Pe rugul stins al lunii, popas eu înlesnesc
În marea mea de gânduri, vreau astăzi să vâslesc.
Pe val s-ating seninul, buchet de stele vii
Şi aştrii indecişi, din constelaţii mii.
Aş vrea în veşnicie să stralucesc mereu,
Aşa cum străluceşte pe cer un curcubeu.
Să mă pornesc din lut, în lut fie-mi sfârşitul,
Culori să risipesc, să colorez zenitul.
Aş vrea, să pot privi izvoarele-n lumină,
S-ascult în murmur sacru, muzica divină.
În cântecele nopţii să pot, să descifrez
O tandră melodie la care, mai visez.
În ploaia de lumină, eu caut adăpost
Să nu fiu ram uscat, uitat, şi fără rost.
În linişti abisale să prind aripi de zbor,
Iar lacrima să-mi fie, doar ploaia norilor.
De aş putea ţâşni din piatra care-i seacă,
În valuri de uitare, plânsul vreau să tacă.
În aure mă pierd ca-n câmp frumos cu flori,
Pe-aripile de îngeri , în rugă până-n zori.
Cu roua picurată pe trupul obosit,
Căzută în cascade, ca fânul la cosit,
Adorm în liniştire, sperând, că într-o zi
În ploaia de lumină şi eu, înger, voi fi.
-->
Răspunsuri
'Adorm în liniştire, sperând, că într-o zi
În ploaia de lumină şi eu, înger, voi fi'
Minunat! Doamne-ajuta sa fii un inger, Maria!
Frumoase versuri!
Foarte frumos poem!