu cădeți!
Nota:
Nu indeplinește condiția ronsetului.